ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1964/2008

Asupra

recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 50 din 27 martie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul B.G. împotriva rezoluției din 28 decembrie 2007 dispusă în dosarul

nr. 360/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Prin plângerea

penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul B.G.

a solicitat cercetarea magistratului judecător D.M.S. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen.

In

esență petiționarul își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că numita D.M.S.,

în calitate de magistrat judecător, cu ocazia judecării dosarului nr. 3925/2006

în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4817 din 27 iunie 2007, comunicată cu

o întârziere de 15 zile, a amânat pronunțarea o săptămână, apoi 2 zile, iar

soluția adoptată în cauză a fost influențată de avocatul părții adverse,

acțiunea sa fiind respinsă în mod abuziv.

Prin

rezoluția nr. 360/P/2007 din 28 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratului

judecător D.M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art.

249 C. pen.

Împotriva

acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la procurorul general al

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, plângere care a fost respinsă prin

rezoluția nr. 49/ll/2/2008 din 21 ianuarie 2008.

În

temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petiționarul a formulat

la Judecătoria Bacău, în termen legal, plângere împotriva rezoluției nr. 360/P/2007

din 28 decembrie 2007, iar prin sentința penală nr. 365 din 26 februarie 2008 a

aceleiași instanțe, în baza art. 42 C. proc. pen. a fost declinată competența

soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin sentința penală nr. 50 din 27 martie 2008

a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, plângerea

petiționarului a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că eventuala nefegalitate

și netemeinicie a hotărârilor pronunțate de judecători nu poate constitui

element material al unei infracțiuni, în lipsa unor indicii privind

îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Împotriva

sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, petiționarul B.G. a declarat recurs.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiționar nu

este fondat.

Din analiza actelor premergătoare efectuate nu

a rezultat că

magistratul judecător D.M.S.,

cu prilejul judecării acelei

cauze

civile, ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunii de abuz în serviciu și neglijență în serviciu.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea

constată că intimata D.M.S. a soluționat dosarul nr. 4.136/180/2006 al

Judecătoriei Bacău, având ca obiect acțiunea în pretenții formulată de

reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâta H.S., iar prin sentința civilă nr.

4.817 din 27 iunie 2007 s-a respins acțiunea formulată de reclamant.

În nota depusă la dosar de intimata D.M.S. se

menționează că a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor procedurale, iar

motivele care au stat la baza soluției se regăsesc în considerentele hotărârii.

Reclamantul nu a indicat nici o probă ci a

făcut o deducție proprie precizând că i-a fost respinsă acțiunea de judecător

în înțelegere cu avocatul părții adverse.

Soluția pronunțată de magistratul judecător

putea fi supusă controlului prin intermediul căilor de atac, verificarea și

stabilirea legalității și temeiniciei sentinței fiind de competența instanțelor

de control judiciar.

Mai mult decât atât instanța penală sesizată în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., nu se poate substitui

instanțelor de control judiciar și în consecință nu se poate pronunța asupra

temeiniciei și legalității hotărârii pronunțate de o instanță civilă.

Prin urmare, fapta magistratului judecător D.M.S.

nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 246 și

art. 249 C. pen.

În consecință, soluția primei instanțe de

respingere a plângerii petiționarei împotriva rezoluției nr. 350/P/2007 din 28

decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău este legală și temeinică.

Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de petiționarul B.G.

împotriva sentinței primei instanțe.

În baza art. 192 alin. (2) c. proc. pen.,

recurentul petiționar va fi obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul B.G. împotriva sentinței penale nr. 50 din 27 martie 2008 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie

2008.