ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2022/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.D. împotriva ordonanței nr. 344/P/2011 din 18 iulie 2011 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin rezoluția nr. 1227/II/2/2011 din 22 august 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații: N.S.A. (magistrat judecător în cadrul Tribunalului Gorj), M.I., A.A., G.G. și P.M., M.D. (magistrat procuror) și C.C.

(magistrat procuror). A fost obligat petentul la plata sumei de 98 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin ordonanța nr. 344/P/2011 din 18 iulie 2011 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 și 45 alin. (1) pct. 1 1 și 1 2 rap. la art. 64 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002, art. 209 alin. (4) și 27 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații M.D., C.C., M.I., A.A., G.G., P.M. și N.S.A. pentru infracțiunile prev de art. 246 și 289 C. pen., precum și disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru continuarea urmăririi penale față de agentul de poliție C.P., de la Postul de Poliție C., cu privire la infracțiunile prev. de art. 246 și 289 C. pen.

Procurorul de caz a reținut că la data de 05 aprilie 2011, C.D. a formulat plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraților M.D., C.C., M.I., A.A., G.G., P.M. și N.S.A. pentru infracțiunile prev. de art. 246 și 289 C. pen., pretinzând, în esență, că aceștia au săvârșit fapte penale în cursul anului 2009, astfel: Cu ocazia soluționării Dosarului nr. 3522/P/2009, magistratul procuror M.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu Carbunești și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile, în sensul că: a confirmat prin rezoluția din 04 februarie 2010 propunerea de neîncepere a urmăririi penale formulată de agentul de poliție judiciară C.P., deși actele premergătoare efectuate au fost incomplete; plângerea a fost soluționată de magistratul prim procuror C.C.

care și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu; la instanța de judecată, plângerea formulată împotriva rezoluției dată de magistratul menționat anterior, a fost repartizată judecătorului M.I. din cadrul Judecătoriei Tîrgu Cărbunești, care și-a îndeplinit în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării ei, deoarece acest magistrat nu a verificat cu atenție motivele invocate în conținutul plângerii, ceea ce a dus la soluția de respingere; a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 450/2010, iar magistrații judecători G.G., P.M. și N.S.A. nu au verificat și analizat cu atenție motivele invocate cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond și, mai mult, magistrații menționați au atestat în mod fictiv la pagina 3 a deciziei nr. 995/2010 că G.I.C.

a avut calitatea de proprietar al terenului în litigiu, deși, în realitate, acesta a avut calitatea de reclamant în Dosarul nr. 3319/317/2008; cu ocazia redactării sentinței civile nr. 1758, judecătorul A.A. a atestat fictiv că persoana vătămată a chemat în judecată pe M.M..

Petentul a mai susținut că a mai formulat o plângere la data de 24 februarie 2011, depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, fiind înregistrată sub nr. 344/P/2011, iar la data de 01 iunie 2011, această plângere s-a înaintat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind înregistrată sub nr. 511 /P/2011; întrucât plângerea care a format obiectul dosarului menționat anterior se referea la aceleași fapte penale ca și plângerea care a format obiectul Dosarului nr. 344/P/2011, s-a dispus conexarea celor două dosare prin rezoluția din 07 iunie 2011, actele premergătoare neconfirmând însă săvârșirea de către magistrații M., C., Mă., A., G., P. și N. a pretinselor fapte penale sesizate în plângere.

Astfel, procurorul M.D., verificând actele premergătoare efectuate, a constatat că acestea sunt complete și nu au confirmat faptele sesizate de persoana vătămată, așa încât, potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen., a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale dată de agentul de poliție judiciară C. PEN. și deoarece persoana vătămată nu a solicitat în plângere tragerea la răspundere penală a lui G.I.C. pentru infracțiunea prev. de art. 260 C. pen., procurorul nu s-a pronunțat cu privire la aceasta în rezoluția de confirmare a neînceperii urmăririi penale. Temeinicia și legalitatea rezoluției menționate mai sus a fost confirmată și de magistratul prim procuror C.C., cu ocazia soluționării plângerii formulate de persoana vătămată conform art. 278 C. proc.

pen., iar instanțele de judecată, prin sentința penală nr. 455 din 05 octombrie 2010 și decizia penală nr. 995 din 20 decembrie 2010, au respins ca nefondate plângerile formulate conform art. 278 1 C. proc. pen., respectiv recursul. Așa fiind, procurorul de caz a apreciat că magistrații procurori și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute de C. proc. pen. cu ocazia soluționării Dosarului nr. 3522/P/2009, nerealizându-se deci conținutul infracțiunilor prev de art. 246 și 29 C. pen., motiv pentru care, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faptele neexistând. Chiar dacă prin sentința penală nr. 450/2010 pronunțată de magistratul judecător M.I. și decizia nr. 995 din 20 decembrie 2010 pronunțată de magistrații judecători G.G., P.M.și N.S.A.

au fost respinse atât plângerea, cât și recursul persoanei vătămate, ca fiind ne fondate și s-au creat nemulțumiri acesteia, totuși, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 C. pen., magistrații având în vedere actele existente la dosar, pe care le-au constatat a fi complete și, de asemenea, administrate cu respectarea dispozițiilor C. proc. pen. . În cele două hotărâri judecătorești menționate mai sus, s-au analizat motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de petent în plângerea depusă la instanța de judecată și în recursul declarat împotriva hotărârii primei instanțe. Pe de altă parte, procurorul de caz a reținut că pentru valorificarea nemulțumirilor produse persoanelor interesate prin soluțiile pronunțate de organele de urmărire penală și instanțele de judecată, s-a reglementat de către legiuitor o procedură specială, respectiv cea prevăzută de art. 278 și 278 1 C. proc.

pen. și nu prin sesizarea organelor de urmărire penală, procedură ca a și fost folosită de altfel de către persoana vătămată. S-a reținut că nu s-a confirmat în speță nici pretinsa faptă penală sesizată de petent, conform căreia magistratul judecător A.A. a atestat în sentința civilă nr. 1558 din 31 mai 2010 că aceasta ar fi chemat în judecată pe numita M.M., din conținutul hotărârii judecătorești rezultând că prin acțiunea din 02 septembrie 2009, petentul a chemat în judecată numai pe pârâții G.T.M., B.D.F., R.M. și G.C.I., nefiind deci realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. Pentru faptele prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., sesizate de persoana vătămată ca fiind săvârșite de către agentul de poliție C.P.

de la Postul de Poliție C., jud. Gorj, s-a menționat de către procuror că urmărirea penală se efectuează conform art. 64 alin. (1) și (2) din Legea. 360/2002 rap. la art. 27 alin. (1) lit. f) rap. la art. 209 alin. (4) din C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj. Prin rezoluția nr. 1227/II/2/2011 din 22 august 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C.D. împotriva ordonanței din 18 iulie 2011, sens în care s-a constatat, în esență, că atât conducătorul parchetului, cât și magistrații judecători care au soluționat plângerile petentului, în temeiul art. 278 C. proc.

pen., nu au desfășurat activități judiciare care să aibă alt scop decât stabilirea adevărului judiciar, iar referitor la dosarele civile la care petentul a făcut referire, s-a reținut că actele premergătoare efectuate nu au pus în evidență indicii care să contureze faptul că magistrații judecători ar fî săvârșit fapte penale. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul de caz, petentul C.D. a formulat plângere la instanță, potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori la data de 19 septembrie 2011, sub nr. 1832/54/2011.

În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că magistrații reclamați în plângere și-au îndeplinit cu rea-credință atribuțiile de serviciu, deoarece au primit la dosare civile înscrisuri care nu corespund adevărului, pronunțarea rezoluției și a hotărârii civile fiind nelegale, ca urmare a nerespectării normelor procedurale, hotărâri care au adus prejudicii materiale. Analizând susținerile petentului în raport de soluțiile de netrimitere în judecată emise de magistrații procurori și de hotărârile judecătorești pronunțate de magistrații judecători, Curtea de apel a reținut că plângerea este nefondată, deoarece nu s-a identificat încălcarea de către aceștia a unor norme procedurale imperative, iar petentul nu a folosit toate remediile procesual penale pentru valorificarea pretinselor sale drepturi încălcate - de exemplu, procedura prev. de art. 278 1 C. proc.

pen. - în dosarele instrumentate de magistrații procurori. Tot astfel, s-a reținut că nu este întemeiată nici susținerea că în sentința civilă nr. 1758/31 mai 2010 s-ar fî pronunțat o soluție față de o persoană care nu a fost chemată în judecată, deoarece, în dispozitivul și practicaua sentinței nu se menționează numele aceRON persoane. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din data de 11 iunie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului, ca inadmisibil. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278 1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova -secția penală și pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de fond, a rămas definitivă potrivit art. 278 1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționarul C.D..

Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate. Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.D. împotriva sentinței penale nr. 31 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2012.