ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1308/2012

Prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 124/P/2011 din 27 iulie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații B.E. și S.D. cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215, 246, 290, 292 și 323 C. pen. Pentru a dispune astfel procurorul a reținut că în cauză, s-a formulat o plângere de către petentul C.A. față de d-nul B.E., executor judecătoresc și avocat S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fapte pretinse a fi comise și redate pe larg în plângerea petentului. Din verificările și actele premergătoare efectuate în cauză, s-a reținut că cele sesizate nu se confirmă, activitățile efectuate de executorul judecătoresc fiind desfășurate în baza sentințelor civile judecătorești.

De altfel, s-au făcut contestații la executare, acte care au fost verificate de instanța de judecată care au fost respinse. S-a considerat că în cauză nu este vorba de săvârșirea vreunei infracțiuni, toate activitățile făcute de executorul judecătoresc au fost desfășurate în baza unor hotărâri judecătorești și nici una din acțiunile executorului judecătoresc, nu au fost desființate de instanța de judecată. Întrucât s-a reținut că în cauză nu este vorba de săvârșirea unei infracțiuni s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză. Rezoluția a fost atacată de către petentul C.A. la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în temeiul prevăzut de art. 278 alin. 3 C. proc.

pen. Prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 567/11/2 din 04 octombrie 2011, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângerea a fost respinsă. Pentru a dispune astfel procurorul general a reținut următoarele: În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că prin sentința civilă nr. 2392 din 01 noiembrie 2006 a Judecătoriei Moinești, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S.D.l. și s-a dispus evacuarea pârâților C.A. și V.M. dintr-un imobil situat în Moinești, județul Bacău, proprietatea reclamantului. Pe parcursul cercetării judecătorești, numitul S.D.I. a fost asistat de către avocat S.D. , care a apărat partea conform contractului de asistență juridică încheiat.

Ulterior, numitul S.D.I. a solicitat punerea în executare silită a hotărârii judecătorești, adresându-se în acest sens executorului judecătoresc B.E.. După încuviințarea executării silite, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, s-a procedat la executarea sentinței civile nr. 2392/2006 a Judecătoriei Moinești prin evacuarea petentului din imobil. Deși petentul a contestat modalitatea punerii în executare silită a sentinței civile respective, toate contestațiile la executare i-au fost respinse. Astfel, nu s-a putut reține în sarcina executorului judecătoresc B.E. sau a avocatului S.D. comiterea vreunei fapte de natură penală, aceștia exercitându-și atribuțiile de serviciu în mod corect și conform dispozițiilor legale.

Împotriva rezoluției procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 124/P/2011, în temeiul prevăzut de art. 278 1 , alin. (1) C. proc. pen. a formulat plângere petentul A.C. Plângerea a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 652/32/2011. Petentul A.C. a solicitat în esență desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați având în vedere că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea prev. de art. 29 C. pen. și că rezoluția atacată nu este motivată nici în fapt nici în drept, iar pe de altă parte atâta timp cât nu s-a atașat dosarul de executare, cercetarea penală este incompletă. Prin sentința penală nr. 128 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău , secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 278 1 , alin. (8), lit. b) C. proc.

pen. s-a admis plângerea petentului C.A., formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 124/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, din 27 iulie 2011. S-a desființat rezoluția susmenționată și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. În baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că plângerea formulată este fondată având în vedere următoarele motive: Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și a stabilirii răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din definiția dată de lege obiectului urmăririi penale se poate trage concluzia că aceasta constă, în primul rând, în strângerea de probe cu privire la învinuirea adusă unei persoane; în al doilea rând, constă în evaluarea acestor probe pentru luarea unei hotărâri cu privire la continuarea procesului penal prin trimiterea în judecată a inculpatului sau cu privire la încetarea activității în această fază procesuală. Pentru combaterea tuturor infracțiunilor săvârșite, organele de urmărire penală trebuie să fie informate cu privire la fiecare infracțiune ce s-a comis și cu privire la fiecare făptuitor. în acest scop, legea a reglementat modurile de sesizare a organelor de urmărire penală care, în ansamblul lor, acoperă posibilitățile previzibile de cunoaștere a criminalității reale.

Așadar, modul de sesizare a organelor de urmărire penală este, în primul rând, un mijloc prin care organul de urmărire penală ia cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni. Dar modul de sesizare nu este un mijloc de informare, ci are efectul de a obliga organul de urmărire penală să se pronunțe cu privire începerea sau neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea cu care a fost sesizat. S-a arătat că în cauza de față, procurorul nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., deși a fost sesizat prin plângerea petentului. Procurorul dispune neînceperea urmăririi penale prin rezoluție motivată care trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile generale, și datele privind fapta și persoana la care se referă, precum și temeiurile de fapt și de drept care au determinat soluția.

Statul de drept nu acceptă darea unei soluții discreționare, care să nu fie întemeiată pe o motivare rațională, de natură să convingă despre legalitatea și justețea acesteia. Lipsa de motivare a soluției face ca rezoluția procurorului să nu fie convingătoare, să lase o suspiciune asupra conformității sale cu legea și adevărul. În speță, rezoluția procurorului nr. 124/P/2011 nu cuprinde motivarea cu privire la infracțiunile cu care a fost sesizat, limitându-se doar la mențiunea că „niciuna din activitățile executorului judecătoresc nu au fost desființate de instanța de judecată". S-a arătat că nu s-a făcut nicio referire la situația de fapt, la activitatea intimatului S.D., nu s-a analizat probatoriul administrat, Curtea fiind astfel în imposibilitate de a se pronunța temeiniciei și legalității soluției date.

De asemenea, Curtea a apreciat că cercetarea penală efectuată în cauză, este superficială, impunându-se completarea probatoriului cu atașarea dosarului de executare întocmit de executorul judecătoresc B.E., pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul S.D., fără a prezenta motivele de casare. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință sau o poate admite și desființând rezoluția sau ordonanța atacată, trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale,ca în cauza de față, iar potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă. Ca atare, împotriva sentinței pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, așa încât recursul declarat de intimat este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligatți recurentul intimat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intimatul S.D. împotriva sentinței penale nr. 128 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 25 aprilie 2012.