ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2540/2011

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 aprilie 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 4554 din 15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea contestației, arată contestatorul că nu a primit copia deciziei penale contestate, iar decizia penală contestată este nelegală, netemeinică și abuzivă. Pentru soluționarea cauzei a fost acvirat Dosarul nr. 383/32/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care a fost pronunțată decizia penală contestată. Analizând lucrările dosarului reține Înalta Curte că prin Sentința penală nr. 120 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerile formulate de petentul B.G.

împotriva Rezoluțiilor nr. 330/P/2010 din 8 iunie 2010 și nr. 341/P/2010 din 5 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Prin rezoluțiile atacate s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față de intimații O.S. și B.L., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, respectiv M.A. și A.S., ofițeri în cadrul I.P.J. Bacău, cercetați pentru infracțiunile prev. de art. 246 și art. 266 alin. (1) C. pen. Nemulțumit de soluția pronunțată, petiționarul a formulat recurs ce a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 4554 din 15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B.G., invocând diverse motive de nelegalitate și netemeinicie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare fără citarea părților, conform art. 391 C. proc. pen., reține Înalta Curte că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit disp. art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie, potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). Ca atare, disp.

art. 386 C. proc. pen., prevăd în mod expres și limitativ situațiile în care se poate formula contestație în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive, ori motivele invocate de contestator nu se încadrează în aceste cazuri, el făcând mai multe referiri de ordin general ce privesc hotărârea instanței de fond fără a face nicio referire la soluția pronunțată de instanța de recurs, situație ce face imposibilă analizarea contestației în anulare. Față de considerentele arătate, Înalta Curte consideră că cererea de contestație este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 4554 din 15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 383/32/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2011.