ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 255/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 255/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față; constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 176 din 2 iulie
2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1078/54/2012, a fost
respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B.N.I., împotriva
Rezoluției nr. 221/P/2012 din 30 martie 2012, a Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Craiova, privind pe intimații de cauzei Penal privind pe C.V.S. -
Comisar Șef, M.N.O. - Comisar Șef, B.I. și obligat petentul la 200 RON
cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a constatat că, prin Rezoluția nr. 221/P/212 din 30
martie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228
alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi
penale față de comisar-șef de poliție C.V.S. și inspector B.I., pentru
săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 234 C.
pen., reținând următoarele:
La data de 29
februarie 2012, Judecătoria Tg. Cărbunești a înaintat sesizarea numitului
B.N.I., având ca obiect plângerea formulată împotriva șefului Inspectoratului
de Poliție Gorj - comisar șef de poliție C.V.S., șeful de Poliției Orașului
Tg.Cărbunești comisar șef de poliție M.N.O. și inspector B.I. - șeful Postului
de Poliție Turburea, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea
infractorului, prev.de art. 264 C. pen.
În fapt, persoana
vătămată, a susținut că, făptuitorii nu au luat măsurile corespunzătoare pentru
a identifica persoanele care au pătruns în locuința sa și l-au agresat.
Din probatoriul
administrat s-au reținut următoarele:
Prin Rezoluția nr.
1153/P/2011 din 03 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.
Cărbunești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.I. și D.D.,
cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 și art. 192 C.
pen. urmare a plângerii formulată de persoana vătămată.
Prin aceeași
rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor și
identificării autorilor faptelor prev. de art. 181 alin. (1) și art. 192 C.
pen., Dosarul nr. 1509/P/2011 fiind trimis pentru cercetări Poliției Orașului
Tg. Cărbunești.
Din actele aflate la
dosar, nu au rezultau indicii privind săvârșirea infracțiunii de favorizarea
infractorului de către ofițerii de politie C.V.S., M.N.O. și B.I.,
dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de aceștia, întrucât fapta nu
există.
Împotriva acestei
rezoluții a formulat plângere petentul, potrivit art. 278
1
C. proc.
pen., iar prin Rezoluția nr. 695/11/2/2012 din 13 aprilie 2012 a procurorului
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca
neîntemeiată, reținând că actele premergătoare efectuate de procurorul de caz
nu au pus în evidență indicii ca cei doi comisari șefi de poliție și
inspectorul de poliție ar fi săvârșit vreo faptă penală, doar susținerile
petentului nefiind suficiente pentru ca, în cauză, să poată fi antrenată răspunderea
penală față de polițiștii nominalizați în actul de sesizare adresat organului
judiciar.
Împotriva soluției
dată de procurorul de caz, petentul a formulat plângere la instanță, conform
dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., apreciind că atât rezoluția procurorului
de caz cât și cea a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Craiova, sunt nelegale, în contradicție cu probele administrate în cauză
și cu aspectele invocate în plângere.
A solicitat
desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea
urmăririi penale împotriva intimaților și trimiterea în judecată a acestora
pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prev de art. 246 C. pen.
Curtea a constatat că
plângerea este neîntemeiată, din probele administrate în cauză, rezultând că
atât Rezoluția nr. 221/P/2012 din 30 martie 2012, prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție - B.I., C.V.S. -
Comisar Șef, M.N.O. - Comisar Șef, pentru art. 264 C. pen., dar și Rezoluția
nr. 695/11/2/2012 din 13 aprilie 2012 a procurorului general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respinsă plângerea
petentului, sunt legale și temeinice.
S-a constatat
inexistența indiciilor privind săvârșirea unor fapte penale de către intimați,
iar motivele invocate de petent în plângere și susținute oral în fața instanței
nu evidențiază elemente noi față de cele evocate în plângerea inițială adresată
organelor de urmărire penală, astfel că plângerea a fost respinsă ca
neîntemeiată, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (8)
lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei
sentințe a formulat contestație în anulare contestatorul B.I.
Prin sentința penală
nr. 229/2012 din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori, analizând admisibilitatea exercitării căi de atac, a
respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul B.I.
împotriva Sentinței penale nr. 176 din 2 iulie 2012, pronunțată de Curtea de
Apel Craiova în Dosarul nr. 1078/54/2012.
În motivarea
contestației în anulare petentul a apreciat că sentința penală atacată cu calea
extraordinară de atac este nelegală și netemeinică întrucât s-a încălcat
dreptul la apărare al părților, părțile nu au fost citate în proces cu
mențiunea prezentării cu apărător și, în situația în care acestea nu s-au
prezentat însoțite de apărător ales, nu s-a desemnat apărător din oficiu.
Instanța a constatat
că în cauză s-a formulat contestație în anulare împotriva unei sentințe penale
rămasă definitivă conform dispozițiilor legale, la prima instanță, hotărâre
pronunțată în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Totodată, observând
cazurile în care se poate face contestație în anulare prev. de disp. art. 386
C. proc. pen., instanța a constatat că motivele invocate de recurent nu se
încadrează în niciunul din cazurile limitativ prevăzute de textul de lege.
Împotriva Sentinței
penale nr. 229/2012 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția
penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1796/54/2012, a
formulat recurs contestatorul B.I.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.
1796/54/2012.
Examinând hotărârea
recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385
6
alin.
ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385
15
alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de
către recurent, este inadmisibil, având în vedere că decizia atacată cu
prezentul recurs este definitivă.
Înalta Curte reține
că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci
când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede
sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept
epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozițiile art. 385
1
C. proc. pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o
singură dată cu recurs.
Căile ordinare de
atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu
arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,
cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.
Pe de altă parte,
Înalta Curte constată că prin decizia atacată cu prezentul recurs a fost
respins, ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.I., împotriva unei
hotărâri definitive care a avut ca obiect soluționarea cauzei în baza art. 278
1
C. proc. pen.
Astfel, exercitând o
cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat
va fi sancționat cu inadmisibilitatea.
Față de
considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.
385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va
respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul B.I. împotriva
Sentinței penale nr. 229/2012 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova,
secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.
1796/54/2012.
Potrivit
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul formulat de contestatorul B.I. împotriva Sentinței penale
nr. 229/2012 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1796/54/2012.
Obligă recurentul
contestator la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publica, azi 24 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - GV