ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr.

70 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost respinsă excepția

lipsei procedurii prealabile și a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamantul B.E. în contradictoriu cu

pârâții S.S.P.R. și C.P.R. din Decembrie 1989.

Instanța a

dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli

de judecată avansate de stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea în

contencios administrativ înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 3588/306/2008,

reclamantul B.E. a chemat în judecată pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989

solicitând prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- obligarea

pârâtului să-i recunoască calitatea de luptător care a contribuit la victoria

revoluției Române din Decembrie 1989 și pe cale de consecință să îi elibereze certificatul

doveditor al calității de revoluționar conform Legii nr. 341/2004.

În motivarea

acțiunii reclamantul arată că, la data de 24 februarie 2005, a solicitat

pârâtului prin cererea înregistrată sub nr. 18/1631/AS să-i recunoască

calitatea de luptător în Revoluția din Decembrie 1989 și să-i elibereze

certificatul constatator, însă prin răspunsul dat i s-a comunicat că trebuie să

se adreseze instanței de judecată.

În baza art. 15

din Legea nr. 146/1997 acțiunea s-a constatat scutită de taxa de timbru.

Pârâtul, prin

întâmpinarea depusă, a invocat excepțiile lipsei competenței materiale a

judecătoriei, lipsei procedurii prealabile, lipsei calității procesuale pasive,

tardivității și inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Prin Sentința

civilă nr. 5146/2008 pronunțată la data de 15 septembrie 2008, Judecătoria

Sibiu a admis excepția lipsei competenței materiale a judecătoriei și a

declinat competența în favoarea Curții de apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Sentința a

devenit irevocabilă prin respingerea recursului reclamantului de către

Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin

Decizia nr. 254/ C din 02 aprilie 2009.

Pe rolul Curții

de apel cauza a fost înregistrată sub același număr la 10 aprilie 2009.

Prin Decizia nr.

46 din 09 iunie 2009 a decanului Baroului Alba a fost acordată asistență

juridică gratuită reclamantului, ca urmare a adresei efectuate în cauză de

către instanță.

La data de 16

decembrie 2009, reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care cheamă în

judecată și C.P.R. din decembrie 1989 în calitate de pârâtă.

Prin

întâmpinarea depusă pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989 a invocat excepțiile

lipsei procedurii prealabile, prematurității, inadmisibilității, lipsei

calității procesuale pasive și tardivității iar pe fond a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Excepția lipsei

procedurii prealabile a fost justificată de faptul că reclamantul nu a

îndeplinit procedura specială stabilită de art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004.

Excepția

prematurității a fost justificată de faptul că nu a expirat termenul final de

preschimbare a certificatelor prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004

și prorogat la 01 ianuarie 2010 prin O.U.G. nr. 84/2009.

Excepția

inadmisibilității acțiunii a fost justificată de împrejurarea că Legea nr. 341/2004

și H.G. nr. 1412/2004 nu stabilesc obligația de eliberare a certificatelor de

revoluționar preschimbate pentru dosarele incomplete, termenul de preschimbare

nu a expirat, nu a fost publicată lista finală, conform art. 19 și 20 din H.G. nr.

1412/2004, iar reclamantul nu a formulat contestație către C.P.R. din decembrie

1989.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 42/1990

și este justificată de faptul titlurile de erou martir și luptător pentru

victoria Revoluției române din decembrie 1989 erau conferite de Președintele

României la propunerea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din decembrie 1989, comisie care și-a încetat activitatea iar S.S.P.R.

din Decembrie 1989 nu a avut și nici nu are atribuții cu privire la aceste

aspecte.

Excepția

tardivității a fost invocată pentru faptul că acordarea titlurilor de erou

martir și luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 s-a

realizat la propunerea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din decembrie 1989 prin decrete prezidențiale emise în perioada 1999

- 2000.

Prin decretul nr.

571/2000 s-a atribuit titlul de luptător pentru victoria Revoluției române din

decembrie 1989 și persoanelor cărora comisia le-a eliberat certificate de

revoluționar dar care nu au fost cuprinse în decretele publicate până în acel

moment, însă reclamantul nu se încadrează în nici o categorie, astfel că la

acest moment nu mai poate solicita eliberarea unui astfel de certificat în

condițiile în care Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției

din decembrie 1989 și-a încetat activitatea iar S.S.P.R. din Decembrie 1989 are

atribuții doar cu privire la preschimbarea acestor certificate.

Examinând în

temeiul art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin petiția nr.

1631VAS din 24 februarie 2005 reclamantul B.E. a solicitat S.S.P.R. să-i

recunoască calitatea de luptător în Revoluția din Decembrie 1989 și să-i

elibereze noul tip certificatul constatator conform Legii nr. 341/2004.

În urma acestei

petiții, între cele două părți se poartă o amplă corespondență, iar la data de

25 ianuarie 2008 S.S.P.R. îi comunică adresa nr. 18/418 prin care i se respinge

cererea, justificat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi primit

certificat doveditor și brevet în temeiul Legii nr. 42/1990 și nici că ar fi

depus cerere la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 pentru

eliberarea acestui certificat.

Față de acest

refuz reclamantul sesizează, la data de 23 iunie 2008, instanța de judecată

pentru sancționarea refuzului de eliberare a certificatului.

În ce privește

excepția lipsei procedurii prealabile se constată că aceasta este neîntemeiată

întrucât formula procedurală folosită de reclamant este cea prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ca urmare sunt aplicabile dispozițiile art.

7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la

susținerea pârâtului privind nerealizarea procedurii prealabile speciale

reglementată de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, instanța reține că

aceasta nu poate fi apreciată ca un fine de neprimire în prezenta cauză în

condițiile în care C.P.R. din Decembrie 1989 i-a dat un răspuns negativ încă

din anul 2006, astfel că o nouă solicitare în acest sens, pe aceeași problemă,

ar fi avut caracter superfluu și ar fi reprezentat o formalitate inutilă.

Cum scopul

procedurii prealabile este cel de a corecta eventualele neregularități ale

actului administrativ, este evident că odată ce solicitarea reclamantului a

primit deja un răspuns negativ reiterarea solicitării ar fi lipsită de

finalitate practică.

Examinând

excepția inadmisibilității instanța de fond a constatat că aceasta este

întemeiată și ca urmare a admis excepția pentru următoarele considerente:

Legea nr. 341/2004

(M. Of. nr. 654/20.07.2004) nu prevede acordarea de noi certificate pentru

persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar în temeiul

Legii nr. 42/1990, ci doar posibilitatea preschimbării certificatelor persoanelor

în urma analizei dosarelor de către instituțiile competente stabilite prin

Legea nr. 42/1990 și cărora le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar și

eliberat un act doveditor.

Metodologia și

procedura de verificare a dosarelor sunt stabilite prin Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 și prin

Regulamentul de organizare și desfășurare a lucrărilor și ședințelor Comisiei

înființată în cadrul S.S.P.R.

Din analizarea

dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare,

instanța a reținut că se pune doar problema reanalizării dosarelor persoanelor

cărora le-a fost atribuită în temeiul Legii nr. 42/2004 o anumită calitate

pentru a vedea dacă acestea îndeplinesc, pe de o parte, condițiile prevăzute de

H.G. nr. 566/1999, iar, pe de altă parte, noile condiții prevăzute de Legea nr.

341/2004 și nu presupune analizarea altor dosare aparținând persoanelor care nu

dețin până în prezent nici o calitate dobândită în temeiul Legii nr. 42/1990

abrogată prin art. 17 din Legea nr. 341/2004.

Susținerea

reclamantului privind depunerea documentației la Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 este nedovedită în condițiile

în care numărul indicat de acesta XXIII/969/1997 nu se regăsește în evidența

comisiei, iar înscrisul aflat la, pretins a proveni de la d-nul C.I., nu este

suficient pentru a face această dovadă, el nefiind însoțit de nici un înscris

cu dată certă care să provină din arhiva comisiei respective și care să

sprijine susținerile sale.

Cum reclamantul

nu deține nici un titlu emis în temeiul Legii nr. 42/1990 și nici nu face

dovada că a depus dosarul la Comisie și nu i s-a eliberat certificat datorită

epuizării la acea dată a formularelor tipizate potrivit art. 10 din H.G. nr. 1412/2004,

acțiunea acestuia formulată în temeiul Legii nr. 341/2004 este inadmisibilă și

urmează a fi respinsă ca atare, iar analizarea celorlalte excepții nu a mai

fost realizată, văzând soluția dată excepției de inadmisibilitate în cauză.

Față de soluția

dată și față de prevederile art. 19 alin. (l) din O.U.G. nr. 51/2008, instanța

a dispus ca reclamantul să plătească suma de 150 lei, cu titlul de cheltuieli

de judecată avansate de stat, pentru asistența juridică gratuită de care a

beneficiat în acest caz.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de

fond ca netemeinică și nelegală.

A arătat că a

depus toată documentația necesară pentru obținerea certificatului de

revoluționar, atât pentru Legea nr. 42/1990, cât și pentru Legea nr. 341/2004.

A precizat că

recursul vizează atât încheierea de ședință de la 3 martie 2010, cât și

sentința nr. 70/2010. A precizat situația de fapt a cauzei, arătând că încă din

anul 1995 - 1996 s-a prezentat la S.S.P.R. pentru a-și depune documentația, dar

a fost permanent refuzat de personalul administrativ al acestei instituții,

fiind mereu tărăgănat, amânat și dus în eroare.

A arătat că a înmânat dosarul său lui C.I. pentru

a-l înregistra,

iar ulterior acestui moment nu a primit nici un răspuns.

A precizat că a

făcut demersuri pentru a i se comunica numărul de înregistrare al dosarului

său, însă cu toate eforturile făcute nu a găsit nicio înțelegere la persoanele

din instituția S.S.P.R.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca

nefondat., pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un

interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de

răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente

sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4)

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita

anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și eventual

reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de

contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său,

recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat

de soluționare a cererii.

În conformitate

cu dispozițiile prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel

cum a fost modificat prin art. III din O.U.G. nr. 132/2006, „certificatele

doveditoare care, în perioada 1990 - 1997 au fost eliberate de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) după verificare, se vor preschimba, la cererea

titularului, de către S.S.P.R. din decembrie 1989, până la data de 31 martie

2008 inclusiv”.

Acest text de

lege, raportat la art. 19 alin. (l) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, impune

obligația pentru S.S.P.R. din decembrie 1989, ca până la data de 31 martie 2008

să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de

certificate precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.

În ceea ce

privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin

neefectuarea preschimbării certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din

Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun

privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform

textului de lege menționat „Contestațiile privind preschimbarea ori

neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu

nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a

revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor

metodologice stabilite în acest sens" iar prevederile art. 20 alin. (l)

din H.G. nr. 1412/2004 stabilesc faptul că persoanele nemulțumite de

nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia

Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al

României partea

I,

a listei finale prevăzute la art. 19

alin. l”.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că dreptul reclamantului

B.E. de a face contestație, în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art.

20 alin. (l) din H.G. nr. 1412/2004, nu s-a născut, întrucât reclamantul nu are

un certificat de revoluționar emis în temeiul Legii nr. 42/1990.

Pentru

considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de

B.E. este inadmisibilă, iar sentința pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, este temeinică și legală și, pe

cale de consecință, recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de B.E. împotriva sentinței nr. 70 din 10 martie 2010 a

Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.