ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4122/2008

Asupra recursurilor de fața În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 136 din 2 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii V.V., prin procurator V.I., I.S.C. și I.T. împotriva rezoluției din 14 mai 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 411/11/2/2008. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarii au solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc P.C.S. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 247, art. 323 și art. 220 alin. (2), (3) C. pen.

și față de C.V., C.E. și R.C. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 323 și art. 220 alin. (2), (3) C. pen., susținând că executorul judecătoresc a pus-o ilegal în posesie pe C.E., prin deposedarea altor proprietari, deși i s-a comunicat această situație de către martorii prezenți. Prin rezoluția din 26 martie 2008, dată în dosarul nr. 589/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul executor judecătoresc, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se, din verificările efectuate, că executorul judecătoresc nu a comis fapte de natură penală cu ocazia executării sentinței civile a Judecătoriei Moinești sau că ar fi îngrădit folosința sau exercițiul drepturilor petiționarilor printr-o acțiune ilicită.

întrucât dreptul de proprietate al defunctului C.S.N. asupra suprafeței de teren revendicată de petiționara V.V. a fost stabilit de instanță, prin hotărâre judecătorească, cu efecte erga omnes . Prin rezoluția din 14 mai 2008, dată în dosarul nr. 411/11/2/2008, Procurorul general a menținut și confirmat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționarii au criticat ambele rezoluții. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarilor, reținând, în esență, că, în raport de actele dosarului, nu rezultă că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile legale de punere în executare a hotărârilor judecătorești, ci a lămurit toate aspectele referitoare la delimitarea suprafeței de teren pentru care urma să se facă punerea în posesie potrivit hotărârii judecătorești.

S-a mai reținut că celelalte aspecte reclamate de petiționari, referitoare la delimitarea suprafeței în litigiu și dreptul de proprietate al acesteia nu sunt de competența procurorului care a soluționat plângerea, putând fi examinate cu ocazia controlului judecătoresc. Așa fiind, s-a concluzionat că din actele premergătoare efectuate, nu a rezultat faptul că executorul judecătoresc P.C.S., lucrătorul de poliție R.C. și numitele C.V. și C.E. ar fi comis vreuna dintre faptele pretins săvârșite. Î mpotriva sentinței au declarat recurs petiționarii. Recursurile declarate de petiționari împotriva sentinței, motivat la filele 21-23 din dosar, sunt nefondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționari, ca nefondată.

Î ntr-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina executorului judecătoresc, a agentului de poliție R.C. și a numitelor C.V. și C.E. Din analiza actelor premergătoare, rezultă că intimatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în considerente. Procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, apreciindu-se, în mod corect, că nu sunt indicii că s-ar fi comis vreuna dintre infracțiunile reclamate de petiționari. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., instanța penală este învestită numai cu verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, nu și cu soluționarea unor aspecte care țin de fondul cauzei civile, ea neputându-se erija în rolul instanței care a soluționat cauza civilă.

Pentru toate aspectele ce țin de greșita aplicare sau interpretare a dispozițiilor legale de către executorul judecătoresc, legiuitorul a reglementat posibilitatea verificării lor de către instanța competentă, prin intermediul exercitării căilor de atac legale. Criticile recurenților petiționari, referitoare la actele executorului judecătoresc pot fi soluționate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57 din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispozițiilor procesuale, a căilor de atac prevăzute de lege. Î n raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari V.V., prin procurator V.I., I.S.C. și I.T. împotriva sentinței penale nr. 136 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2008.