ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2540/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2540/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
penal de față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 27 aprilie 2011 s-a înregistrat pe
rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în
anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 4554 din
15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea contestației,
arată contestatorul că nu a primit copia deciziei penale contestate, iar
decizia penală contestată este nelegală, netemeinică și abuzivă.
Pentru soluționarea
cauzei a fost acvirat Dosarul nr. 383/32/2010 al Înaltei Curți de Casație și
Justiție în care a fost pronunțată decizia penală contestată.
Analizând lucrările
dosarului reține Înalta Curte că prin Sentința penală nr. 120 din 23 septembrie
2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerile formulate de
petentul B.G. împotriva Rezoluțiilor nr. 330/P/2010 din 8 iunie 2010 și nr.
341/P/2010 din 5 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Prin rezoluțiile
atacate s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față de intimații O.S. și
B.L., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, respectiv M.A. și
A.S., ofițeri în cadrul I.P.J. Bacău, cercetați pentru infracțiunile prev. de
art. 246 și art. 266 alin. (1) C. pen.
Nemulțumit de soluția
pronunțată, petiționarul a formulat recurs ce a fost respins, ca nefondat, prin
Decizia penală nr. 4554 din 15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B.G., invocând diverse
motive de nelegalitate și netemeinicie.
Examinând
admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare fără citarea
părților, conform art. 391 C. proc. pen., reține Înalta Curte că cererea de
contestație în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru
considerentele ce urmează.
Potrivit disp. art.
386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face
contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de
citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de
recurs nu a fost îndeplinită;
b) când partea
dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs
a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța;
c) când instanța de
recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre
cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i
1
), cu privire la
care existau probe la dosar;
d) când împotriva
unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea
recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este
obligatorie, potrivit art. 385
14
alin. (1
1
) ori art. 385
16
alin. (1).
Ca atare, disp. art. 386 C. proc. pen., prevăd în
mod expres și limitativ situațiile în care se poate formula contestație în
anulare împotriva unei hotărâri penale definitive, ori motivele invocate de
contestator nu se încadrează în aceste cazuri, el făcând mai multe referiri de
ordin general ce privesc hotărârea instanței de fond fără a face nicio referire
la soluția pronunțată de instanța de recurs, situație ce face imposibilă
analizarea contestației în anulare.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte consideră că cererea de contestație este
inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Văzând și disp. art.
192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva
Deciziei penale nr. 4554 din 15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 383/32/2010.
Obligă contestatorul
la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 iunie 2011.