ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1027/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 25 mai 2011, petiționarul G.D. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că executorul judecătoresc I.C.C. l-a indus în eroare, solicitându-i suma de 400 lei pentru executarea silită a lui S.A. pentru un debit în suma de 4270,64 lei și nu a efectuat actele de executare corespunzătoare în Dosarul nr. 45/E/2010, susținând că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 215 C. pen. art. 246 C. pen. și art. 247 C. pen. Prin Rezoluția nr. 493/P/2011 din 17 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc I.C.C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215, art. 246 și art. 247 C. pen.

Procurorul de caz a constatat că din actele dosarului nu a reieșit că executorul judecătoresc și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu cu consecința vătămării intereselor petentului nici că l-ar fi indus în eroare pe acesta din urmă cu ocazia încheierii contractului de executare silită din 08 februarie 2010. Împotriva acestei soluții de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin Rezoluția nr. 979/11/2/2011 din 7 iulie 2011, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., a respins plângerea ca neîntemeiată, sens în care a reținut în esență că soluția adoptată în cauză de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care au exclus săvârșirea infracțiunilor sesizate în sarcina executorului judecătoresc I.C.C.

Nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată. Prin Sentința penală nr. 162 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționarul G.D. împotriva rezoluției nr. 493/P/2011 din 17 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținând rezoluția atacată, ca legală și temeinică. Petentul a fost obligat la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, contrar susținerilor petentului, că analiza actelor premergătoare efectuate în cauză nu relevă existenta unor indicii din care să rezulte că executorul judecătoresc și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, urmărind, cu rea-credință, vătămarea intereselor legale ale creditorului urmăritor.

Ca urmare, în mod corect s-a reținut de către procurorul de caz că infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală de către petent nu există, deoarece nu s-a dovedit că acesta și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu și că l-ar fi indus în eroare cu ocazia încheierii contractului de executare silită din 08 februarie 2010 pe petent. De asemenea, nu a rezultat nici săvârșirea infracțiunii prev. de art. 247 C. pen., care presupune ca îngrădirea folosinței sau exercițiului drepturilor cetățenilor ori crearea unei situații de inferioritate să se facă de către funcționar pe temei de naționalitate, rasă, sex, religie. Împotriva acestei din urmă sentințe petentul G.D. a formulat recursul de față.

Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G.D. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil,recursul declarat de petiționarul G.D. împotriva sentinței penale nr. 162 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2012.