ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 38/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 38/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Pe data de 3 februarie 2010, petiționarul B.C. în
calitate
de persoană vătămată, a
adresat o plângere Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Bacău
solicitând efectuarea de cercetări față de procurorul C.A.M. și comisarul T.D.P.,
sub
aspectul infracțiunilor prevăzute de
art. 246 și art. 268 C. pen.
În susținerea plângerii, petiționarul a învederat
că făptuitorii și-au
exercitat abuziv atribuțiile de serviciu atunci
când au instrumentat dosarul nr. 3539/P/2009 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria
Moinești, în care el era
învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 281 C. pen.
Prin rezoluția nr. 320/P/2010, din 26 martie
2010, Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Bacău a dispus, în temeiul
art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea
urmăririi
penale față de făptuitorii C.A.M.
- procuror la Parchetul de
pe lângă
Judecătoria Moinești și T.D.P. - comisar în cadrul
Poliției Moinești pentru infracțiunile prevăzute
de art. 246 și art. 268 C. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.
Nemulțumit de soluția dată de procuror,
petiționarul a formulat
plângere la
conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău
care, prin rezoluția nr. 183/11/2/2010 din 3 mai
2010, a respins-o ca
neîntemeiată,
constatând că în cauză nu se impune începerea urmăririi
penale.
În conformitate cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. petiționarul B.C. s-a adresat Curții de Apel Bacău, solicitând
desființarea
rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii
urmăririi penale față de făptuitori și tragerea la răspundere penală a
acestora.
Prin sentința penală nr. 122 din 23 septembrie
2010 pronunțată în
dosarul nr. 342/32/2010
Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze
minori și familie, a respins,
ca nefondată, plângerea formulată de
petiționar
împotriva rezoluției nr. 320/P/2010 din 26 martie 2010 a
Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva acestei hotărâri, petiționarul B.C. a
declarat
recurs, solicitând casarea sentinței penale atacate și
trimiterea
dosarului Curții de Apel Bacău
pentru rejudecare întrucât la instanța de
fond intimații nu au fost
legal citați; de asemenea, a susținut că
rejudecarea
cauzei se impune pentru a se administra probe din care să
rezulte că
procurorul C.A.M. este în același timp și avocat în cadrul Baroului Bacău.
Înalta Curte,
examinând întreaga cauză potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C.
proc. pen. , constată că recursul este
nefondat
pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 278
1
alin. (4) C. proc. pen.
, persoana
față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale
se citează, neprezentarea acestei persoane, legal
citate, nu împiedică
soluționarea cauzei.
În prezenta
cauză, în deplin acord cu dispozițiile art. 177 alin. (1) și (9) C. proc. pen.,
intimații C.A.M. și T.D.P.
, au fost citați
la locurile de muncă, de fiecare dată, citațiile fiind semnate și ștampilate de
funcționarul însărcinat cu primirea
corespondenței
(a se vedea fil. 63, 64, 67, 68 - dosar fond), condiții în
care Înalta
Curte constată că procedura de citare a acestora a fost
legal îndeplinită, critica recurentului petiționar fiind lipsită de
conținut.
Mai mult decât atât, cazul de casare privind
nelegala citare poate
fi invocat
numai de partea care a fost lipsă la judecată, partea care a
fost prezentă neputându-și întemeia recursul
pentru lipsa altei părți.
Cât privește solicitarea recurentului petiționar B.C.
de a
se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond în vederea
administrării de probe referitor la incompatibilitatea procurorului C.A.M., Înalta
Curte constată că aceasta depășește
cadrul
procesual circumscris procedurii prevăzute de art. 278
1
C. proc.
pen.
și nu va fi analizată.
Referitor la criticile aduse rezoluției nr. 320/P/2010
a Parchetului
de pe lângă Curtea de
Apel Bacău, Înalta Curte constată că acestea
sunt lipsite de suport juridic, astfel că, în mod justificat, instanța
de fond
a respins plângerea formulată de petiționar.
Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o
cauză sunt
necesare două condiții.
Prima condiție
constă în existenta acelui minim de date care
permit
organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit, în
mod cert, o infracțiune, caz în care organul de
urmărire penală poate
deține informațiile fie direct din sesizarea
făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiție necesară urmăririi penale,
rezultă din
art. 228 C. proc. pen. și
constă în inexistența cazurilor de
împiedicare
a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10
C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit.
b
1
).
Intervenția unui astfel de caz rezultând, fie din
actele prin care a
fost sesizat
organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare
efectuate în
urma sesizării, poate determina ca în locul începerii
urmăririi penale să opereze neînceperea urmăririi penale.
Așa cum s-a
mai arătat, în prezenta cauză, din actele
premergătoare
efectuate nu a rezultat existența acelui minim de date în baza cărora să se
poată dispune începerea urmăririi penale, astfel
că soluția procurorului
este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în
temeiul art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,
recursul
declarat de petiționar.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen. recurentul
petiționar
va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul B.C.
împotriva sentinței penale nr. 122 din 23 septembrie
2010 a
Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze
minori și familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100
lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie
2011.