ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 24 din 23 februarie 2012 Curtea de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul M.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 28

noiembrie 2011 dată în Dosarul penal nr. 546/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel lași, verificată și menținută prin rezoluția din 27 decembrie

2011 dată în Dosarul penal nr. 1377/11/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel lași, pe care o menține, în temeiul art. 278

1

pct. 8 lit. a)

C. proc. pen.

A

obligat petentul să achite statului suma de 150 RON cheltuieli judiciare.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Petentul

M.I. a formulat plângere, înregistrată la această instanță sub nr. 22/45/2012,

în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din 28 noiembrie 2011 dată în Dosarul penal nr.

546/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, verificată și

menținută prin rezoluția din 27 decembrie 2011 dată în Dosarul penal nr.

1377/11/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași.

În

motivarea plângerii, petentul a arătat că rezoluțiile atacate sunt nelegale

întrucât nu există nicio hotărâre de executare silită împotriva familiei M.I..

A susținut că după ce a fost evacuat din apartament fără a exista o hotărâre de

încuviințare silită, fără a cunoaște înscrisurile care au stat la baza vânzării

la licitație publică a apartamentului proprietate personală și înscrisurile în

baza cărora i-a revenit o parte din prețul vânzării, procurorul a dat o

rezoluție care îi absolvă de răspunderea penală pe intimați. B.E.J. A.C. în

complicitate cu B.E.J. Z.V. au dispus în fals executarea familiei M.I. și A. în

baza hotărârilor și încheierilor false din 5 iulie 2011 pronunțate în Dosar nr.

22967/245/2009 având drept scop de a executa familia M. până la V2 din pensie

și de a obține foloase necuvenite - onorariu pentru executarea silită.

A

arătat că, în Dosar nr. 22967/245/2009 nu există cerere de încuviințare

executare silită a familiei M.I. și A. semnate și parafate de B.E.J. Z.V., cu

respectarea procedurilor art. 373

1

C. proc. civ. și a deciziei nr.

458/2009 a Î.C.C.J. - în interesul legii. B.E.J. Z. nu a fost investit de

instanță să execute silit familia M.I. și A. B.E.J. A.C. cunoscând că în actul

de adjudecare din 24 octombrie 2006, adjudecătar T.I.O., este înscris în fals

și se află pe rolul Judecătoriei lași, a semnat și întocmit în fals a doua

cerere din 21 iunie 2011 inducând în eroare instanța prin grefier E.M.,

obținând o hotărâre falsă în baza căreia a demarat executarea silită împotriva

familiei sale.

În

baza primei cereri din 20 mai 2011 semnată de B.E.J. A.C., instanța a hotărât

prin încheierea din 8 iunie 2011 (Dosar nr. 22967/245/2009) respingerea cererii

de încuviințare cu formulă executorie ca prematur introdusă. „Prin a doua

cerere din 21 iunie 2011 a obținut învestirea cu formulă executorie corupând pe

grefier E.M. și președintele de complet E.F. din completul de judecată,

președinte A.D.C..

Prin

rezoluția din 28 noiembrie 2011 dată în Dosar nr. 546/P/2011 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel lași s-au dispus următoarele: ,, Neînceperea urmăririi

penale față de executorul judecătoresc Z.V. și magistratul judecător I.I. sub

aspectul comiterii infracțiunilor de „ abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor" prev.de art. 246 C. pen.," fals material în înscrisuri

oficiale" prev.de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen.," fals

intelectual" prev.de art. 289 C. pen.," fals în înscrisuri sub

semnătură privată" prev.de art. 290 C. pen.," fals în

declarații" prev.de art. 292 C. pen. și „ asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni" prev.de art. 323 C. pen., întrucât faptele nu există.

Neînceperea urmăririi penale față de numita N.C., grefier la Judecătoria lași,

sub aspectul comiterii infracțiunilor de „ fals material în înscrisuri

oficiale" prev.de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen.," fals

intelectual" prev.de art. 289 C. pen.," fals în înscrisuri sub

semnătură privată" prev.de art. 290 C. pen.," fals în

declarații" prev. de art. 292 C. pen.," fals privind

identitatea" prev.de art. 293 C. pen. și „ asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni" prev.de art. 323 C. pen., întrucât fapta nu există. Neînceperea

urmăririi penale față de numitul T.I.O. sub aspectul comiterii infracțiunilor

de „ abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev.de art. 246 C.

pen., " fals material în înscrisuri oficiale" prev.de art. 288 alin.

(1) și (2) C. pen.," fals intelectual" prev.de art. 289 C.

pen.," fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev.de art. 290 C.

pen.," fals în declarații" prev.de art. 292 C. pen.," fals

privind identitatea" prev.de art. 293 C. pen. și „ asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni" prev.de art. 323 C. pen., întrucât faptele nu

au fost comise de acesta.Cheltuielile au rămas în sarcina statului.

Pentru

a dispune rezoluția, procurorul a reținut următoarele: ,, La data de 31 august

2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași plângerea

prin care numitul M.I. a solicitat efectuarea de cercetări pentru comiterea

infracțiunilor prev.de art. 26, 27, 246, 288, 289, 290, 291 și 323 C. pen. față

de numitul T.I.O., față de executorul judecătoresc Z.V., precum și față de

magistratul judecător și grefierul de ședință din cadrul Judecătoriei lași care

au învestit cu formulă executorie sentința civilă nr. 8289 din 21 mai 2011,

fără să fi verificat dacă această hotărâre a rămas definitivă, persoana

vătămată apreciind pentru acest motiv că hotărârea a fost investită „ în

fals".în urma verificărilor efectuate a rezultat faptul că executorul

judecătoresc Z.V. a fost învestit cu punerea în executare silită a sentinței

civile nr. 8289/2009, ca urmare a cererii formulată la data de 11 iulie 2011 de

B.E.J. A.C., formându-se astfel dosarul de executare nr. 292/2011. Prin

sentința civilă nr. 8289 din 21 mai 2010 a Judecătoriei lași s-a respins

acțiunea promovată de numiții M.I. și M. A. în contradictoriu cu B.E.J. A.C.,

prin care s-a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se

constate dreptul lor de a cunoaște înscrisurile ce au stat la baza vânzării la

licitație publică a apartamentului ce l-au deținut în proprietate și

înscrisurile în baza cărora, în urma licitației, Ie-a revenit o parte din

prețul vânzării precum și să se constate incompatibilitatea familiei N. de a

reprezenta Asociația de Proprietari D.. Totodată instanța i-a obligat pe

numiții M.I. și M. A. la plata sumei de 1.160 RON către B.E.J. A.C., cu titlu

de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru. La data de 13 iulie 2011

executorul judecătoresc Z.V. a solicitat încuviințarea executării silite a

titlului executoriu susmenționat, conform dispozițiilor art. 373

1

C.

proc. civ., iar prin încheierea de ședință pronunțată la data de 19 iulie 2011

cererea a fost admisă. Încuviințarea executării silite a sentinței civile nr.

8289 din 21 mai 2010 a fost dispusă de magistratul judecător I.I., grefier de

ședință fiind numita N.C. În cadrul procedurii de executare silită executorul

judecătoresc Z.V. a dispus înființarea unei popriri asupra veniturilor lunare

obținute de numiții M.I. și M. A. cu titlu de pensie, în vederea achitării

debitului și a cheltuielilor de executare.

Verificând

condițiile în care instanța de judecată a dispus învestirea cu formulă executorie

a sentinței civile nr. 8289 din 21 mai 201 s-au constatat următoarele: M.I. și M.

A. au declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, iar apelul a fost

respins prin decizia civilă nr. 436 pronunțată de Tribunalul lași la data de 18

mai 2011. M.I. și M. A. au declarat recurs împotriva acestei soluții la data de

29 august 2011, iar prin decizia nr. 563 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel

lași s-a constatat nulitatea acestei căi de atac. Potrivit art. 300 C. proc.

civ., recursul nu suspendă de drept executarea hotărârii atacate decât în

cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții,

plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă ori în alte cazuri expres

prevăzute de lege, iar conform art. 372, executarea silită se poate efectua

numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care,

potrivit legii, constituie titlu executoriu.în art. 376 C. proc. civ. se

prevede că se pot învesti cu formulă executorie hotărârile care au rămas

definitive ori au devenit irevocabile (precum și orice alte hotărâri sau

înscrisuri în cazurile anume prevăzute de lege), iar potrivit art. 377 pct. 2

sunt hotărâri definitive hotărârile date în primă instanță, care nu au fost

atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat

sau apelul a fost respins.Față de aceste prevederi din art. 300, 372, 376 și

377 C. proc. civ., sentința civilă nr. 436 din 18 mai 2011 a Tribunalului lași

prin care s-a respins apelul, constituie o hotărâre definitivă care

îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi pusă în executare silită

chiar dacă a fost atacată și cu recurs. În consecință se va dispune neînceperea

urmăririi penale față de executorul judecătoresc Z.V. și magistratul judecător I.I.

pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 246 C. pen., aceste persoane având

atribuții în procedura de punere în executare silită a sentinței civile nr.

8289 din 21 mai 2010.

S-a

reținut că nu există niciun indiciu că persoanele împotriva cărora s-a formulat

plângere penală ar fi falsificat vreun înscris sau ar fi folosit vreun înscris

falsificat, astfel că se va dispune o soluție de neîncepere a urmăririi penale

și cu privire la infracțiunile de fals menționate în plângerea penală. Persoana

vătămată a solicitat efectuarea de cercetări și față de numitul T.I.O., fără a

face însă precizări cu privire la faptele imputate acestei persoane; din cele

arătate mai sus nu rezultă un indiciu că această persoană ar fi avut atribuții

cu privire la activitatea de executare silită sau că ar fi fost implicată în

procedura de executare a hotărârii susmenționate, neavând nici măcar calitatea

de creditor în dosarul de executare silită, împrejurare ce determină adoptarea

unei soluții de neîncepere a urmăririi penale în considerarea cazului de

imposibilitate a promovării acțiunii penale prev.de art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

Prin

rezoluția din 27 decembrie 2011 dată în Dosarul nr. 1377/11/2/2011 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași a fost respinsă plângerea formulată

de petentul M.I. ca neîntemeiată.

În

motivarea rezoluției se rețin următoarele: ,,Prin rezoluția din 28 noiembrie

2011, emisă în Dosarul nr. 546/P/2011, procurorul a dispus, în temeiul art. 228

alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc Z.V. și privind pe

Magistratul judecător I.I., cercetați sub aspectul infracțiunilor prev.de art.

246 C. pen., art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., art. 289, art. 290, art. 292,

art. 293 și art. 323 C. pen., întrucât faptele nu există. Tot pentru acest

motiv, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita N.C.,

grefier la Judecătoria lași, cercetată sub aspectul infracțiunilor prev.de art.

288 alin. (1),2 C. pen., art. 289,290,292,293 și 323 C. pen. De asemenea,

procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale privind și pe numitul T.I.O.,

cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art. 246 C. pen., 188

alin. (1) și 2 C. pen., 289, 290,292,293 și art. 323 C. pen.în fapt, partea

vătămată M.I. a solicitat efectuarea de cercetări privind pe executorul

judecătoresc Z.V. și privind pe magistratul judecător I.I. și grefierul de

ședință N.C., care în calitatea lor, au investit cu formulă executorie sentința

civilă nr. 8289 din 21 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. 22967/245/2009, fără

a fi verificat dacă această hotărâre a rămas definitivă, iar în ceea ce

privește pe numitul T.I.O., a solicitat efectuarea cercetărilor, fără a preciza

faptele imputate acestuia.

Prin

plângerea formulată împotriva rezoluției, petentul a invocat aceleași motive ca

în plângerea inițială, precum și faptul că procurorii sunt incompatibili și că

dosarul să fie trimis șa instanță.Examinând actele și lucrările dosarului, se

constată că rezoluția procurorului este temeinică. Astfel, din verificarea actelor

de la dosar a rezultat că sentința civilă nr. 8289 din 21 mai 2010, pronunțată

de Judecătoria lași în dosarul nt.22967/245/2009 a fost atacată cu apel de

reclamantul M.I., dar prin decizia civilă nr. 436 din 18 mai 2011, Tribunalul

lași l-a respins, condiție în care hotărârea a devenit definitivă. în

conformitate cu prevederile art. 376 C. proc. civ., hotărârea a fost investită

cu formulă executorie, întrucât potrivit art. 300 C. proc. civ., recursul nu a

suspendat de drept executarea acestei hotărâri.Apoi, executorul judecătoresc Z.V.

a solicitat instanței încuviințarea executării silite, care a fost admisă de

magistratul judecător I.I. prin încheierea din 19 iulie 2011, pronunțată în

dosarul nr. 22995/245/2011, întrucât a constatat că sunt îndeplinite condițiile

prev.de art. 373

1

C. proc. civ. și ale Deciziei Curții

Constituționale nr. 458 din 31 decembrie 2009, grefier de ședință fiind N.C..Drept

urmare, atât executorul judecătoresc, cât și magistratul judecător s-au

conformat dispozițiilor legale, iar privind pe numitul T.I.O., nu există nici

un indiciu că a săvârșit vreo infracțiune.

Față

de cele precizate, în conformitate cu art. 278 C. proc. pen.

Rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale și rezoluția pronunțată în plângerea

reglementată de art. 278 C. proc. pen. s-a apreciat că sunt legale și

temeinice.

Împrejurările

reținute prin rezoluția atacată s-a apreciat că, corespund probelor

administrate în faza procesuală a actelor premergătoare. Titlul executoriu în

cauză îl constituie sentința civilă nr. 8289 din 21 mai 2010 pronunțată de

Judecătoria lași prin care s-a respins acțiunea numiților M.I. și M. A. în

contradictoriu cu B.E.J. A.C. prin care s-a solicitat instanței să se pronunțe

o hotărâre prin care să se constate dreptul reclamanților de a cunoaște

înscrisurile ce au stat la baza vânzării la licitația publică a apartamentului

ce l-au deținut în proprietate și înscrisurile în baza cărora, în urma

licitației, lor Ie-a revenit doar o parte din prețul vânzării și să se constate

incompatibilitatea familiei N. de a reprezenta Asociația de Proprietari

creditoare. Acțiunea reclamanților a fost respinsă și aceștia au fost obligați

să achite pârâtului suma de 1.160 RON RON cheltuieli de judecată.

Pârâtul

B.E.J. A.C. s-a adresat executorului judecătoresc Z.V. pentru punerea în

executare a acestei sentințe civile privind cheltuielile de judecată în sumă de

1.160 RON. Prin încheierea din 19 iulie 2011 a Judecătoriei lași, Președinte

judecător I.I., grefier N.C., a fost admisă cererea formulată de executorul

judecătoresc Z.V. și s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu

reprezentat de sentința civilă nr. 8289 din 21 mai 2010 a Judecătoriei lași

împotriva debitorilor M.I. și M. A..

S-a

procedat la înființarea popririi pe veniturile lunare obținute de debitorii M.I.

și A. cu titlu de pensie, în cadrul procedurii executării silite. Sentința

civilă, titlu executoriu a devenit definitivă prin decizia civilă nr. 436 din 18

mai 2011 a Tribunalului lași, iar soluția de încuviințare a executării silite a

titlului executoriu pronunțată la 19 iulie 2011 este conformă cu dispozițiile

art. 300 C. proc. civ., art. 376, 377 pct. 2, 372 C. proc. civ. Cererea de

învestire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 8299 din 21 mai

2010

a

Judecătoriei lași este formulată în mod legal de creditor respectiv de B.E.J. A.C.

și nu de executorul judecătoresc Z., intimat în cauză, cerere care a fost

admisă prin încheierea din 5 iulie 2011 a Judecătoriei lași, în baza art. 374

alin. (1), 269 alin. (1), 376 alin. (1) C. proc. Civ. S-a apreciat că este real

că prima cerere de învestire cu formulă executorie a fost formulată de creditor

la 20 mai 2011 și a fost respinsă ca prematur introdusă prin încheierea din 8

iunie

2011

a

Judecătoriei lași dar acest aspect nu are nicio relevanță penală în sine și în

ce îi privește pe intimații în cauză. În consecință în mod just s-a reținut că

faptele imputate intimaților nu există în raport cu aceștia și s-a dispus

neînceperea urmăririi penale conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen. Intimatul

T.I.O. nu are nicio participare, nu a desfășurat nicio acțiune în cadrul

procedurilor de executare silită a titlului executoriu, a sentinței civile nr.

8289/21 mai 2010 a Judecătoriei lași, judecată civilă în care nu a avut

calitate de parte. Raportat la acest intimat s-a reținut cauza prev.de art. 10

lit. c) C. proc. pen.

Criticile

formulate în plângere s-a apreciat că sunt nefondate, iar rezoluțiile

procurorului sunt legale și temeinice, rezoluția de netrimitere în judecată

fiind supusă controlului jurisdicțional în principal, în procedura de față,

prev. de art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționarul.

Recursul

este inadmisibil.

Prin

Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a

contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și

suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor

pronunțate în procedura prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen.

În

acest sens, potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum

a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin

care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste

modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii,

care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

În

privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al

art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru

aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se

dorește a fi atacată.

Acest

criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală

este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit

a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte

imediate.

În

consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată

la data de 23 februarie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este

definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul

sentinței atacate.

În

această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută

de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței

penale nr. 24 din 23 februarie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 iunie 2012.