ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2010

Deliberând asupra recursului în cauză pe baza lucrărilor și materialului din dosar, constată următoarele:

1

C. proc. pen. formulată în calitate de persoană vătămată de petentul B.C. împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 1428/P/2009 din 10 decembrie 2009 prin care a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. ("fapta nu există") față de intimata magistrat-iudecător L.T.O. de la Judecătoria Moinești sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 247, 253

1

și 261 C. pen., menținând ca legală/temeinică rezoluția atacată.

Hotărând astfel judecătorul cauzei efectuând controlul de legalitate/temeinicie asupra soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror a constatat la rândul său că acuzațiile aduse în calitate de persoană vătămată de numitul B.C. intimatei L.T.O. constând în aceea că în calitate de magistrat-iudecător nu i-a permis să pună concluzii ca apărător ales în Dosarele civile nr. 3023/260/2008 și respectiv 3246/260/2009 ale Judecătoriei Moinești pe considerente de ordin procesual privind lipsa calității de avocat/nevalabilitatea împuternicirilor avocațiale prezentate de petent nu poate fi asimilată vreunei fapte ilicite și cu atât mai mult nici învinuiri în sensul legii penale - în particular a incriminărilor din art. 247, 253

1

și 261 C. pen. - în care sens au fost reținute următoarele:

La data de 19 octombrie 2009 numitul B.C.  a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău două plângeri prin care solicita efectuarea de cercetări față de magistratul-judecător L.T.O. din cadrul Judecătoriei Moinești, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 247 C. pen., art. 253

1

C. pen., art. 261 C. pen.

În ambele plângeri, petentul a precizat faptul că la momentul efectuării cercetării judecătorești în Dosarele nr. 3023/260/2008 și 3247/260/2009, magistratul-judecător și-a încălcat atribuțiile, constatând că reclamantul B.C. nu poate reprezenta părțile în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, întrucât nu face parte din Baroul Bacău component al U.N.B.R.

Cercetările efectuate în cauză au relevat, însă, faptul că în sarcina magistratului-judecător nu poate fi reținută săvârșirea vreunei infracțiuni, în condițiile în care acesta a acționat în strictă conformitate cu normele legale care le reglementează activitatea.

Analizându-se aspectele invocate de petent în plângerea penală, s-a constatat că nemulțumirile sale vizează cercetările judecătorești desfășurate în cauză, aspecte ce pot fi reformate în exercitarea căilor de atac expres prevăzute de lege.

Astfel, numitul B.M. a formulat la Judecătoria Moinești plângere împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, cauza înregistrată sub nr. 3023/260/2008. La cercetarea judecătorească, contestatorul a fost reprezentat de procuratorul său, B.C., acesta depunând și o împuternicire avocațială eliberată de U.N.B.R.

O situație identică s-a înregistrat și în Dosarul nr. 3246/26072009 al Judecătoriei Moinești, în care numitul B.C., în calitate de procurator al reclamantului B.N., a depus și o împuternicire avocațială eliberată de U.N.B.R.

În ambele cazuri, efectuându-se verificări, s-a constatat că: B.C. nu este avocat înscris pe tabloul avocaților din Baroul Bacău; împuternicirile avocațiale depuse la dosar poartă ilegal antetul U.N.B.R. și al Baroului Bacău și nu au caracteristicile împuternicirilor avocațiale eliberate de Baroul Bacău pentru toți avocații înscriși pe Tablou (adresa U.N.B.R. - Baroul Bacău nr. 398/20 august 2009). În aceste condiții, decizia instanței luată în ambele cazuri prin care a constatat că B.C. nu poate reprezenta petenții în baza împuternicirilor avocațiale depuse sunt în strictă concordanță cu realitatea.

1

alin. (8) lit. a) respectiv art. 228 alin. (6) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - adoptarea măsurii de trimitere a dosarului la organul judiciar inițial sesizat în vederea începerii urmăririi penale potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. b) rap. la art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. - este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În legătură cu pretinsele fapte ilicite reclamate, actele premergătoare efectuate în Dosar nr. 142/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov au evidențiat că petentul B.C. nu este avocat înscris pe tabloul avocaților din Baroul Bacău; împuternicirile avocațiale depuse la dosar poartă ilegal antetul U.N.B.R. și al Baroului Bacău și nu au caracteristicile împuternicirilor avocațiale eliberate de Baroul Bacău pentru toți avocații înscriși pe Tablou (adresa U.N.B.R. - Baroul Bacău nr. 398/20 august 2009). În aceste condiții, decizia instanței luată în ambele cazuri prin care a constatat că B.C. nu poate reprezenta petenții în baza împuternicirilor avocațiale depuse sunt în strictă concordanță cu realitatea.

În cauză, un magistrat-judecător nu poate fi cercetat pentru modul de soluționare a cauzei. Cercetarea judecătorească, interpretarea și aplicarea legii constituie atribute esențiale ale activității de judecată. Potrivit art. 2 alin. (3), (4) din Legea nr. 303/ 2004, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să respecte independența judecătorilor, iar verificările, de orice natură, trebuie să respecte aceste principii. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul a legiferat faptul că temeinicia și legalitatea încheierilor poate fi verificată numai prin exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

Prin formularea unei plângeri penale nu pot fi cenzurate soluțiile dispuse de magistrații-judecători în cauzele instrumentate de aceștia. Aspectul că magistratul-judecător a luat o decizie în baza cercetărilor judecătorești efectuate nu poate constitui o faptă în sensul dispozițiilor C. pen., iar cenzurarea acestei soluții se poate realiza numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de C. proc. civ. sau pen., în caz contrar încălcându-se principiul independenței puterii judecătorești. Adoptarea de către magistrat a unei soluții în cauzele pe care Ie-a avut spre competentă soluționare nu poate reprezenta, în sine, un abuz în sens penal, acest aspect reprezentând un element esențial prin care se înfăptuiește justiție în genere.

Criticile petentului cu privire la nelegalitatea și netemeinicia unei hotărâri judecătorești nu pot constitui temei pentru punerea în mișcare sau pentru exercitarea acțiunii penale.

Ca atare, sentința primei instanțe prin care a fost menținută rezoluția procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău de neîncepere a urmăririi penale nr. 1428/P/2009 din 10 decembrie 2009 confirmată în procedura administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin Rezoluția nr. 3/II/2/2010 din 19 ianuarie 2010 a procurorului general al organului judiciar amintit, este legală și temeinică iar reformarea sa nu se justifică.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B.C. împotriva Sentinței penale nr. 50 din 25 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 25 mai 2010.