ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 70 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile și a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.E. în contradictoriu cu pârâții S.S.P.R. și C.P.R. din Decembrie 1989. Instanța a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli de judecată avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 3588/306/2008, reclamantul B.E. a chemat în judecată pârâtul S.S.P.R.

din Decembrie 1989 solicitând prin hotărâre judecătorească să se dispună: - obligarea pârâtului să-i recunoască calitatea de luptător care a contribuit la victoria revoluției Române din Decembrie 1989 și pe cale de consecință să îi elibereze certificatul doveditor al calității de revoluționar conform Legii nr. 341/2004. În motivarea acțiunii reclamantul arată că, la data de 24 februarie 2005, a solicitat pârâtului prin cererea înregistrată sub nr. 18/1631/AS să-i recunoască calitatea de luptător în Revoluția din Decembrie 1989 și să-i elibereze certificatul constatator, însă prin răspunsul dat i s-a comunicat că trebuie să se adreseze instanței de judecată. În baza art. 15 din Legea nr. 146/1997 acțiunea s-a constatat scutită de taxa de timbru.

Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepțiile lipsei competenței materiale a judecătoriei, lipsei procedurii prealabile, lipsei calității procesuale pasive, tardivității și inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 5146/2008 pronunțată la data de 15 septembrie 2008, Judecătoria Sibiu a admis excepția lipsei competenței materiale a judecătoriei și a declinat competența în favoarea Curții de apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Sentința a devenit irevocabilă prin respingerea recursului reclamantului de către Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin Decizia nr. 254/ C din 02 aprilie 2009. Pe rolul Curții de apel cauza a fost înregistrată sub același număr la 10 aprilie 2009. Prin Decizia nr. 46 din 09 iunie 2009 a decanului Baroului Alba a fost acordată asistență juridică gratuită reclamantului, ca urmare a adresei efectuate în cauză de către instanță. La data de 16 decembrie 2009, reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care cheamă în judecată și C.P.R. din decembrie 1989 în calitate de pârâtă. Prin întâmpinarea depusă pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989 a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile, prematurității, inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive și tardivității iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Excepția lipsei procedurii prealabile a fost justificată de faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura specială stabilită de art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004. Excepția prematurității a fost justificată de faptul că nu a expirat termenul final de preschimbare a certificatelor prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 și prorogat la 01 ianuarie 2010 prin O.U.G. nr. 84/2009. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost justificată de împrejurarea că Legea nr. 341/2004 și H.G. nr. 1412/2004 nu stabilesc obligația de eliberare a certificatelor de revoluționar preschimbate pentru dosarele incomplete, termenul de preschimbare nu a expirat, nu a fost publicată lista finală, conform art. 19 și 20 din H.G.

nr. 1412/2004, iar reclamantul nu a formulat contestație către C.P.R. din decembrie 1989. Excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 42/1990 și este justificată de faptul titlurile de erou martir și luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 erau conferite de Președintele României la propunerea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, comisie care și-a încetat activitatea iar S.S.P.R. din Decembrie 1989 nu a avut și nici nu are atribuții cu privire la aceste aspecte.

Excepția tardivității a fost invocată pentru faptul că acordarea titlurilor de erou martir și luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 s-a realizat la propunerea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 prin decrete prezidențiale emise în perioada 1999 - 2000. Prin decretul nr. 571/2000 s-a atribuit titlul de luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 și persoanelor cărora comisia le-a eliberat certificate de revoluționar dar care nu au fost cuprinse în decretele publicate până în acel moment, însă reclamantul nu se încadrează în nici o categorie, astfel că la acest moment nu mai poate solicita eliberarea unui astfel de certificat în condițiile în care Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 și-a încetat activitatea iar S.S.P.R.

din Decembrie 1989 are atribuții doar cu privire la preschimbarea acestor certificate. Examinând în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate instanța de fond a reținut următoarele: Prin petiția nr. 1631VAS din 24 februarie 2005 reclamantul B.E. a solicitat S.S.P.R. să-i recunoască calitatea de luptător în Revoluția din Decembrie 1989 și să-i elibereze noul tip certificatul constatator conform Legii nr. 341/2004. În urma acestei petiții, între cele două părți se poartă o amplă corespondență, iar la data de 25 ianuarie 2008 S.S.P.R. îi comunică adresa nr. 18/418 prin care i se respinge cererea, justificat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi primit certificat doveditor și brevet în temeiul Legii nr. 42/1990 și nici că ar fi depus cerere la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 pentru eliberarea acestui certificat.

Față de acest refuz reclamantul sesizează, la data de 23 iunie 2008, instanța de judecată pentru sancționarea refuzului de eliberare a certificatului. În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile se constată că aceasta este neîntemeiată întrucât formula procedurală folosită de reclamant este cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ca urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Raportat la susținerea pârâtului privind nerealizarea procedurii prealabile speciale reglementată de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, instanța reține că aceasta nu poate fi apreciată ca un fine de neprimire în prezenta cauză în condițiile în care C.P.R.

din Decembrie 1989 i-a dat un răspuns negativ încă din anul 2006, astfel că o nouă solicitare în acest sens, pe aceeași problemă, ar fi avut caracter superfluu și ar fi reprezentat o formalitate inutilă. Cum scopul procedurii prealabile este cel de a corecta eventualele neregularități ale actului administrativ, este evident că odată ce solicitarea reclamantului a primit deja un răspuns negativ reiterarea solicitării ar fi lipsită de finalitate practică. Examinând excepția inadmisibilității instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată și ca urmare a admis excepția pentru următoarele considerente: Legea nr. 341/2004 (M. Of.

nr. 654/20.07.2004) nu prevede acordarea de noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar în temeiul Legii nr. 42/1990, ci doar posibilitatea preschimbării certificatelor persoanelor în urma analizei dosarelor de către instituțiile competente stabilite prin Legea nr. 42/1990 și cărora le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar și eliberat un act doveditor. Metodologia și procedura de verificare a dosarelor sunt stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 și prin Regulamentul de organizare și desfășurare a lucrărilor și ședințelor Comisiei înființată în cadrul S.S.P.R.

Din analizarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța a reținut că se pune doar problema reanalizării dosarelor persoanelor cărora le-a fost atribuită în temeiul Legii nr. 42/2004 o anumită calitate pentru a vedea dacă acestea îndeplinesc, pe de o parte, condițiile prevăzute de H.G. nr. 566/1999, iar, pe de altă parte, noile condiții prevăzute de Legea nr. 341/2004 și nu presupune analizarea altor dosare aparținând persoanelor care nu dețin până în prezent nici o calitate dobândită în temeiul Legii nr. 42/1990 abrogată prin art. 17 din Legea nr. 341/2004.

Susținerea reclamantului privind depunerea documentației la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 este nedovedită în condițiile în care numărul indicat de acesta XXIII/969/1997 nu se regăsește în evidența comisiei, iar înscrisul aflat la, pretins a proveni de la d-nul C.I., nu este suficient pentru a face această dovadă, el nefiind însoțit de nici un înscris cu dată certă care să provină din arhiva comisiei respective și care să sprijine susținerile sale. Cum reclamantul nu deține nici un titlu emis în temeiul Legii nr. 42/1990 și nici nu face dovada că a depus dosarul la Comisie și nu i s-a eliberat certificat datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate potrivit art. 10 din H.G.

nr. 1412/2004, acțiunea acestuia formulată în temeiul Legii nr. 341/2004 este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare, iar analizarea celorlalte excepții nu a mai fost realizată, văzând soluția dată excepției de inadmisibilitate în cauză. Față de soluția dată și față de prevederile art. 19 alin. (l) din O.U.G. nr. 51/2008, instanța a dispus ca reclamantul să plătească suma de 150 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată avansate de stat, pentru asistența juridică gratuită de care a beneficiat în acest caz. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. A arătat că a depus toată documentația necesară pentru obținerea certificatului de revoluționar, atât pentru Legea nr. 42/1990, cât și pentru Legea nr. 341/2004.

A precizat că recursul vizează atât încheierea de ședință de la 3 martie 2010, cât și sentința nr. 70/2010. A precizat situația de fapt a cauzei, arătând că încă din anul 1995 - 1996 s-a prezentat la S.S.P.R. pentru a-și depune documentația, dar a fost permanent refuzat de personalul administrativ al acestei instituții, fiind mereu tărăgănat, amânat și dus în eroare. A arătat că a înmânat dosarul său lui C.I. pentru a-l înregistra, iar ulterior acestui moment nu a primit nici un răspuns. A precizat că a făcut demersuri pentru a i se comunica numărul de înregistrare al dosarului său, însă cu toate eforturile făcute nu a găsit nicio înțelegere la persoanele din instituția S.S.P.R.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat., pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii. În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din O.U.G. nr. 132/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) după verificare, se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R. din decembrie 1989, până la data de 31 martie 2008 inclusiv”. Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (l) și (2) din H.G.

nr. 1412/2004, impune obligația pentru S.S.P.R. din decembrie 1989, ca până la data de 31 martie 2008 să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare. În ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin neefectuarea preschimbării certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform textului de lege menționat „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens" iar prevederile art. 20 alin. (l) din H.G. nr. 1412/2004 stabilesc faptul că persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. l”. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că dreptul reclamantului B.E.

de a face contestație, în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20 alin. (l) din H.G. nr. 1412/2004, nu s-a născut, întrucât reclamantul nu are un certificat de revoluționar emis în temeiul Legii nr. 42/1990. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de B.E. este inadmisibilă, iar sentința pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, este temeinică și legală și, pe cale de consecință, recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de B.E. împotriva sentinței nr. 70 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.