ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1308/2012

Prin

rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 124/P/2011

din 27 iulie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații B.E.

și S.D. cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215, 246, 290,

292 și 323 C. pen.

Pentru

a dispune astfel procurorul a reținut că în cauză, s-a formulat o plângere de

către petentul C.A. față de d-nul B.E., executor judecătoresc și avocat S.D.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații, fals în

înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni, fapte pretinse a fi comise și redate pe larg în plângerea

petentului.

Din

verificările și actele premergătoare efectuate în cauză, s-a reținut că cele

sesizate nu se confirmă, activitățile efectuate de executorul judecătoresc

fiind desfășurate în baza sentințelor civile judecătorești.

De

altfel, s-au făcut contestații la executare, acte care au fost verificate de

instanța de judecată care au fost respinse.

S-a

considerat că în cauză nu este vorba de săvârșirea vreunei infracțiuni, toate

activitățile făcute de executorul judecătoresc au fost desfășurate în baza unor

hotărâri judecătorești și nici una din acțiunile executorului judecătoresc, nu

au fost desființate de instanța de judecată.

Întrucât

s-a reținut că în cauză nu este vorba de săvârșirea unei infracțiuni s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în cauză.

Rezoluția

a fost atacată de către petentul C.A. la procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău în temeiul prevăzut de art. 278 alin. 3 C. proc.

pen.

Prin

rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr.

567/11/2 din 04 octombrie 2011, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângerea a

fost respinsă.

Pentru

a dispune astfel procurorul general a reținut următoarele:

În

urma verificărilor efectuate s-a stabilit că prin sentința civilă nr. 2392 din 01

noiembrie 2006 a Judecătoriei Moinești, s-a admis acțiunea formulată de către

reclamantul S.D.l. și s-a dispus evacuarea pârâților C.A. și V.M. dintr-un

imobil situat în Moinești, județul Bacău, proprietatea reclamantului.

Pe

parcursul cercetării judecătorești, numitul S.D.I. a fost asistat de către

avocat S.D. , care a apărat partea conform contractului de asistență juridică

încheiat.

Ulterior,

numitul S.D.I. a solicitat punerea în executare silită a hotărârii judecătorești,

adresându-se în acest sens executorului judecătoresc B.E.. După încuviințarea

executării silite, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, s-a procedat

la executarea sentinței civile nr. 2392/2006 a Judecătoriei Moinești prin

evacuarea petentului din imobil.

Deși

petentul a contestat modalitatea punerii în executare silită a sentinței civile

respective, toate contestațiile la executare i-au fost respinse.

Astfel,

nu s-a putut reține în sarcina executorului judecătoresc B.E. sau a avocatului

S.D. comiterea vreunei fapte de natură penală, aceștia exercitându-și

atribuțiile de serviciu în mod corect și conform dispozițiilor legale.

Împotriva

rezoluției procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 124/P/2011,

în temeiul prevăzut de art. 278

1

, alin. (1) C. proc. pen.  a

formulat plângere petentul A.C.

Plângerea

a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 652/32/2011.

Petentul

A.C. a solicitat în esență desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei

la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați având în

vedere că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea prev. de art.

29 C. pen. și că rezoluția atacată nu este motivată nici în fapt nici în drept,

iar pe de altă parte atâta timp cât nu s-a atașat dosarul de executare,

cercetarea penală este incompletă.

Prin

sentința penală nr. 128 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău , secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 278

1

, alin.

(8), lit. b) C. proc. pen. s-a admis plângerea petentului C.A., formulată

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 124/P/2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, din 27 iulie 2011.

S-a

desființat rezoluția susmenționată și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror

în vederea începerii urmăririi penale.

În

baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat

au rămas în sarcina acestuia.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că plângerea

formulată este fondată având în vedere următoarele motive:

Potrivit

art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor

necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor

și a stabilirii răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul să

se dispună trimiterea în judecată. Din definiția dată de lege obiectului

urmăririi penale se poate trage concluzia că aceasta constă, în primul rând, în

strângerea de probe cu privire la învinuirea adusă unei persoane; în al doilea

rând, constă în evaluarea acestor probe pentru luarea unei hotărâri cu privire

la continuarea procesului penal prin trimiterea în judecată a inculpatului sau

cu privire la încetarea activității în această fază procesuală.

Pentru

combaterea tuturor infracțiunilor săvârșite, organele de urmărire penală

trebuie să fie informate cu privire la fiecare infracțiune ce s-a comis și cu

privire la fiecare făptuitor. în acest scop, legea a reglementat modurile de

sesizare a organelor de urmărire penală care, în ansamblul lor, acoperă

posibilitățile previzibile de cunoaștere a criminalității reale.

Așadar,

modul de sesizare a organelor de urmărire penală este, în primul rând, un

mijloc prin care organul de urmărire penală ia cunoștință despre săvârșirea

unei infracțiuni. Dar modul de sesizare nu este un mijloc de informare, ci are

efectul de a obliga organul de urmărire penală să se pronunțe cu privire

începerea sau neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea cu care a fost

sesizat.

S-a

arătat că în cauza de față, procurorul nu s-a pronunțat cu privire la

infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., deși a fost sesizat prin

plângerea petentului.

Procurorul

dispune neînceperea urmăririi penale prin rezoluție motivată care trebuie să

cuprindă, pe lângă mențiunile generale, și datele privind fapta și persoana la

care se referă, precum și temeiurile de fapt și de drept care au determinat

soluția.

Statul

de drept nu acceptă darea unei soluții discreționare, care să nu fie întemeiată

pe o motivare rațională, de natură să convingă despre legalitatea și justețea

acesteia. Lipsa de motivare a soluției face ca rezoluția procurorului să nu fie

convingătoare, să lase o suspiciune asupra conformității sale cu legea și

adevărul.

În

speță, rezoluția procurorului nr. 124/P/2011 nu cuprinde motivarea cu privire

la infracțiunile cu care a fost sesizat, limitându-se doar la mențiunea că

„niciuna din activitățile executorului judecătoresc nu au fost desființate de

instanța de judecată".

S-a

arătat că nu s-a făcut nicio referire la situația de fapt, la activitatea

intimatului S.D., nu s-a analizat probatoriul administrat, Curtea fiind astfel în

imposibilitate de a se pronunța temeiniciei și legalității soluției date.

De

asemenea, Curtea a apreciat că cercetarea penală efectuată în cauză, este

superficială, impunându-se completarea probatoriului cu atașarea dosarului de

executare întocmit de executorul judecătoresc B.E., pentru lămurirea cauzei sub

toate aspectele.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs intimatul S.D., fără a prezenta motivele de

casare.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este

inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul,

soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință sau o poate

admite și desființând rezoluția sau ordonanța atacată, trimite cauza

procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale,ca în

cauza de față, iar potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., astfel

cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010,

hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă.

Ca

atare, împotriva sentinței pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8)

C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, așa încât recursul

declarat de intimat este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligatți recurentul intimat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de intimatul S.D. împotriva sentinței penale nr.

128 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 25 aprilie 2012.