ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2013

Asupra plângerii

de față, constată următoarele:

La data de 23 august 2012, petentul

C.I. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

nr. 1081/P/2011 din data de 10 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef A.I.,

agentul principal de poliție V.G. și comisarul de poliție S.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen.

Prin sentința

penală nr. 115 din data de 11 septembrie 2012, Curtea de Apel

Bacău a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.I. reținând în esență că

în mod just procurorul a apreciat că fapta imputată comisarului de poliție S.C.

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen. iar în ceea ce îi privește pe comisarul șef A.I. și agentul principal de poliție

V.G., aceștia nu au avut nicio atribuție în ceea ce privește anchetarea disciplinară

a petentului.

La data de 5 octombrie

2012, împotriva sentinței penale nr. 115 din data de 11 septembrie 2012, petentul

C.I. a declarat recurs, arătând în esență că sentința penală atacată a fost dată

cu o greșită aplicare a legii instanța reținând în mod eronat situația de fapt și

respingând administrarea probelor propuse de către petent.

Examinând recursul

formulat în raport de excepția invocată de reprezentantul parchetului și documentele

existente la dosar, Înalta Curte constată că excepția invocată este întemeiată și

urmează să respingă recursul ca inadmisibilă pentru următoarele motive:

Posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind

pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de

desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat,

este reglementată de art. 129 din Constituția României.

Corespunzător

principiu constituțional enunțat în acest articol, părțile interesate pot exercita

căile de atac, numai în condițiile legii procesuale. Potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătorești

nedefinitive, sentințe sau decizii, după caz.

Conform art. 415

alin. (1) coroborat cu art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., deciziile pentru

care nu este prevăzută calea de atac a apelului sau recursului rămân definitive

la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior cu

recurs.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către

petent, este inadmisibil, întrucât decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când

părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl

exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe

o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Căile ordinare

de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea

imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și

termenelor în care pot fi exercitate.

Astfel, exercitând

o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de considerentele

precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil,

recursul formulat de petentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 115 din 11 septembrie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 625/32/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respingerea inadmisibil,

recursul declarat de petentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 115 din 11 septembrie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 625/32/2012.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 10 ianuarie 2013.