ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 152/2011

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința

penală nr. 125 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul B.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

319/P/2010 din data de 26 martie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău,

confirmată prin rezoluția nr.

181/11/2/2010 din data de 03 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău. A

fost obligat petentul la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut următoarele:

rezoluția nr. 319/P/2010 din data de 26 martie 2010, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău a dispus în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de intimații G.C.A. judecător la Judecătoria Moinești și

C.V. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, motivat de

faptul că în sarcina celor doi magistrați nu poate fi reținută săvârșirea

niciunei infracțiuni, în condițiile în care au acționat în strictă conformitate

cu normele legale care le reglementează activitatea.

Din verificările efectuate, procurorul a

constatat că numitul M.I.

s-a adresat Judecătoriei Moinești cu o cerere

prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani și 2 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 108 și art. 110

din Legea nr. 46/2008, invocând motive sociale. La strigarea cauzei s-a

prezentat ca apărător ales numitul B.C. care a depus o împuternicire

avocațială.

Instanța,

raportat la faptul că în format electronic s-a transmis tabloul avocaților

stagiari și definitivi pe anul 2010, din care numitul B.C. nu face parte, a

apreciat că această persoană nu îndeplinește calitatea de avocat, fiind înlocuit

cu un apărător din oficiu din cadrul Baroului Moinești.

Conform adresei

nr. 148 din 24 februarie 2010 a U.N.B.R. Baroul Bacău rezultă că B.C. nu este

înscris în tabloul avocaților din cadrul Baroului Bacău.

De precizat este

și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXVII din 16

aprilie 2007 publicată în M.Of. 772 din 14 noiembrie 2007, a stabilit că

asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o

persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr.

51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a

acestuia.

mpotriva

acestei rezoluții petentul a formulat plângere, motivând că aceasta este

nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a solicitat tabloul

avocaților

Baroului Bacău legal constituit, apreciind că celălalt „Barou Bacău" nu

îndeplinește condițiile legale de funcționare.

P

lângerea a fost respinsă prin rezoluția nr.

181/11/2/2010 din data de

03 mai 2010 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, având în vedere considerentele

deciziei nr. XXVII din16 aprilie 2007a Î.C.C.J.

3.

Prin cererea înregistrată sub nr.

410.1/32/2010, petentul B.C. a formulat plângere în condițiile art. 278/1 C.

proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 319/P/2010

din

data de 26 martie 2010, confirmată prin rezoluția

nr. 181/11/2/2010 din

03 mai 2010, ambele emise de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel

Bacău.

Atât prin cererea scrisă cât și cu ocazia

dezbaterilor, petentul B.C.

a solicitat admiterea plângerii formulate,

desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale cu privire la intimații G.C.A. judecător la

Judecătoria Moinești și C.V. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Moinești, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii

infracțiunilor prevăzute de art. 247 teza

I, art.

246

și art. 248 C. pen., precum și la obligarea acestora la plata cheltuielilor de

judecată și la 1.000.000 Euro cu titlu de daune morale și cominatorii; a

solicitat acest lucru motivat de faptul că cei doi intimați, în calitate de

membri ai completului de judecată în dosarul penal nr. 72/260/2010, nu i-au

recunoscut calitatea de apărător ales al petentului M.I., în condițiile Legii

nr. 51/1995.

Soluționând

plângerea, prima instanță, în baza materialului probator administrat în cauza

de față, a constatat că situația de fapt reținută de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău este una corectă iar soluțiile adoptate prin cele două

rezoluții sunt legale și temeinice.

A avut în vedere

decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia

asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o

persoană care nu a dobândit calitatea de

avocat

în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea

nr.

255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.

În aceste condiții,

în cazul în care petentul B.C. nu a dobândit calitatea de avocat în cadrul unui

barou constituit în temeiul Legii nr. 51/1995, modificată prin Legea nr.

255/2004, în mod corect au procedat intimații atunci când i-au contestat

această calitate.

În art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004,

s-a prevăzut că „profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în

tabloul baroului din care fac parte, barou

component

al Uniunii Naționale a Barourilor din România", iar prin alin. (3) al

aceluiași

articol s-au interzis expres constituirea și funcționarea de barouri în afara

U.N.B.R., sub sancțiunea nulității de drept a acestor acte.

Or, câtă vreme

dispozițiile din actul normativ, având caracter de lege specială cu privire la

modul de exercitare a profesiei de avocat, conțin anumite cerințe imperative,

este de la sine înțeles că nu este posibilă îndeplinirea unei asemenea profesii

în afara cadrului instituționalizat de acea lege.

Așa fiind și

cum, în raport de prevederile art. 2 pct. 3 și art. 4 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, „judecătorii și

procurorii sub obligați ca, prin întreaga lor activitate să asigure supremația

legii", se impune ca organele judiciare să ia nu numai măsurile necesare

asigurării apărării învinuitului sau

inculpatului

în procesul penal, atunci când acesta era obligatoriu, potrivit legii, ci și să

observe că asistența juridică să fie acordată de o persoană

care a

dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, pentru că, altfel, asistența

juridică acordată echivalează cu o lipsă de apărare.

Având în vedere

toate aceste prevederi, prima instanță a concluzionat că cei doi intimați și-au

exercitat în mod legal atribuțiile de serviciu cu privire la contestarea

calității de avocat al petentului, astfel

că

soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a)

C.

proc. pen., față de aceștia, este legală și temeinică.

B. Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile din plângere ce

vizează fondul acesteia; totodată, a învederat că intimata G.C.A. este atât

judecător la Judecătoria Moinești cât și avocat în Baroul Bacău din anul 2006,

până în acest moment neformulând cerere de retragere din barou.

Examinând

recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

că

acesta este nefondat întrucât atât procurorul cât și instanța de fond au

apreciat

în mod corect că intimații au reținut motivat că petentul nu a dobândit

calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată

prin Legea nr. 255/2004, altfel că nu putea acorda asistență juridică în

dosarul penal nr. 72/260/2010 al Judecătoriei Moinești.

Aprecierea că intimații - magistrați nu se fac

vinovați de săvârșirea vreuneia dintre faptele penale reclamate de petent, este

corectă, întrucât

activitatea desfășurată de aceștia este în

conformitate cu atribuțiile de serviciu prevăzute de legea de organizare

judecătorească, fiind chiar obligați să verifice dacă asistența juridică este

asigurată de persoane abilitate întrucât, în caz contrar, asistarea de o

persoană care nu a dobândit în mod legal calitatea de avocat echivalează cu

neasigurarea asistenței juridice, motiv de nulitate atunci când aceasta este

obligatorie potrivit legii.

Totodată, nici

critica formulată de petent în sensul că intimata G.C.A. este atât judecător la

Judecătoria Moinești cât și avocat în Baroul Bacău din anul 2006, până în acest

moment neformulând cerere de retragere din barou, nu este întemeiată. Din chiar

concluziile scrise depuse de intimat rezultă că intimata figurează pe tabloul avocaților

incompatibili la poziția 32 pentru anul 2010, astfel că aceasta nu încalcă nici

una dintre obligațiile impuse de Legea nr. 303/3004 privind statutul

magistraților sau de Codul deontologic, neaflându-se în vreo situație de

incompatibilitate.

În consecință,

pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în

baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.C. împotriva sentinței penale nr.

125 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 ianuarie 2011.