ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2104/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției din 30 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 972/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de D.D., Ț.L. și B.E., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., susținând că este nemulțumit de modul cum au decurs activitățile de judecată în dosarul nr. 3405/260/2007 al Judecătoriei Moinești, în care a invocat lipsa de calitate procesuală a avocatei Ț.L.

pentru reclamanta C.C., precum și de modul de desfășurare a judecării cauzei de către instanța de judecată condusă de magistratul judecător D.D. A mai susținut că este nemulțumit de faptul că avocatul Ț.L. a reprezentat-o pe reclamantă în fața executorului judecătoresc B.E., fără a avea mandat. Prin rezoluția din 30 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pretinșii făptuitori, pentru infracțiunea reclamată, reținându-se că reclamanta C.C. a fost reprezentată de avocatul Ț.L. în baza contractului de asistență juridică 029304, nr. de înregistrare 105 din 10 august 2007, încheiat conform art. 126 pct. 4 din Statutul avocatului.

Acest contract, chiar dacă nu era complet la acea dată, a fost acceptat de instanța de judecată, întrucât nu avea nici o relevanță sau influență negativă în derularea procesului, hotărârea fiind dispusă de instanță urmare interpretării și aprecierii probatoriului administrat în cursul procedurii judiciare. Prin rezoluția din 12 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 915/ll/2/2008 de către procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că nu se poate reține niciun abuz din partea făptuitoarei Ț.L.

sau a celorlalți pretinși făptuitori, care au acționat legal, în baza împuternicii avocațiale, încheiate inițial verbal, iar apoi confirmată în formă scrisă de către reclamanta C.C. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat în scris la dosar. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar, ca nefondată, reținându-se că intimații și-au îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului. Susținerile petiționarului nu reprezintă indicii ale săvârșirii unor infracțiuni, întrucât avocatul Ț.L.

a acționat în fața instanței și a executorului judecătoresc, în baza unui contract de asistență juridică valabil, încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 51/1992, modificată prin Legea nr. 255/2004, care i-a acordat un mandat valabil de a exercita apărarea necesară susținerii intereselor reclamantei, conform normelor deontologice profesionale. De altfel, nemulțumirile oricărei persoane referitoare la prestația avocaților pot fi invocate în condițiile Legii nr. 51/1995, la baroul din care aceștia fac parte, fiind prevăzute sancțiuni specifice în cazul în care aceste nemulțumiri constituie încălcări ale legii referitoare la exercitarea acestei profesii liberale. În ce privește criticile referitoare la măsurile dispuse de instanța civilă și la lipsa calității procesuale a reclamantei C.M., Curtea constată că nu pot fi primite.

În procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., instanța este investită doar cu verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de procuror, însă ea nu se poate substitui magistratului judecător care judecă și soluționează cauza civilă pe baza probelor examinate nemijlocit în dosarul civil. Sub acest aspect, soluția pronunțată de instanța civilă este dată pe baza întregului material probatoriu din dosar, eventualele susțineri nereale sau înscrisuri false ale avocatului fiind supuse cenzurii completului de judecată, care, motivat, le poate înlătura, întrucât ele nu pot constitui temei pentru pronunțarea unei hotărâri. Criticile petiționarului referitoare la soluția pronunțată în cauza civilă și la modul de desfășurare a judecății în acea cauză pot fi invocate prin intermediul exercitării căilor de atac legale, iar asupra temeiniciei și legalității acestora are a se pronunța numai instanța de control judiciar.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.C. împotriva sentinței penale nr. 37 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.