ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 709/2010

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul H.I.F. a chemat în judecată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (S.S.P.R.) din Decembrie 1989 solicitând, în principal, obligarea pârâtului să-i recunoască calitatea de luptător care a contribuit la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pe cale de consecință să-i elibereze un înscris constatator care să ateste această calitate și în subsidiar, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de atestare a calității de luptător care a contribuit la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat cererea. Reclamantul arată că la data de 30 septembrie 2008 a solicitat pârâtului să-i recunoască calitatea de luptător în Revoluția din Decembrie 1989 și să-i elibereze certificatul constatator, însă prin răspunsul dat i s-a comunicat că legea nu prevede reglementări care să permită acordarea de noi certificate. Mai arată că, fiind un drept personal este imprescriptibil și legea nu prevede faptul că nu vor fi eliberate noi certificate în afara celor eliberate în urma unor cereri depuse într-un anumit termen. În drept, invocă prevederile Legilor nr. 554/2004, nr. 303/2004 și 341/2004.

Apărările formulate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. 3.1. Excepția tardivității. 3.2. Excepția inadmisibilității acțiunii. 3.3. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia. Prin Sentința nr.119/F/CA din 20 mai 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ. Fără cheltuieli de judecată.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii instanței de fond. Judecătorul fondului a constatat neîntemeiată excepția tardivității în raport cu data la care reclamantul a primit răspuns la cererea adresată pârâtului, respectiv 30 octombrie 2009, acțiunea fiind depusă la 29 aprilie 2009, deci în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. A constatat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității, având în vedere că Legea nr. 341/2004 nu prevede acordarea de noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar în temeiul Legii nr. 42/1990, ci doar posibilitatea preschimbării certificatelor persoanelor în urma analizei dosarelor de către instituțiile competente stabilite prin Legea nr. 42/1990 și cărora le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar și eliberat un act doveditor. Cum reclamantul nu deține niciun titlu emis în temeiul Legii nr. 42/1990 și nici nu face dovada că a depus dosarul la Comisie și nu i s-a eliberat un certificat, datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate, potrivit art. 10 din H.G. nr. 1412/2004, acțiunea formulată în temeiul art. 341/2004 este inadmisibilă.

Recursul formulat de reclamantul H.I.F. Motive de recurs ce pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond a nesocotit prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora „judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”. 6.2. Statul Român nu protejează și conservă drepturi care se înscriu în sfera drepturilor nepatrimoniale, imprescriptibile, iar instanța de fond nu s-a pronunțat pe aspectul asimilării acestui drept (calitatea de luptător) în sfera drepturilor nepatrimoniale. 6.3. Legea nr. 42/1990 și celelalte legi incidente în cauză nu refuză expres și categoric constatarea calității de luptător în Revoluție și nu precizează expres faptul că încălcarea termenului decade partea interesată din dreptul de a cere constatarea acestui drept.

Apărările formulate de intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurentul-reclamant nu se află printre cei care Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 a decis acordarea titlului de luptător, nu figurează în M. Of., de unde rezultă că Președintele României nu i-a acordat acest titlu. Recurentul-reclamant nu se încadrează în prevederile Legii nr. 341/2004 și nu poate solicita eliberarea noului tip de certificat, deoarece, fosta comisie a considerat că nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 42/1990 pentru acordarea titlului. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Instanța de fond a soluționat acțiunea recurentului-reclamant din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 341/2004, pe baza căreia și-a întemeiat cererea. Judecătorul are obligația să judece numai în raport cu prevederile legilor incidente în cauză. În speță, Legea nr. 341/2004 impune preschimbarea certificatelor de soluționare numai pentru persoanele care au dobândit anterior un asemenea certificat sau fac dovada că au depus toate actele, cererea a fost soluționată pozitiv, dar nu s-a eliberat certificatul doveditor din lipsa formularelor tipizate. 3. Recurentul nu se află în niciuna dintre aceste ipoteze, astfel încât cererea sa a fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă. 4. Prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, invocate de recurent, nu au sensul celor arătate de acesta. Acest text obligă judecătorul să se pronunțe pe baza a ceea ce a reglementat un anumit act normativ incident cauzei și nu să ignore prevederile legale. În sens contrar, judecătorul s-ar substitui autorității legiuitoare, încălcându-și competențele bine stabilite de Constituție. 5. Instanța de judecată nu poate asimila un drept în sfera drepturilor nepatrimoniale și imprescriptibile, dacă legea nu a făcut-o anterior. 6. Legea nr. 42/1990, precum și celelalte legi incidente au prevăzut în mod expres un termen imperativ de solicitare a constatării calității de revoluționar, încălcarea acestuia ducând inevitabil la decăderea din termenul acordat de lege. 7. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.