ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 152/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 125 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 319/P/2010 din data de 26 martie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 181/11/2/2010 din data de 03 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. A fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Prin rezoluția nr. 319/P/2010 din data de 26 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații G.C.A. judecător la Judecătoria Moinești și C.V. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, motivat de faptul că în sarcina celor doi magistrați nu poate fi reținută săvârșirea niciunei infracțiuni, în condițiile în care au acționat în strictă conformitate cu normele legale care le reglementează activitatea. Din verificările efectuate, procurorul a constatat că numitul M.I. s-a adresat Judecătoriei Moinești cu o cerere prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 108 și art. 110 din Legea nr. 46/2008, invocând motive sociale. La strigarea cauzei s-a prezentat ca apărător ales numitul B.C.

care a depus o împuternicire avocațială. Instanța, raportat la faptul că în format electronic s-a transmis tabloul avocaților stagiari și definitivi pe anul 2010, din care numitul B.C. nu face parte, a apreciat că această persoană nu îndeplinește calitatea de avocat, fiind înlocuit cu un apărător din oficiu din cadrul Baroului Moinești. Conform adresei nr. 148 din 24 februarie 2010 a U.N.B.R. Baroul Bacău rezultă că B.C. nu este înscris în tabloul avocaților din cadrul Baroului Bacău. De precizat este și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007 publicată în M.Of. 772 din 14 noiembrie 2007, a stabilit că asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.

2. Î mpotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere, motivând că aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a solicitat tabloul avocaților Baroului Bacău legal constituit, apreciind că celălalt „Barou Bacău" nu îndeplinește condițiile legale de funcționare. P lângerea a fost respinsă prin rezoluția nr. 181/11/2/2010 din data de 03 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, având în vedere considerentele deciziei nr. XXVII din16 aprilie 2007a Î.C.C.J. 3. Prin cererea înregistrată sub nr. 410.1/32/2010, petentul B.C. a formulat plângere în condițiile art. 278/1 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 319/P/2010 din data de 26 martie 2010, confirmată prin rezoluția nr. 181/11/2/2010 din 03 mai 2010, ambele emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Atât prin cererea scrisă cât și cu ocazia dezbaterilor, petentul B.C. a solicitat admiterea plângerii formulate, desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimații G.C.A. judecător la Judecătoria Moinești și C.V. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 247 teza I, art. 246 și art. 248 C. pen., precum și la obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată și la 1.000.000 Euro cu titlu de daune morale și cominatorii; a solicitat acest lucru motivat de faptul că cei doi intimați, în calitate de membri ai completului de judecată în dosarul penal nr. 72/260/2010, nu i-au recunoscut calitatea de apărător ales al petentului M.I., în condițiile Legii nr. 51/1995.

Soluționând plângerea, prima instanță, în baza materialului probator administrat în cauza de față, a constatat că situația de fapt reținută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău este una corectă iar soluțiile adoptate prin cele două rezoluții sunt legale și temeinice. A avut în vedere decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.

În aceste condiții, în cazul în care petentul B.C. nu a dobândit calitatea de avocat în cadrul unui barou constituit în temeiul Legii nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, în mod corect au procedat intimații atunci când i-au contestat această calitate. În art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, s-a prevăzut că „profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România", iar prin alin. (3) al aceluiași articol s-au interzis expres constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R., sub sancțiunea nulității de drept a acestor acte.

Or, câtă vreme dispozițiile din actul normativ, având caracter de lege specială cu privire la modul de exercitare a profesiei de avocat, conțin anumite cerințe imperative, este de la sine înțeles că nu este posibilă îndeplinirea unei asemenea profesii în afara cadrului instituționalizat de acea lege.

Așa fiind și cum, în raport de prevederile art. 2 pct. 3 și art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, „judecătorii și procurorii sub obligați ca, prin întreaga lor activitate să asigure supremația legii", se impune ca organele judiciare să ia nu numai măsurile necesare asigurării apărării învinuitului sau inculpatului în procesul penal, atunci când acesta era obligatoriu, potrivit legii, ci și să observe că asistența juridică să fie acordată de o persoană care a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, pentru că, altfel, asistența juridică acordată echivalează cu o lipsă de apărare.

Având în vedere toate aceste prevederi, prima instanță a concluzionat că cei doi intimați și-au exercitat în mod legal atribuțiile de serviciu cu privire la contestarea calității de avocat al petentului, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de aceștia, este legală și temeinică. B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile din plângere ce vizează fondul acesteia; totodată, a învederat că intimata G.C.A. este atât judecător la Judecătoria Moinești cât și avocat în Baroul Bacău din anul 2006, până în acest moment neformulând cerere de retragere din barou.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat întrucât atât procurorul cât și instanța de fond au apreciat în mod corect că intimații au reținut motivat că petentul nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, altfel că nu putea acorda asistență juridică în dosarul penal nr. 72/260/2010 al Judecătoriei Moinești.

Aprecierea că intimații - magistrați nu se fac vinovați de săvârșirea vreuneia dintre faptele penale reclamate de petent, este corectă, întrucât activitatea desfășurată de aceștia este în conformitate cu atribuțiile de serviciu prevăzute de legea de organizare judecătorească, fiind chiar obligați să verifice dacă asistența juridică este asigurată de persoane abilitate întrucât, în caz contrar, asistarea de o persoană care nu a dobândit în mod legal calitatea de avocat echivalează cu neasigurarea asistenței juridice, motiv de nulitate atunci când aceasta este obligatorie potrivit legii. Totodată, nici critica formulată de petent în sensul că intimata G.C.A. este atât judecător la Judecătoria Moinești cât și avocat în Baroul Bacău din anul 2006, până în acest moment neformulând cerere de retragere din barou, nu este întemeiată.

Din chiar concluziile scrise depuse de intimat rezultă că intimata figurează pe tabloul avocaților incompatibili la poziția 32 pentru anul 2010, astfel că aceasta nu încalcă nici una dintre obligațiile impuse de Legea nr. 303/3004 privind statutul magistraților sau de Codul deontologic, neaflându-se în vreo situație de incompatibilitate. În consecință, pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.C. împotriva sentinței penale nr. 125 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2011.