ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 284/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petenta L.F.S.Ș.M. din România împotriva rezoluției din data de 21 mai 2007, dată în dosarul nr. 182/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu menținerea acesteia. Prin aceeași sentință, în baza art. 278 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea plângerii formulate de petenții Z.T. și D.V. împotriva aceleiași rezoluții de neîncepere a urmăririi penale la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru efectuarea procedurii prevăzută de art. 278 C. proc.

pen. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția din data de 21 mai 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 182/P/2007, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privindu-i pe M.I., comisar șef de poliție în cadrul I.P.J. Bacău și Ș.C., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă săvârșirea vreunor fapte penale, respectiv a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., sau a altor infracțiuni, în cauză fiind vorba de unele neînțelegeri și litigii care au eventual caracter de natură civilă. Pentru a pronunța această soluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele: În cauză, urmare a unei plângeri formulate de L.F.S.Ș.M.

privitor la unele abateri și încălcări de lege comise de lucrătorul de poliție M.I., comisar șef de poliție și Ș.C., om de afaceri, s-au efectuat acte premergătoare privitor la sesizarea formulată. În esență, se reclamă în cauză că ar fi fost vorba de afaceri imobiliare și de achiziționarea unor imobile, în mod abuziv de către persoanele implicate mai sus și că aceste fapte s-ar fi comis datorită funcțiilor deținute de M.I., comisar șef de poliție și Ș.C., manager. În cauză este vorba de o nemulțumire din partea unor reprezentanți ai L.F.S.Ș.M. privitor la achiziționarea unui teren situat în municipiul Bacău. Achiziționarea respectivului teren s-a făcut conform prevederilor legale, fiind încheiate acte legale de vânzare-cumpărare, acte autentificate prin încheierea de autentificare nr. 2405 din 20 iunie 2003 la B.N.P.

U.S.Șt. Au apărut ulterior nemulțumiri cu privire la dobândirea legală sau nu a terenului aflat în litigiu, toate acestea făcând obiectul mai multor cauze civile, care au fost și mai sunt pe rolul instanțelor civile. Este tot astfel de reținut și soluția adoptată în dosarul nr. 3114/180/2006 (număr format vechi 12403/2006), prin care reprezentantul L.F.S.Ș.M. – Z.T. a fost condamnat, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. Tot prin aceeași sentință penală nr. 1134 din 9 mai 2007 a Judecătoriei Bacău, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc.

pen., art. 170, 346 și 348 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Z.T. să lase părților vătămate M.I. și M.F. în liniștită posesie suprafața de 595 m.p. teren intravilan situat în Bacău. Din actele premergătoare efectuate în cauză, se arată în rezoluția atacată, nu rezultă că M.I. ar fi abuzat de funcția sa și de gradul de comisar șef de poliție în legătură cu terenul achiziționat și nici nu se poate reține că ar fi comis fapte de natură penală. Tot astfel, nu s-a constatat săvârșirea vreunei fapte penale de către Ș.C. și care, de altfel, l-a acționat în judecată pe Z.T. și H.V. pentru tulburare de posesie. Este de reținut că în fapt și drept este vorba de litigii de natură civilă, părțile având căile de judecată deschise la instanțele civile.

Împotriva acestei rezoluții, petenta L.F.S.Ș.M. a formulat, în conformitate cu prevederile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., plângere, susținând că rezoluția pronunțată este nelegală și netemeinică. Prin rezoluția nr. 639/II/2 din data de 14 august 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost soluționată doar plângerea petentei L.F.S.Ș.M. din România și în baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă ca fiind tardiv formulată. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale au formulat, conform art. 278 1 C. proc. pen., plângere la instanță petenții L.F.S.Ș.M., Z.T. și D.V. Pentru petenții Z.T. și D.V., prima instanță a reținut că au parcurs procedura prevăzută de art. 278 C. proc.

pen., la procurorul ierarhic superior, astfel că s-a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 278 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru petenta L.F.S.Ș.M. s-a apreciat că plângerea este nefondată, prin rezoluția procurorului constatându-se, corect, că faptele nu există. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta L.F.S.Ș.M. din România, care, a reiterat susținerile din plângerea penală inițială și a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților pentru infracțiunile reclamate. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând hotărârea primei instanțe, atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Petenta a reclamat pretinse abateri și încălcări de lege comise de lucrătorul de poliție M.I., comisar șef poliție și Ș.C., om de afaceri cu prilejul unor afaceri imobiliare. Se fac referiri la achiziționarea unui teren situat în municipiul Bacău. Actele premergătoare efectuate au arătat că achiziționarea respectivului teren s-a făcut conform prevederilor legale, prin acte de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public U.S.Șt. Nu a rezultat că petiționarul M.I. ar fi abuzat de funcția sa și de gradul de comisar șef de poliție în legătură cu terenul achiziționat, și nici că intimatul Ș.C. ar fi săvârșit fapte penale. De altfel, s-a reținut că între părți e un litigiu civil, acesta având căile de judecată deschise la instanțele civile.

Constatând că în cauză, corect s-a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., menținută și de prima instanță, Înalta Curte urmează să respingă recursul petentei ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea petentei la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta L.F.S.Ș.M. România prin reprezentant Z.T., împotriva sentinței penale nr. 156 din 06 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.