ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1217/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 18 noiembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.N. împotriva rezoluției nr. 382/P/2011 din 20 mai 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. A obligat petentul la 30 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rezoluția nr. 382/P/2011 din 20 mai 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații B.M., J.N. și M.C.A.- judecători la Tribunalul Gorj, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Procurorul de caz a constatat că în sarcina intimaților nu se poate reține infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și nici vreo altă faptă penală, actele întreprinse și întocmite, fiind în conformitate cu prevederile legale, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împotriva rezoluției susmenționate petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, susținând că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, invocând argumentele menționate în cuprinsul plângerii penale. Prin rezoluția nr. 865/II/2/2011 s-a menținut rezoluția atacată, hotărâre ce a fost atacată la instanță, susținându-se de către petent că soluțiile pronunțate de procuror sunt netemeinice și nelegale.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 180 din 18 noiembrie 2011 a constatat că soluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații B.M., J.N. și M.C.A., este temeinică și legală și nu se impune infirmarea ei. Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Craiova, petentul M.N. a declarat recurs. Recursul declarat este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 18 noiembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate. Printre modificările aduse C. proc. pen., de natura a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., obligând totodată petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.N. împotriva sentinței penale nr. 180 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.