ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2104/2009

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel

Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției din 30 octombrie

2008 dată în dosarul nr. 972/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, petiționarul a solicitat

efectuarea de cercetări față de

D.D., Ț.L. și B.E., pentru pretinsa

săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., susținând că este

nemulțumit de modul cum au decurs activitățile de judecată în dosarul nr. 3405/260/2007

al Judecătoriei Moinești, în care a

invocat

lipsa de calitate procesuală a avocatei Ț.L. pentru

reclamanta C.C.,

precum și de modul de desfășurare a judecării cauzei de către instanța de

judecată condusă de magistratul judecător D.D. A mai susținut că este

nemulțumit de faptul că avocatul Ț.L. a reprezentat-o pe reclamantă în fața

executorului judecătoresc B.E., fără a avea mandat.

Prin rezoluția din 30 octombrie 2008, dată în dosarul

nr. 972/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de pretinșii

făptuitori, pentru infracțiunea reclamată, reținându-se că reclamanta C.C. a

fost reprezentată de avocatul Ț.L. în baza contractului de asistență juridică

029304, nr. de înregistrare 105 din 10 august 2007, încheiat conform art. 126 pct.

4 din Statutul

avocatului. Acest contract,

chiar dacă nu era complet la acea dată, a

fost acceptat de instanța de

judecată, întrucât nu avea nici o relevanță sau influență negativă în derularea

procesului, hotărârea fiind dispusă de instanță urmare interpretării și

aprecierii

probatoriului administrat în

cursul procedurii judiciare.

Prin rezoluția din 12 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 915/ll/2/2008

de către procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că nu se poate reține

niciun abuz din partea făptuitoarei Ț.L. sau a celorlalți pretinși făptuitori,

care au acționat legal, în

baza împuternicii

avocațiale, încheiate inițial verbal, iar apoi

confirmată în formă

scrisă de către reclamanta C.C.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat

în scris la dosar.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod

corect, instanța de fond a dispus respingerea

plângerii formulată de petiționar, ca nefondată, reținându-se că intimații

și-au îndeplinit, în

mod corect, atribuțiile de serviciu, fără a cauza

vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului.

Susținerile petiționarului nu reprezintă indicii ale săvârșirii unor

infracțiuni, întrucât avocatul Ț.L. a acționat în fața instanței și a

executorului judecătoresc, în baza unui contract de

asistență juridică valabil, încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 51/1992,

modificată prin Legea nr. 255/2004, care i-a acordat un mandat valabil

de a exercita apărarea necesară susținerii intereselor reclamantei, conform

normelor deontologice profesionale.

De altfel, nemulțumirile oricărei persoane referitoare la prestația

avocaților pot fi invocate în condițiile Legii nr. 51/1995, la baroul din care

aceștia fac parte, fiind prevăzute sancțiuni specifice în cazul în care aceste

nemulțumiri constituie încălcări ale legii referitoare la exercitarea acestei

profesii liberale.

În ce privește criticile referitoare la măsurile dispuse de instanța

civilă și la lipsa calității procesuale a reclamantei C.M., Curtea constată că

nu pot fi primite.

În procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., instanța

este investită doar cu verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor

dispuse de procuror, însă ea nu se poate substitui magistratului judecător care

judecă și soluționează cauza civilă pe baza probelor examinate nemijlocit în

dosarul civil.

Sub acest aspect, soluția pronunțată de instanța civilă este dată pe

baza întregului material probatoriu din dosar, eventualele susțineri nereale

sau înscrisuri false ale avocatului fiind supuse cenzurii completului de

judecată, care, motivat, le poate înlătura, întrucât ele nu pot constitui temei

pentru pronunțarea unei hotărâri.

Criticile petiționarului referitoare la soluția pronunțată în cauza

civilă și la modul de desfășurare a judecății în acea cauză pot

fi invocate prin intermediul exercitării căilor de

atac legale, iar asupra

temeiniciei

și legalității acestora are a se pronunța numai instanța de

control

judiciar.

În raport de considerentele expuse, se

constată că sentința

instanței de fond este temeinică și

legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.C.,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.C.

împotriva sentinței penale nr. 37 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2009.