ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1288/2013

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

165 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel Bacău – Secția Penală, în temeiul art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca tardivă, plângerea formulată

de petentul D.V., menținând rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 17 iulie 2012 din dosar nr. 548/P/2012

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de procurorul T.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen.

Prin

rezoluția din 24 august 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, s-a respins plângerea formulată de petentul D.V.

Parchetul

a reținut că în dosarul cauzei, s-a primit o plângere de către petentul D.V.

prin care reclamă că a avut mai multe litigii judiciare, având și o plângere

depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman pentru fals, uz de fals,

plângere care i-ar fi fost respinsă în mod nejustificat de procurorul de caz,

respectiv procuror T.C.

Din

verificările efectuate, rezultă că în acele condiții petentul avea deschisă

calea plângerii la soluția inițial dată.

În

al doilea rând, soluția primară adoptată de procurorul de caz, este verificată

și confirmată și de conducerea unității, așa încât nemulțumirea se rezolvă pe

acea cale inclusiv printr-o plângere adresată instanței de judecată competente,

în speță Judecătoria Roman.

Din

analiza actelor și lucrărilor rezultă că nu este vorba de săvârșirea vreunor

fapte penale, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale în

cauză.

Analizând

plângerea formulată de petentul D.V., înregistrată pe rolul Curții de Apel sub nr.

712/32/2012 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel reține următoarele:

Petentul

a formulat inițial plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale din 17 iulie 2012 în temeiul art. 278 C. proc. pen.

Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea

formulată de petentul D.V., rezoluția nr. 55/II/2/2012 din 24 august 2012 fiind

comunicată petentului la data de 03 septembrie 2012, dovada de comunicare a

rezoluției fiind semnată personal de petentul D.V. (fl.6 ds. ur. penală

551/II/2/2012).

Împotriva

acestei rezoluții de respingere a plângerii, petentul D.V. a formulat la

instanța de judecată plângere penală în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

cerere înregistrată pe rolul instanței la data de 10 octombrie 2012.

Curtea

de Apel Bacău reține că plângerea a fost înaintată instanței prin Poșta Română,

pe plic fiind înregistrată data expedierii 08 octombrie 2012.

Textul

legal al art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. „ După respingerea

plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278,

la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva

dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu”.

Având

în vedere data comunicării soluției de către procuror respectiv 03 septembrie 2012

și data formulării de către petent o plângere la instanța de judecată,

respectiv la 08 octombrie 2010, cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut

de textul legal anterior arătat, Curtea de Apel constată plângerea tardiv

formulată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul D.V., recurs care a fost motivat în scris

(filele 3-4 dosar nr. 712/32/2012).

Recursul este

inadmisibil.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010, privind unele

măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. al

României, Partea I nr. F14 din 26 octombrie 2010, cu referire la art. 278

1

alin. (10) și (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este

inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. (nemodificat)

„hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) poate fi atacată

cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală

sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei

interese legitime sunt vătămate”.

Potrivit art. 13 al

aceluiași articol „plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar

competent”.

Prin Legea nr. 202/2010,

la art. 278

1

alin. (10) și (13) C. proc. pen. s-au modificat în

sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este

definitivă”.

Raportat la disp. art.

XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunțate în

cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii, rămân supuse căilor de

atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul,

precum și la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 5 iunie 2012,

deci ulterior intrării în vigoare a legii sus-menționate (25 noiembrie 2010),

se constată că recursul petiționarului este declarat împotriva unei hotărâri

definitive.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că plângerea formulată de petent a fost în mod corect

respinsă ca tardivă, situație în care recursul declarat nu poate fi decât

inadmisibil.

Așa fiind, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 385

1

C.

proc. pen., urmează a se respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul

D.V. împotriva sentinței penale nr. 165 din 04 decembrie 2012 a Curții de Apel

Bacău, Secția Penală.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petiționarul D.V. împotriva sentinței penale nr. 165 din 04 decembrie 2012 a

Curții de Apel Bacău, Secția Penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 aprilie 2013

.