ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2022/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2022/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori,

în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul C.D. împotriva ordonanței nr. 344/P/2011 din 18 iulie 2011 pronunțată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin rezoluția nr.

1227/II/2/2011 din 22 august 2011 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații: N.S.A. (magistrat judecător

în cadrul Tribunalului Gorj), M.I., A.A., G.G. și P.M., M.D. (magistrat

procuror) și C.C. (magistrat procuror).

A

fost obligat petentul la plata sumei de 98 RON, cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin ordonanța nr. 344/P/2011 din

18 iulie 2011 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 și 45

alin. (1) pct. 1

1

și 1

2

rap. la art. 64 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 360/2002, art. 209 alin. (4) și 27 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații M.D., C.C., M.I.,

A.A., G.G., P.M. și N.S.A. pentru infracțiunile prev de art. 246 și 289 C.

pen., precum și disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului

de pe lângă Tribunalul Gorj pentru continuarea urmăririi penale față de agentul

de poliție C.P., de la Postul de Poliție C., cu privire la infracțiunile prev.

de art. 246 și 289 C. pen.

Procurorul

de caz a reținut că la data de 05 aprilie 2011, C.D. a formulat plângere,

solicitând tragerea la răspundere penală a magistraților M.D., C.C., M.I., A.A.,

G.G., P.M. și N.S.A. pentru infracțiunile prev. de art. 246 și 289 C. pen.,

pretinzând, în esență, că aceștia au săvârșit fapte penale în cursul anului

2009, astfel:

Cu

ocazia soluționării Dosarului nr. 3522/P/2009, magistratul procuror M.D. de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu Carbunești și-a îndeplinit în mod

defectuos atribuțiile, în sensul că: a confirmat prin rezoluția din 04

februarie 2010 propunerea de neîncepere a urmăririi penale formulată de agentul

de poliție judiciară C.P., deși actele premergătoare efectuate au fost

incomplete; plângerea a fost soluționată de magistratul prim procuror C.C. care

și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu; la instanța de

judecată, plângerea formulată împotriva rezoluției dată de magistratul

menționat anterior, a fost repartizată judecătorului M.I. din cadrul

Judecătoriei Tîrgu Cărbunești, care și-a îndeplinit în mod abuziv atribuțiile

de serviciu cu ocazia soluționării ei, deoarece acest magistrat nu a verificat

cu atenție motivele invocate în conținutul plângerii, ceea ce a dus la soluția

de respingere; a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 450/2010, iar

magistrații judecători G.G., P.M. și N.S.A. nu au verificat și analizat cu

atenție motivele invocate cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii

instanței de fond și, mai mult, magistrații menționați au atestat în mod fictiv

la pagina 3 a deciziei nr. 995/2010 că G.I.C. a avut calitatea de proprietar al

terenului în litigiu, deși, în realitate, acesta a avut calitatea de reclamant

în Dosarul nr. 3319/317/2008; cu ocazia redactării sentinței civile nr. 1758,

judecătorul A.A. a atestat fictiv că persoana vătămată a chemat în judecată pe M.M..

Petentul

a mai susținut că a mai formulat o plângere la data de 24 februarie 2011,

depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, fiind înregistrată sub nr.

344/P/2011, iar la data de 01 iunie 2011, această plângere s-a înaintat la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind înregistrată sub nr. 511

/P/2011; întrucât plângerea care a format obiectul dosarului menționat anterior

se referea la aceleași fapte penale ca și plângerea care a format obiectul Dosarului

nr. 344/P/2011, s-a dispus conexarea celor două dosare prin rezoluția din 07

iunie 2011, actele premergătoare neconfirmând însă săvârșirea de către

magistrații M., C., Mă., A., G., P. și N. a pretinselor fapte penale sesizate

în plângere.

Astfel,

procurorul M.D., verificând actele premergătoare efectuate, a constatat că

acestea sunt complete și nu au confirmat faptele sesizate de persoana vătămată,

așa încât, potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen., a confirmat propunerea de

neîncepere a urmăririi penale dată de agentul de poliție judiciară C. PEN. și

deoarece persoana vătămată nu a solicitat în plângere tragerea la răspundere

penală a lui G.I.C. pentru infracțiunea prev. de art. 260 C. pen., procurorul

nu s-a pronunțat cu privire la aceasta în rezoluția de confirmare a neînceperii

urmăririi penale.

Temeinicia

și legalitatea rezoluției menționate mai sus a fost confirmată și de

magistratul prim procuror C.C., cu ocazia soluționării plângerii formulate de

persoana vătămată conform art. 278 C. proc. pen., iar instanțele de judecată,

prin sentința penală nr. 455 din 05 octombrie 2010 și decizia penală nr. 995

din 20 decembrie 2010, au respins ca nefondate plângerile formulate conform

art. 278

1

C. proc. pen., respectiv recursul.

Așa

fiind, procurorul de caz a apreciat că magistrații procurori și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu prevăzute de C. proc. pen. cu ocazia soluționării Dosarului

nr. 3522/P/2009, nerealizându-se deci conținutul infracțiunilor prev de art.

246 și 29 C. pen., motiv pentru care, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faptele neexistând.

Chiar

dacă prin sentința penală nr. 450/2010 pronunțată de magistratul judecător M.I.

și decizia nr. 995 din 20 decembrie 2010 pronunțată de magistrații judecători G.G.,

P.M.și N.S.A. au fost respinse atât plângerea, cât și recursul persoanei

vătămate, ca fiind ne fondate și s-au creat nemulțumiri acesteia, totuși, s-a

apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev.

de art. 246 și 289 C. pen., magistrații având în vedere actele existente la

dosar, pe care le-au constatat a fi complete și, de asemenea, administrate cu

respectarea dispozițiilor C. proc. pen. .

În

cele două hotărâri judecătorești menționate mai sus, s-au analizat motivele de

netemeinicie și nelegalitate invocate de petent în plângerea depusă la instanța

de judecată și în recursul declarat împotriva hotărârii primei instanțe.

Pe

de altă parte, procurorul de caz a reținut că pentru valorificarea

nemulțumirilor produse persoanelor interesate prin soluțiile pronunțate de

organele de urmărire penală și instanțele de judecată, s-a reglementat de către

legiuitor o procedură specială, respectiv cea prevăzută de art. 278 și 278

1

C. proc. pen. și nu prin sesizarea organelor de urmărire penală, procedură ca a

și fost folosită de altfel de către persoana vătămată.

S-a

reținut că nu s-a confirmat în speță nici pretinsa faptă penală sesizată de

petent, conform căreia magistratul judecător A.A. a atestat în sentința civilă

nr. 1558 din 31 mai 2010 că aceasta ar fi chemat în judecată pe numita M.M.,

din conținutul hotărârii judecătorești rezultând că prin acțiunea din 02

septembrie 2009, petentul a chemat în judecată numai pe pârâții G.T.M., B.D.F.,

R.M. și G.C.I., nefiind deci realizat conținutul constitutiv al infracțiunii

prev. de art. 289 C. pen.

Pentru

faptele prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., sesizate de persoana vătămată ca

fiind săvârșite de către agentul de poliție C.P. de la Postul de Poliție C.,

jud. Gorj, s-a menționat de către procuror că urmărirea penală se efectuează

conform art. 64 alin. (1) și (2) din Legea. 360/2002 rap. la art. 27 alin. (1)

lit. f) rap. la art. 209 alin. (4) din C. proc. pen., de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Gorj.

Prin

rezoluția nr. 1227/II/2/2011 din 22 august 2011 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 275 - 278 C. proc.

pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C.D.

împotriva ordonanței din 18 iulie 2011, sens în care s-a constatat, în esență,

că atât conducătorul parchetului, cât și magistrații judecători care au

soluționat plângerile petentului, în temeiul art. 278 C. proc. pen., nu au

desfășurat activități judiciare care să aibă alt scop decât stabilirea

adevărului judiciar, iar referitor la dosarele civile la care petentul a făcut

referire, s-a reținut că actele premergătoare efectuate nu au pus în evidență

indicii care să contureze faptul că magistrații judecători ar fî săvârșit fapte

penale.

Împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul de caz,

petentul C.D. a formulat plângere la instanță, potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori la data de 19 septembrie 2011, sub nr.

1832/54/2011.

În

motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că magistrații reclamați

în plângere și-au îndeplinit cu rea-credință atribuțiile de serviciu, deoarece

au primit la dosare civile înscrisuri care nu corespund adevărului, pronunțarea

rezoluției și a hotărârii civile fiind nelegale, ca urmare a nerespectării

normelor procedurale, hotărâri care au adus prejudicii materiale.

Analizând

susținerile petentului în raport de soluțiile de netrimitere în judecată emise

de magistrații procurori și de hotărârile judecătorești pronunțate de

magistrații judecători, Curtea de apel a reținut că plângerea este nefondată,

deoarece nu s-a identificat încălcarea de către aceștia a unor norme

procedurale imperative, iar petentul nu a folosit toate remediile procesual

penale pentru valorificarea pretinselor sale drepturi încălcate - de exemplu,

procedura prev. de art. 278

1

C. proc. pen. - în dosarele

instrumentate de magistrații procurori.

Tot

astfel, s-a reținut că nu este întemeiată nici susținerea că în sentința civilă

nr. 1758/31 mai 2010 s-ar fî pronunțat o soluție față de o persoană care nu a

fost chemată în judecată, deoarece, în dispozitivul și practicaua sentinței nu

se menționează numele aceRON persoane.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul C.D.,

criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

La

termenul din data de 11 iunie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția

părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva

sentinței penale nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova,  secția penală și pentru cauze cu minori.

Reprezentantul

parchetului a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului, ca

inadmisibil.

Examinând

cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil

pentru următoarele considerente:

Astfel,

în conformitate cu prevederile art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința

penală nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova -secția penală și

pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de fond, a rămas definitivă

potrivit art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage

inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționarul

C.D..

Această

sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul

unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale

anterior citate.

Pentru

considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca

inadmisibil în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare statului,

conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.D. împotriva sentinței

penale nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 iunie 2012.