ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 583/2013

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 249 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul B.I. împotriva rezoluției nr. 88/P/2012 din 13 februarie 2012 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția nr. 437/II/2/2012

din 05 martie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, privind pe intimații: C.V.S. - comisar șef de poliție, C.M. - comisar

de poliție și M.N.O. - comisar de poliție, toți din cadrul Inspectoratului de

Poliție Gorj și a fost menținută rezoluția.

A

fost obligat petiționarul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 88/P/2012 din

13 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art.

228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de C.V.S. - comisar șef de poliție, C.M. - comisar de

poliție și M.N.O. - comisar de poliție, toți din cadrul Inspectoratului de

Poliție Gorj, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246

C. pen.

Pentru

a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că numitul C.V.S. are gradul

profesional de comisar șef de poliție și calitatea de organ al poliției

judiciare, fiind șeful Inspectoratului de Poliție Gorj, C.M. are gradul

profesional de comisar de poliție, calitatea de organ al poliției judiciare și

își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție Gorj, iar M.N.O.

are gradul profesional de comisar șef de poliție și calitatea de organ al

poliției judiciare, desfășurându-și activitatea în cadrul Poliției municipiului

Târgu Cărbunești.

S-a

reținut că petiționarul B.N.I. a formulat plângere penală împotriva ofițerilor

de poliție mai sus menționați, susținând că au exercitat abuziv atribuțiile de

serviciu în legătură cu actele de cercetare penală efectuate în dosarul cu nr. 1509/P/2011,

arătând că în urma activităților desfășurate de aceștia, au fost identificate

alte persoane bănuite de săvârșirea infracțiunilor sesizate de el în plângerile

formulate.

Din

verificări a rezultat că, prin rezoluția nr. 1153/P/2011 din 03 iunie 2011 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de P.I. și D.D., cercetați pentru săvârșirea

infracțiunilor de lovire și violare de domiciliu prev. de art. 80 C. pen. și,

respectiv, art. 192 C. pen.

Prin

aceeași rezoluție, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării

cercetărilor pentru identificarea autorilor faptelor prevăzute de art. 181 alin.

(1) C. pen. și art. 192 C. pen., condiții în care s-a format dosarul penal nr. 1509/P/2011

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești în care, la data de 25

august 2011, s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem" privind

săvârșirea de către persoane necunoscute a infracțiunilor de vătămare corporală

și violare de domiciliu.

S-a

mai reținut că dosarul nr. 1509/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Târgu Cărbunești se află în curs de cercetare la Poliția orașului Târgu

Cărbunești (comunicarea din 06 februarie 2012).

Față

de cele prezentate mai sus, procurorul de caz a constatat că organele de

poliție, împreună cu procurorul de caz, acționează pentru descoperirea

autorilor infracțiunilor de vătămare corporală și violare de domiciliu sesizate

de petiționarul B.I., la finalizarea cercetărilor penale urmând să se adopte

soluția finală.

S-a

constatat că, fiind citat în vederea audierii pentru data de 06 februarie 2012,

petiționarul nu s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Întrucât

din actele de la dosar nu au rezultat indicii privind exercitarea abuzivă a

atribuțiilor de serviciu de către ofițerii de poliție C.V.S., C.M. și M.N.O.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia, neexistând fapta

sesizată de petiționar în plângere.

Ulterior,

soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul de caz a fost

confirmată prin rezoluția din 5 martie 2012 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova care, în temeiul art. 275 - 278 C. proc.

pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de

petiționarul B.I., sens în care s-a constatat, în esență, că cele dispuse de

procuror răspund cerințelor de legalitate și se fundamentează pe actele

premergătoare efectuate, care au exclus existența oricărui temei de fapt ori de

drept care să contureze infracțiunile sesizate în sarcina ofițerilor de poliție

judiciară împotriva cărora petiționarul a formulat plângere penală.

Astfel,

s-a reținut că, potrivit normelor procesual penale, activitatea de cercetare

penală efectuată de organele de poliție judiciară este condusă și controlată de

procurorul de caz care exercită supravegherea urmăririi penale și soluționează

cauza respectivă.

Petiționarul

B.N.I. a formulat plângere la instanță, potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova

- secția penală și pentru cauze cu minori la data de 19 martie 2012, sub nr. 647/54/2012.

În

motivarea plângerii, petiționarul a susținut că soluția dispusă în cauză de

procuror este netemeinică, deoarece nu s-au administrat toate probele necesare

stabilirii adevărului, faptele reclamate în sarcina intimaților existând,

aceștia încălcându-și atribuțiile de serviciu, conform certificatului medical

pe care l-a depus la dosar și a celorlalte probe, de care însă nu s-a ținut

seama în cursul cercetării.

S-a

constatat că plângerea este nefondată, reținându-se că în cauză s-au

administrat, în faza actelor premergătoare, probele necesare și concludente din

care a rezultat că faptele reclamate nu există în materialitatea lor, fiindcă

în calitatea lor de polițiști nici unul dintre cei reclamați nu și-a încălcat

atribuțiile de serviciu, fiind urmată procedura legală și prevăzută de art. 200

- 228 C. proc. pen. din Titlul I - urmărirea penală -, din partea specială a

Codului de procedură penală.

Totodată,

s-a reținut că propunerea formulată procurorului ce supraveghea urmărirea

penală, de către polițistul care s-a ocupat în mod direct de instrumentarea

sesizării petiționarului - ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 1153/P/2011

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești - a fost confirmată

prin rezoluția de netrimitere în judecată din data de 03 iunie 2011.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

La

termenul din data de 18 februarie 2013, înalta Curte, din oficiu, a pus în

discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva

sentinței penale nr. 249 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția

penală și pentru cauze cu minori.

Examinând

cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul B.I. este

inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din

Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual

penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21

din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de

procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul

de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse

examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora,

termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea

hotărârilor.

În

conformitate cu prevederile art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., astfel

cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința

penală nr. 249 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală

și pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de fond, a rămas definitivă

potrivit art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage

inadmisibilitatea controlului judiciar prin recurs solicitat de petiționar.

Această

sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul

unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale

anterior citate.

Astfel,

dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute

de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit

prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru

considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil

în baza art. 385

1

5

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr.

249 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 18 februarie 2013