ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1494/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

La 8 decembrie 2009 petiționarul B.M. s-a adresat Curții de Apel Bacău cu o plângere înregistrată sub nr. 711/32/2009 și întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției din 12 octombrie 2009, dispusă în Dosarul nr. 1381/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În motivarea plângerii adresată instanței, petiționarul a arătat, în esență, că s-a dispus, în mod greșit, neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei executor judecătoresc A.P.I.N., apreciind că aceasta și-a îndeplinit abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în executare silită a Sentinței civile nr. 12213 din 13 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Bacău și a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor față de intimata executor judecătoresc.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate, în sensul dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., a constatat că plângerea este neîntemeiată și, prin Sentința penală nr. 3 din 7 ianuarie 2010, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.M. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1318/P/2009 din 12 octombrie 2009 și a Rezoluției de respingere a plângerii nr. 747/II/2/2009, din 13 noiembrie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, reținând că soluțiile dispuse sunt legale și temeinice.

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin rezoluția din data de 12 octombrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de p lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1381/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penal față de executorul judecătoresc A.P.I.N., sub aspectul săvârșiri infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen., apreciindu-se că fapta nu există.

Pentru a dispune această soluție procurorul a reținut că la data de 27 august 2009, petiționarul B.M. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău solicitând efectuarea de cercetări față de A.P.I.N. - executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că a fost parte într-un dosar de partaj, iar executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile instanței.

Conform art. 28 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., competența de judecare a cauzelor privind pe executorii judecătorești revine Curții de Apel, astfel încât s-a apreciat că, în prezenta cauză, competența de efectuare a cercetărilor privind pe executorul judecătoresc A.P.I.N. având sediul în Bacău, str. V.A., jud. Bacău, revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Actele premergătoare efectuate în cauză au relevat faptul că în sarcina executorului judecătoresc nu poate fi reținută săvârșirea infracțiuni prevăzută de art. 246 C. pen., în condițiile în care acesta a acționat în strictă conformitate cu normele legale care îi reglementează activitatea.

S-a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 13342 din 05 octombrie 2005 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanții B.G.C. și M.B. au chemat în judecată pe B.M. și M.D., solicitând ieșirea din indiviziune după defuncta B.P., decedată la data de 05 aprilie 2004, dosarul finalizându-se prin pronunțarea Sentinței civile nr. 12213 din 13 decembrie 2006, prin care Judecătoria Bacău a dispus ieșirea din indiviziune, constatând că părților li se cuvine cota succesorală de 1/3, formând în consecință 3 loturi, primul fiind atribuit lui B.M., hotărâre rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 370 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău prin care lotul atribuit reclamantului B.M. a fost diminuat, iar ulterior și irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 421 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Pentru punerea în executare a hotărârii, reclamanții din dosarul de partaj au apelat la serviciile executorului judecătoresc A.P.I.N., formându-se dosarele de executare 112 și 113/2009.

S-a mai relevat că executorul judecătoresc a respectat integral dispozițiile hotărârii irevocabile, fapt ce i-a indus reclamantului B.M. o stare de nemulțumire, cauzată în mod evident de dispozițiile sentinței judecătorești care i-au fost defavorabile.

Prin plângerea formulată, petiționarul a precizat că încearcă să sisteze executarea silită, fără a apela însă, la contestațiile la executare, procedura normală prevăzută de Codul de procedură civilă, menționând totodată, faptul că sentința judecătorească este rezultatul unor expertize nefavorabile efectuate de M.M. și T.A., precizând faptul că va formula plângere penală și față de aceștia la unitatea competentă.

La momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, executorul judecătoresc A.P.I.N. a procedat la identificarea tuturor celor trei loturi, tocmai pentru a nu afecta dreptul de proprietate al reclamantului B.M., iar o copie după procesele-verbale de punere în posesie a fost comunicată și reclamantului B.M.

Soluția atacată a fost menținută prin Rezoluția nr. 74/11/2/2009 dispusă la 13 noiembrie 2009 de procurorul general al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău, prin care a respins plângerea formulată de petiționarul B.M.

Prima instanță, verificând, soluția procurorului de netrimitere în judecată, atacată cu plângere de petentul B.M., a constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic, reținând că, în urma efectuării actelor premergătoare, în mod corect, procurorul a stabilit că infracțiunea imputată intimatei executor judecătoresc, nu se circumscrie în sfera faptelor prevăzute de legea penală.

S-a mai relevat de prima instanță că, examinând dosarul de urmărire penală, nu s-au verificat susținerile petiționarului care exprimau de fapt nemulțumirea acestuia față de dispozițiile hotărârii judecătorești civile de partaj, aflată sub autoritate de lucru judecat, dar și de modalitatea de atribuire a loturilor și de dispozițiile instanței de obligare a acestuia la plata unei sulte către ceilalți moștenitori, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere la Curtea de Apel Bacău, așa cum s-a arătat, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Prima instanță, verificând rezoluțiile atacate prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma criticilor petiționarului, a constatat că Rezoluția nr. 1381/P/2009 din 12 octombrie 2009, confirmată prin Rezoluția nr. 747/II/2/2009 din 13 noiembrie 2009 este legală și temeinică, reținând că procurorul, în mod corect a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, cu privire la infracțiunea reclamată, pe baza analizei plângerii și a actelor premergătoare, fiind incident în speță cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

S-a mai relevat că, procedura plângerii prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate căile de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri judecătorești civile greșite și nici nu a fost edictată pentru declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit ca fiind o nouă cale de atac ordinară.

În acest context, nemulțumirea petentului cu privire la modul concret de soluționare a unei hotărâri judecătorești trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputând obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva persoanei învestite prin lege să pună în executare o asemenea hotărâre.

S-a conchis în sensul că, în mod corect, procurorul a constatat că singura cale procesuală de sistare a executării silite a unei hotărâri judecătorești o constituie promovarea unei contestații la executare, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, iar nu formularea unei plângeri penale împotriva executorului judecătoresc învestit de părți să o pună în executare.

Pentru cele ce preced, prima instanță, constatând că soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror, a fost legală și temeinică, a respins ca nefondată plângerea formulată în cauză.

Împotriva sentinței penale mai sus menționată, petiționarul a formulat recurs, criticând-o, pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând și prin memoriile depuse la dosar, la care a anexat înscrisuri doveditoare, motivele arătate în fața primei instanțe.

Pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 711/32/2009, fixându-se prim termen de judecată la 19 aprilie 2010, când recurentul-petiționar, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat, dar a depus o cerere prin care, învederând imposibilitatea de prezentare din motive medicale, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și, pe fond, în rejudecare, infirmarea rezoluțiilor pronunțate, admiterea plângerii inițiale și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimatei sub aspectul faptei sesizate.

Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., dar și prin raportare la art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. teza I C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este tardiv introdus, pentru următoarele considerente:

Potrivit practicalei Sentinței penale nr. 3 din 7 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, petiționarul B.M. a fost prezent la dezbateri, formulând concluzii pe fond.

Termenul de formulare a recursului în prezenta cauză, era de 10 zile și, pentru petiționar, curgea de la data pronunțării - 7 ianuarie 2010 - întrucât acesta a fost prezent la dezbateri în fața instanței de fond, și se împlinea la 18 ianuarie 2010, zi de luni.

Or, petiționarul a declarat recurs în prezenta cauză la 3 martie 2010, conform cererii existentă la dosar recurs, deci cu mult peste termenul de 10 zile, prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.

Prin urmare, recursul formulat de petiționarul B.M. la 3 martie 2010, odată cu cererea tehnoredactată înregistrată la Curtea de Apel Bacău în aceeași dată, este tardiv introdus, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., îl va respinge ca atare.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.M. împotriva Sentinței penale nr. 3 din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiționar B.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de petiționarul B.M. împotriva Sentinței penale nr. 3 din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2010.