ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 284/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156

din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a

plângerii formulate de petenta L.F.S.Ș.M. din România împotriva rezoluției din

data de 21 mai 2007, dată în dosarul nr. 182/P/2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, cu menținerea acesteia.

Prin aceeași sentință, în

baza art. 278

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea

plângerii formulate de petenții Z.T. și D.V. împotriva aceleiași rezoluții de

neîncepere a urmăririi penale la procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, pentru efectuarea procedurii prevăzută de art. 278 C.

proc. pen.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția din data de 21 mai 2007,

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 182/P/2007,

în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în cauza privindu-i pe M.I., comisar șef de

poliție în cadrul I.P.J. Bacău și Ș.C., întrucât din actele premergătoare

efectuate în cauză nu rezultă săvârșirea vreunor fapte penale, respectiv a

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., sau a altor infracțiuni, în cauză

fiind vorba de unele neînțelegeri și litigii care au eventual caracter de

natură civilă.

Pentru a pronunța această

soluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

În cauză, urmare a unei

plângeri formulate de L.F.S.Ș.M. privitor la unele abateri și încălcări de lege

comise de lucrătorul de poliție M.I., comisar șef de poliție și Ș.C., om de

afaceri, s-au efectuat acte premergătoare privitor la sesizarea formulată.

În esență, se reclamă în

cauză că ar fi fost vorba de afaceri imobiliare și de achiziționarea unor

imobile, în mod abuziv de către persoanele implicate mai sus și că aceste fapte

s-ar fi comis datorită funcțiilor deținute de M.I., comisar șef de poliție și Ș.C.,

manager.

În cauză este vorba de o

nemulțumire din partea unor reprezentanți ai L.F.S.Ș.M. privitor la

achiziționarea unui teren situat în municipiul Bacău.

Achiziționarea respectivului

teren s-a făcut conform prevederilor legale, fiind încheiate acte legale de

vânzare-cumpărare, acte autentificate prin încheierea de autentificare nr. 2405

din 20 iunie 2003 la B.N.P. U.S.Șt.

Au apărut ulterior

nemulțumiri cu privire la dobândirea legală sau nu a terenului aflat în

litigiu, toate acestea făcând obiectul mai multor cauze civile, care au fost și

mai sunt pe rolul instanțelor civile.

Este tot astfel de reținut

și soluția adoptată în dosarul nr. 3114/180/2006 (număr format vechi

12403/2006), prin care reprezentantul L.F.S.Ș.M. – Z.T. a fost condamnat, la

pedeapsa de 2 (două) luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.

220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C.

pen.

Tot prin aceeași sentință

penală nr. 1134 din 9 mai 2007 a Judecătoriei Bacău, în temeiul art. 14 alin.

(3) lit. a) C. proc. pen., art. 170, 346 și 348 C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul Z.T. să lase părților vătămate M.I. și M.F. în liniștită posesie suprafața

de 595 m.p. teren intravilan situat în Bacău.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, se arată în rezoluția atacată, nu rezultă că M.I. ar fi

abuzat de funcția sa și de gradul de comisar șef de poliție în legătură cu

terenul achiziționat și nici nu se poate reține că ar fi comis fapte de natură

penală.

Tot astfel, nu s-a constatat

săvârșirea vreunei fapte penale de către Ș.C. și care, de altfel, l-a acționat

în judecată pe Z.T. și H.V. pentru tulburare de posesie.

Este de reținut că în fapt

și drept este vorba de litigii de natură civilă, părțile având căile de

judecată deschise la instanțele civile.

Împotriva acestei rezoluții,

petenta L.F.S.Ș.M. a formulat, în conformitate cu prevederile art. 275 – art. 278

C. proc. pen., plângere, susținând că rezoluția pronunțată este nelegală și

netemeinică.

Prin rezoluția nr. 639/II/2

din data de 14 august 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în

temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost soluționată doar plângerea

petentei L.F.S.Ș.M. din România și în baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen.,

care a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.

Împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale au formulat, conform art. 278

1

C.

proc. pen., plângere la instanță petenții L.F.S.Ș.M., Z.T. și D.V.

Pentru petenții Z.T. și D.V.,

prima instanță a reținut că au parcurs procedura prevăzută de art. 278 C. proc.

pen., la procurorul ierarhic superior, astfel că s-a făcut în cauză aplicarea

prevederilor art. 278

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru petenta L.F.S.Ș.M. s-a

apreciat că plângerea este nefondată, prin rezoluția procurorului

constatându-se, corect, că faptele nu există.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petenta L.F.S.Ș.M. din România, care, a reiterat susținerile din

plângerea penală inițială și a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților

pentru infracțiunile reclamate.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

hotărârea primei instanțe, atât prin prisma criticilor formulate de recurentă,

cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Petenta a reclamat pretinse

abateri și încălcări de lege comise de lucrătorul de poliție M.I., comisar șef

poliție și Ș.C., om de afaceri cu prilejul unor afaceri imobiliare.

Se fac referiri la

achiziționarea unui teren situat în municipiul Bacău.

Actele premergătoare

efectuate au arătat că achiziționarea respectivului teren s-a făcut conform

prevederilor legale, prin acte de vânzare-cumpărare autentificate de notarul

public U.S.Șt.

Nu a rezultat că

petiționarul M.I. ar fi abuzat de funcția sa și de gradul de comisar șef de

poliție în legătură cu terenul achiziționat, și nici că intimatul Ș.C. ar fi săvârșit

fapte penale.

De altfel, s-a reținut că

între părți e un litigiu civil, acesta având căile de judecată deschise la

instanțele civile.

Constatând că în cauză,

corect s-a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10

lit. a) C. proc. pen., menținută și de prima instanță, Înalta Curte urmează să

respingă recursul petentei ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., se va dispune obligarea petentei la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta L.F.S.Ș.M. România prin reprezentant Z.T.,

împotriva sentinței penale nr. 156 din 06 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenta petentă la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2009.