ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 878/2010

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția nr. 1316/P/2009 a procurorului din cadrul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

executorul judecătoresc B.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 215 alin. (1), (2) și art. 290 C. pen., deoarece faptele nu au fost

săvârșite de acesta. Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei față de A.N. în

vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 290 și art. 215 alin. (1), (2) C. pen. raportat la înscrisul

datat 14 aprilie 2008 și atașat la Dosarul nr. 769/260/2007 al Judecătoriei

Moinești.

Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere

petiționarii D.D. și G.D., iar prin Rezoluția nr. 659/II/2 din 16 octombrie 2009

a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, aceasta

a fost respinsă ca nefondată.

În aceste condiții și în temeiul prevederilor art.

278

1

C. proc. pen. petiționarii s-au adresat instanței de judecată,

cauza fiind înregistrată la nr. 543/32 din 2 octombrie 2009.

În plângerea formulată petiționarii au arătat

că în mod nelegal în Dosarul nr. 1316/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc B.E. Petiționarii au considerat că în cadrul Dosarului de

executare silită nr. 12/E/2008 executorul judecătoresc B.E. a desfășurat o

activitate ilegală, mai ales după ce s-a terminat executarea, când la data de 3

aprilie 2008 a trimis o somație lui G.D. ca acesta să achite suma de 2938,20

lei reprezentând sultă și cheltuieli de judecată, sumă ce a fost reactualizată.

În somația trimisă s-a invocat o cerere a debitoarei F. din data de 14 aprilie 2008.

În plângerea formulată petiționarii au arătat că au achitat debitul ce a făcut

obiectul executării silite anterior acestei somații, respectiv la data de 11

februarie 2008, iar semnătura de pe cererea numitei F. din data de 14 aprilie 2008

este falsă și probabil executată de executorul judecătoresc.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, prin sentința penală nr. 176 din 8 decembrie 2009, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată

plângerea formulată de petiționarii D.D. și G.D. împotriva rezoluției nr. 659/II/2

din 16 octombrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a

obligat petiționarii la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Prima instanță examinând actele și lucrările

dosarului a constatat că plângerea este neîntemeiată.

S-a reținut că, petiționarii s-au referit în

plângerea adresată instanței la o serie de aspecte pretins nelegale din cadrul Dosarului

de executare silită nr. 12/E/2008. Aceste aspecte au fost analizate de instanța

de judecată în cadrul Dosarului nr. 411/32/2009, cu ocazia plângerii formulate

împotriva rezoluției nr. 546/P/2008.

Prin aceasta s-a disjuns cauza față de

executorul judecătoresc B.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 290, art. 215

alin. (1), (2) raportat la înscrisul datat 14 aprilie 2008 și atașat la Dosarul

nr. 769/260/2007 al Judecătoriei Moinești, iar după disjungere, cauza a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău sub nr. 1316/P/2009.

Prima instanță a analizat doar soluția

pronunțată de organele de urmărire penală cu privire la înscrisul depus de

numita F. la data de 4 aprilie 2008 în Dosarul nr. 769/260/2008 al Judecătoriei

Moinești. Din preambulul sentinței civile nr. 837 din 14 aprilie 2008

pronunțată de Judecătoria Moinești în Dosarul nr. 769/260/2008 rezultă că acest

înscris a fost depus de numita F. la data de 04 aprilie 2008 și prezentă în

instanță la data de 14 aprilie 2008, aceasta a renunțat la cele solicitate prin

înscris.

După înregistrarea cauzei sub nr. 1316/P/2009

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel a solicitat, în

copie, Dosarul nr. 769/260/2008 al Judecătoriei Moinești și, la data de 8 iulie

2009 a dispus citarea cu mandat de aducere a numitei F.M.

Din procesul-verbal încheiat cu ocazia

executării mandatului de aducere rezultă că aceasta a vândut în urmă cu un an

apartamentul și este plecată la muncă în Italia. În acest sens, în cauză a fost

audiat și un martor.

Față de aspectele arătate din care rezultă că

în cauză nu s-a putut efectua expertiza grafologică deoarece numita F. era

plecată din țară, instanța a considerat că soluția pronunțată de procuror este

legală și conformă probatoriului administrat după disjungerea cauzei.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima

instanță au declarat recursuri petiționarii D.D. și G.D., care au solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 176/2009 a Curții de Apel

Bacău, admiterea plângerii formulată de aceștia și trimiterea cauzei pentru continuarea

cercetărilor față de B.E. cu privire la activitatea infracțională desfășurată

de acesta în perioada 21-22 aprilie 2008.

Recursurile nu sunt întemeiate.

Examinând hotărârea atacată respectiv actele

și lucrările de la dosar, Înalta Curte, constată că în cauză au fost făcute

acte premergătoare urmăririi penale, urmare plângerii formulată de petenți.

Din conținutul acestor acte rezultă că

împotriva intimatului B.E. urmărirea penală nu poate fi începută pentru

săvârșirea infracțiunilor imputate (art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 290 C.

pen.) fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., astfel cum în

mod corect a reținut și prima instanță, întrucât faptele nu au fost săvârșite

de acesta.

Atâta timp cât nu există indicii, respectiv

elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în sensul săvârșirii unor fapte

prevăzute de legea penală de către intimat, în mod corect s-a apreciat că în

speță nu se justifică începerea urmăririi penale față de acesta.

Așa fiind, hotărârea primei instanțe de

respingere a plângerii formulată de petiționarii D.D. și G.D. în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. este corectă ca și menținerea rezoluției de neînceperea urmăririi

penale atacate, astfel că recursurile declarate în cauză apar ca nefondate și

vor fi respinse ca atare conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii D.D. și G.D. împotriva sentinței penale nr. 176 din 8

decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2010.