ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4122/2008

Asupra

recursurilor de fața

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 136 din 2 octombrie

2008, Curtea de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii V.V., prin

procurator V.I., I.S.C. și I.T. împotriva rezoluției din 14 mai 2008 dată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul

nr. 411/11/2/2008.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarii

au solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc P.C.S.

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 247, art. 323 și art.

220 alin. (2), (3) C. pen. și față de C.V., C.E. și R.C. pentru pretinsa

săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 323 și art. 220 alin. (2), (3) C.

pen., susținând că executorul judecătoresc a pus-o ilegal în posesie pe C.E.,

prin deposedarea altor proprietari, deși i s-a comunicat această situație de

către martorii prezenți.

Prin

rezoluția din 26 martie 2008, dată în dosarul

nr.

589/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a

dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimatul executor judecătoresc, pentru

infracțiunile reclamate, reținându-se, din

verificările

efectuate, că executorul judecătoresc nu a comis fapte de

natură penală

cu ocazia executării sentinței civile a Judecătoriei Moinești sau că ar fi

îngrădit folosința sau exercițiul drepturilor petiționarilor printr-o acțiune

ilicită. întrucât dreptul de proprietate al

defunctului

C.S.N. asupra suprafeței de teren revendicată

de petiționara V.V. a fost

stabilit de instanță, prin hotărâre judecătorească, cu efecte

erga omnes

.

Prin

rezoluția din 14 mai 2008, dată în dosarul

nr.

411/11/2/2008, Procurorul general a menținut și confirmat rezoluția

de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționarii au criticat ambele rezoluții.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarilor, reținând, în esență, că, în raport de actele

dosarului, nu rezultă că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile legale

de punere în executare a hotărârilor judecătorești, ci a lămurit toate

aspectele referitoare la

delimitarea

suprafeței de teren pentru care urma să se facă punerea

în posesie potrivit

hotărârii judecătorești.

S-a mai reținut că celelalte aspecte reclamate de

petiționari,

referitoare la delimitarea suprafeței în

litigiu și dreptul de proprietate al acesteia nu sunt de competența

procurorului care a soluționat plângerea, putând fi examinate cu ocazia

controlului judecătoresc.

Așa

fiind, s-a concluzionat că din actele premergătoare

efectuate, nu a rezultat faptul că executorul judecătoresc P.C.S.,

lucrătorul de poliție R.C. și numitele C.V.

și C.E. ar fi comis vreuna

dintre faptele pretins săvârșite.

Î

mpotriva sentinței au declarat recurs

petiționarii.

Recursurile

declarate de petiționari împotriva sentinței, motivat la filele 21-23 din

dosar, sunt nefondate.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod

corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de

petiționari,

ca nefondată.

Î

ntr-adevăr,

așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu

privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina executorului

judecătoresc, a

agentului de poliție R.C.

și a numitelor C.V. și

C.E.

Din

analiza actelor premergătoare, rezultă că intimatul și-a exercitat atribuțiile

de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a

reținut instanța de fond în considerente.

Procedura

executării silite s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor

legale, apreciindu-se, în mod corect, că nu sunt indicii că

s-ar fi

comis vreuna dintre infracțiunile reclamate de petiționari.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., instanța

penală este învestită numai cu

verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dispusă în cauză, nu și cu soluționarea unor aspecte care țin de fondul

cauzei civile, ea neputându-se erija în rolul instanței care a soluționat cauza

civilă. Pentru toate aspectele ce țin de greșita aplicare sau interpretare a

dispozițiilor legale de către executorul judecătoresc, legiuitorul a

reglementat posibilitatea verificării lor de către instanța competentă, prin

intermediul exercitării căilor de atac legale.

Criticile

recurenților petiționari, referitoare la actele executorului judecătoresc pot

fi soluționate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57

din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispozițiilor procesuale,

a căilor de atac prevăzute de lege.

Î

n raport de considerentele expuse, se constată că

sentința

instanței de fond este temeinică și legală,

urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari, cu

obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții petiționari V.V., prin procurator V.I., I.S.C. și I.T.

împotriva sentinței penale nr. 136 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenții petiționari

la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de

cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie

2008.