ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 127/2013

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 4

octombrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată

plângerea formulată de petenta M.G., împotriva rezoluției din 22 mai 2012, a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

A menținut soluția

din rezoluția atacată.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța Curții de Apel Bacău a reținut următoarele:

Pe rolul Curții

de Apel Bacău sub nr. 565/32/2012, a fost înregistrată plângerea petentei M.G.,

formulată împotriva soluției procurorului dată în Dosarul nr. 1069/P/2012 din 22

mai 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimatul cms. de poliție C.I.C., cercetat

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. întrucât

nu s-a confirmat existenta acestei infracțiuni.

În motivarea plângerii

petenta a arătat că este nemulțumită de soluția dispusă de procuror, pe de o parte

pentru că există dovezi clare privind săvârșirea faptelor, iar pe de altă parte

pentru faptul că nu a fost audiată.

Prin rezoluția

din 22 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de cms. de poliție C.I.C. cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.

Pentru a pronunța

această rezoluție, parchetul a avut în vedere următoarele:

La data de 1

noiembrie 2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

plângerea numitei M.G. în care solicită a se efectua cercetări față de cms. de poliție

C.I.C., pentru unele infracțiuni săvârșite cu ocazia cercetărilor efectuate în Dosarul

nr. 462/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.

În conținutul

plângerii, petenta a solicitat a se efectua cercetări față de cms. de poliție C.I.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., precizând că la data de

9 decembrie 2010, a formulat o plângere penală împotriva numiților O.G., A.C.F.,

H.G.E., B.M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, furt, folosire

cu rea credință a bunurilor societății și evaziune fiscală, comise în calitate de

administratori ai SC G.T. SRL Piatra Neamț și SC D. SRL, din comuna T., sat S.,

jud.Neamț.

De asemenea, a

formulat și înainte o plângere penală pentru furtul unui autovehicul tir și vagon,

care a fost conexată la același dosar penal, care a fost înregistrat și a fost repartizat

cms. de poliție C.I.C.

Petenta a mai

precizat că după numeroase tergiversări, comisarul C.I.C. nu și-a îndeplinit atribuțiile

de serviciu în sensul că, nu a verificat cele reclamate, printre altele nereușind

să identifice o firmă de la Șomcuța Mare, nu a identificat foile de parcurs prin

care se face dovada mijlocului ei de transport pentru firmă și cine a condus, etc,

petenta fiind nemulțumită de mai multe dintre afirmațiile făcute în referatul cu

propunerea de neînceperea urmăririi penale întocmit de cms. C.I.C. I.P.J. Neamț

a comunicat faptul că acesta face parte din structurile poliției judiciare, conform

dispoziției I.G.P.R. din 11 aprilie 2005 având avizul procurorului general, competența

de efectuare a urmăririi penale revenind, potrivit art. 209 C. proc. pen., procurorilor

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, conform art. 27 din Legea

nr. 218/2002 modificată prin Legea nr. 281/2002 rap. la art. 14 din Legea nr. 360/2002.

La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău Dosarul a fost înregistrat sub

nr. 1069/P/2011.

Din verificările

efectuate s-a constatat că la data de 9 decembrie 2010, numita M.G., a depus o plângere

la I.P.J. Neamț, împotriva numiților O.G., A.C.F., H.G.E. și B.M.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune, furt, folosire cu rea credință a bunurilor societății

și evaziune fiscală.

În plângere se

arată faptul că în perioada august-octombrie 2010, autoutilitara I.S. și semiremorca,

ambele proprietatea SC G.T. SRL Piatra Neamț au fost utilizate în mod fraudulos

de SC C. SRL Piatra Neamț, obținând în acest mod foloase necuvenite, estimate la

10.000 euro. Acest fapt a fost posibil prin înșelăciunea săvârșită de către O.G.,

administrator și asociat la SC D. SRL care prin manopere dolosive a facilitat utilizarea

mașinii în mod ilegal de către SC C. SRL Piatra Neamț pentru curse internaționale

Italia, Franța.

De asemenea, se

mai reclamă faptul că A.C.F. și O.G. au utilizat două carduri de alimentare cu combustibil

emise de către M. și R., pentru SC D. SRL, precum și faptul că numiții O.G., B.M.M.

și A.C.F., refuză să restituie autovehiculele în cauză către SC G.T. SRL Piatra

Neamț.

În plângere se

mai arată că persoanele reclamate l-au atras pe O.G. în aceste operațiuni ilegale

și că autoutilitara a fost utilizată la transport de către SC C. SRL fără a înregistra

în evidențele contabile aceste transporturi și că la data de 1 octombrie 2010, SC

G.T. SRL Piatra Neamț, a închiriat autoutilitara I.S. și remorca către SC D.

SRL fără posibilitatea de subînchiriere.

În final, s-a

arătat că numitul O.G. în calitate de asociat și administrator la SC D. SRL a utilizat

autovehicule și cardurile în interesul SC C. SRL Piatra Neamț.

În urma cercetărilor

efectuate, cms. C.I.C., a întocmit referatul din 23 iunie 2011, propunând în baza

art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și art. 10 lit. b) C. proc. pen.: - a nu se începe

urmărirea penală împotriva numiților O.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 215 alin. (1) C. pen., art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990; - A.C.F.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) C.

pen. și art. 9 lit. a), c) din Legea nr. 241/2005; - H.G.E. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) C. pen. și art. 9 lit. a), c) din Legea

nr. 241/2005; - B.M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la

art. 215 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluția

din 15 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a confirmat

propunerea organelor de poliție, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față

de O.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.,

art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, A.C.F. pentru săvârșirea infracțiuilor

prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) C. pen. și art. 9 lit. a), c) din Legea

nr. 241/2005, H.G.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la

art. 215 alin. (1) C. pen. și art. 9 lit. a), c) din Legea nr. 241/2005 și B.M.M.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) C.

pen.

Împotriva acestei

soluții, petenta a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Neamț, care a respins-o, așa cum rezultă din declarația acesteia, ulterior,

depunând plângere la Judecătoria Piatra Neamț, în prezent procesul fiind pe rol.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, s-a reținut că nu rezultă că sus-numitul făptuitor ar fi săvârșit

vreo faptă de natură penală sau ar fi încălcat vreo normă care îi reglementează

activitatea.

În cauză, C.I.C.

a procedat la audierea reclamantei, administrând probele solicitate atât de către

aceasta cât și de către făptuitori, inclusiv cele referitoare la verificarea unei

societăți din Șomcuța Mare, despre aceasta făcând referire și în referatul cu propunere

de neînceperea urmăririi penale, soluție confirmată de către procuror.

În cursul urmăririi

penale, petenta, conform art. 275 C. proc. pen. avea posibilitate de a face plângere

împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală dacă prin acestea s-a adus o vătămare

a intereselor sale legitime.

S-a menționat

că, în fond, nemulțumirea petentei vizează soluția dispusă în Dosarul nr. 462/P/2010

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, eventualele documente pentru a dovedi

că cele reclamate în dosarul susmenționat, sunt reale, putând a le depune cu ocazia

soluționării plângerii împotriva soluției, conform art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen.

Prin ordonanța

din 25 iunie 2012, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

a dispus respingerea plângerii ca fiind nefondată.

Având în vedere

probatoriile administrate, instanța a apreciat că soluțiile adoptate sunt legale

și temeinice motivate de faptul că în cauză nu rezultă indiciile săvârșirii vreunei

infracțiuni, nefiind suficiente simplele presupuneri ale petentei. De altfel, aceasta

nici nu a indicat concret care ar fi actele infracționale, ci doar a formulat apărări

referitoare la situația de fapt din Dosarul nr. 462/P/2010. Maniera de desfășurare

a cercetărilor putea fi reclamată de petentă și pe calea plângerii întemeiate pe

art. 275 C. proc. pen. la procurorul de caz. Pe de altă parte, organul de cercetare

face, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., propuneri procurorului cu privire

la neînceperea urmăririi penale, dar actul de dispoziție aparține acestuia din urmă,

iar în cauza în care intimatul a efectuat cercetările, procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale.

În aceste condiții

rezoluția atacată prin prezenta plângere s-a apreciat că este legală și temeinică,

instanța respingând plângerea formulată de petenta M.G. ca nefondată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petenta M.G. Recursul este inadmisibil.

Prin Legea

nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea

soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac,

cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută

în art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens,

potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat

prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul

soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată este definitivă.

Aceste modificări

au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc

în dispozițiile art. XXIV.

În privința căilor

de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta

stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute

de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu

corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată

aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument

de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință,

constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 4

octombrie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă,

mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație,

întrucât petiționara a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul cu care

a fost învestită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționara M.G. împotriva sentinței penale nr. 132 din 4 octombrie

2012 a Cuții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 ianuarie 2013.