ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Înaltei Curți la 3 iulie 2008, petentul S.M. a înțeles să atace, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., rezoluția nr. 629/P/2008 din 26 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus o soluție de neînceperea urmăririi penale față de magistrații A.P.M., T.N., P.E. - judecători la Curtea de Apel Bacău și B.S. - judecător la Tribunalul

Bacău, pentru faptele prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 247 C. pen.

În motivarea plângerii s-a referit la nelegalitatea soluției prin aceea că cercetarea penală nu s-a făcut de procurori din cadrul DNA, iar în fapt, a reiterat nemulțumirile arătate prin petițiile anterioare, legate de soluționarea unui partaj succesoral și de împrejurarea că în acest fel

l-au împiedicat să acceadă la succesiune, lezându-i interesele patrimoniale și în final cauzându-i o pagubă de 500.000 Euro.

Î

n dosarul nr. 629/P/2008 al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția din 26 mai 2008 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații amintiți sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen.

Î

n fapt s-a reținut că în dosarul nr. 3033/2006 al Tribunalului Bacău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1410 din 25 octombrie 2006, judecătorul B.S. a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petent, în contradictoriu, cu intimata S.V.

De asemenea, în dosarul nr. 3424/110/2006 al Curții de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 521 din 23 mai 2007, completul format din judecătorii A.P.M., N.T., E.P. a respins, ca nefondat, recursul civil promovat de petent împotriva sentinței civile sus-menționate.

Concluzionând, în raport de aceste împrejurări, procurorul a reținut că nu sunt indicii că magistrații menționați ar fi comis fapte penale, aceștia îndeplinindu-și în mod corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Soluția dispusă de procuror a fost atacată, în condițiile art. 278 C. proc. pen., la procurorul șef al Secției de urmărire penală

și criminalistică care a menținut pentru aceleași considerente de fapt și

de drept, soluția de neînceperea urmăririi penale, prin respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată.

Examinând actele de cercetare efectuate în cauză se constată că acestea au fost corect îndeplinite de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, faptele reclamate de petent nu intră în competența de cercetare a procurorilor din cadrul DNA, sub acest aspect, norma specială fiind imperativă și de aplicare strictă și limitativă la faptele de corupție comise în condițiile arătate de O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările ulterioare.

Pe de altă parte, simpla nemulțumire a petentului de soluția pronunțată în cauză nu poate constitui temei al răspunderii penale pentru judecătorii care au pronunțat-o.

Afirmația are în vedere că la baza răspunderii penale stă comiterea unei fapte penale săvârșită din culpă sau cu intenție, ceea ce însă actele premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză nu au dovedit.

Și după cum nu se poate reține că magistrații reclamați ar fi săvârșit o infracțiune în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, tot astfel, nu se poate reține în sarcina acestora că au îngrădit folosința sau exercițiul vreunii drept al petentului în sensul dispozițiilor art. 247 C. pen., sau că au produs o vătămare a intereselor sale legale.

Pentru toate aceste rațiuni soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea plângerii potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.M. împotriva rezoluției nr. 629/P/2008 din 26 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2008.