ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 773/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 25 martie 2010

petiționarul B.P. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului

judecător L.T.O. din cadrul Judecătoriei Moinești, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen., constând în aceea că

într-un dosar civil a considerat că apărătorul lui, B.C., nu are calitate de

avocat.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău prin Rezoluția nr. 525/P/2010 din 30 iunie 2010 a dispus,

în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale considerând că faptele reclamate nu există.

Împotriva acestei

rezoluții petiționarul B.P. a formulat plângere, care a fost respinsă prin

Rezoluția nr. 393/II/2/2010 din 23 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu motivarea că rezoluția atacată de

neîncepere a urmăririi penale față de magistratul judecător este legală și

temeinică.

În contra soluției de

netrimitere în judecată, petiționarul B.P. a formulat plângere în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă ca nefondată prin Sentința penală

nr. 128 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a considerat că numitul B.C. nu face parte dintr-un barou

aparținând Uniunii Naționale a Barourilor din România constituit în baza Legii

nr. 255/2004 și că în mod justificat magistratul judecător a considerat că acea

persoană nu poate pune concluzii ca avocat.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petiționarul B.P., pe care nu l-a motivat și nici nu

s-a prezentat în vederea susținerii lui.

Examinând hotărârea

atacată în baza art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele, Curtea constată neîntemeiat recursul declarat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 modificată și completată

ulterior, profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabelul

baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor

din România, iar potrivit alin. (3) al aceluiași act a fost interzisă

constituirea și funcționarea de barouri neafiliate Uniunii Naționale a

Barourilor din România sub sancțiunea nulității acestor acte.

Potrivit Deciziei nr.

XXVII din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituită

în Secții Unite, asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat

sau învinuit de către o persoană care nu a dobândit calitate de avocat în

condițiile Legii nr. 51/1995, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.

Din analiza actelor

dosarului rezultă că petiționarul B.P. a avut calitatea de revizuent în Dosarul

nr. 2659/26/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Moinești, repartizat spre

soluționare magistratului judecător L.T.O. și că la termenul din 4 martie 2010

s-a anunțat petiționarului că instanța nu recunoaște calitatea de avocat a

numitului B.C. întrucât acesta, deși îndeplinea condiția studiilor juridice, nu

făcea parte dintr-un barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din

România constituit în baza Legii nr. 51/1995.

Ca urmare,

magistratul judecător a procedat corect, conduita sa neputându-se considera că

ar constitui infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

ori abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 246 și 247

C. pen.

Întrucât faptele

penale relatate de petiționar nu există, soluția procurorului de neîncepere a

urmăririi penale față de intimatul magistrat a fost în mod justificat menținută

de prima instanță.

În consecință,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul

B.P., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.P. împotriva Sentinței penale nr.

128 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2011.