ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 940/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 940/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 183 din 18 mai 2009, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantei R.R.A., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și, pe cale de consecință a obligat pe

aceștia din urmă să elibereze reclamantei titlu de Luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989 și să avizeze favorabil acest titlu.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii,

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 18 februarie 2009 reclamanta R.R.A. a solicitat

obligarea pârâților să avizeze favorabil propunerea Secretariatului de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, să semneze certificatul

doveditor preschimbat, să-i acorde titlu de Luptător pentru Victoria Revoluției

din Decembrie 1989 și să continue procedura de preschimbare a certificatului

doveditor, având în vedere că a participat la Revoluția din Decembrie 1989,

fapt necontestat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989.

Pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin

întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei procedurii prealabile,

excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității acțiunii

arătând că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 7 din Legea nr.

554/2004, modificată, că pârâta nu are nicio atribuție în legătură cu

publicarea certificatelor de revoluționar și că reclamanta nu a respectat

dispozițiile legale aplicabile revoluționarilor.

Analizând cu

prioritate excepțiile invocate de pârât, prima instanță a constatat că sunt neîntemeiate.

Acțiunea reclamantei

vizează refuzul de soluționare a unei cereri, prin care a solicitat acordarea

titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 -

Remarcat prin Fapte Deosebite, situație în care nu este necesară efectuarea

procedurii prealabile.

Eliberarea noului tip

de certificat în vederea acordării uneia din calitățile prevăzute de Legea nr.

42/1990, cade în sarcina pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor care are calitate procesuală în conformitate cu art. 10 alin.

(4) din H.G. nr. 1412/2004.

Pe baza probelor

administrate în cauză s-a reținut că reclamanta a participat la revoluția din

Decembrie 1989, a înregistrat la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea

Eroilor Revoluției din decembrie 1989, cu data de 10 august 1996, un dosar

pentru obținerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din

decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite și că nu i s-a eliberat

certificat de revoluționar din lipsa formularelor tipizate.

Instanța a constatat

că reclamanta a fost vătămată, în drepturile sale recunoscute de lege, prin

refuzul de a i se elibera titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989 și în consecință, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (4)

din H.G. nr. 1412/2004 ce prevăd posibilitatea eliberării noului tip de

certificat de revoluționar, în mod corect a admis acțiunea.

Sentința menționată a

fost atacată cu recurs, în termenul legal de pârâtul Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, invocând prevederile

art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., respectiv instanța a interpretat greșit actul

dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestuia și a

pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal cu încălcarea și greșita aplicare a

legii.

Recurentul reiterează

excepțiile invocate la fondul cauzei privind tardivitatea depunerii cererii,

lipsa procedurii prealabile, lipsa calității procesual pasive.

Recurentul-pârât în

dezvoltarea primului motiv de recurs, a arătat că hotărârea cuprinde dispoziții

potrivnice în ceea ce privește eliberarea certificatelor de revoluționar,

întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 nu a fost împuternicit să elibereze certificate de revoluționar iar prin

Legea nr. 341/2004 a fost abilitat doar să preschimbe certificatele de atestare

a titlurilor eliberate în baza Legii nr. 42/1990.

Susține că acțiunea

reclamantei este tardivă întrucât doar Comisia pentru aplicarea Legii 42/1990

și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie

1989, comisii care și-au încetat activitatea, ultima la data de 13 mai 1997, au

putut analiza cererile de acordare a certificatelor de revoluționar și a

propune Președintelui României acordarea titlului și brevetului de Luptător

pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

În privința excepției

lipsei procedurii prealabile susține recurentul că instanța s-a aflat în eroare

atunci când a constatat că cererea reclamantei vizează doar procedurile privind

obținerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989

situație în care nu este necesară procedura prealabilă, făcând abstracție de

procedura specială instituită de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea

341/2004, coroborat cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

În situația

respingerii excepțiilor invocate prin cererea de recurs, solicită respingerea

acțiunii ca fondată. Recurentul reia aceleași apărări formulate prin

întâmpinarea depusă la fondul cauzei precum și argumentele aduse în susținerea

excepțiilor dirimante mai sus menționate.

Susține că prin

O.U.G. nr. 184/1999 pentru completarea art. 5 din Legea nr. 42/1999 a fost

abilitat să facă propuneri Președintelui României pentru eliberarea titlurilor

și Brevetelor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 pentru care fosta

Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989,

a analizat și a decis atribuirea titlurilor dar nu a mai avut formulare pentru

eliberarea de certificate.

Că reclamanta nu

deține documentele care să ateste faptele deosebite înfăptuite în timpul

Revoluției din Decembrie 1989, care să o detașeze de marea masă de

revoluționari și care au dus incontestabil la Victoria Revoluției.

Sub un alt aspect,

recurentul-pârât a arătat că nici comisiile menționate nu ar fi putut să

propună titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989,

întrucât reclamanta nu a depus documentele prevăzute de art. 24 din H.G. nr.

566/1996.

Faptul că potrivit

art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, modificată și completată, pot

solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus

documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul

doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate, nu poate fi

reținut de instanță ca un temei pentru admiterea acțiunii.

Susține că prin

acordarea titlului solicitat, instanța se interpune în locul Comisiei pentru

Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din 1988, astfel că depășește

atribuțiile puterii judecătorești, fiind incident motivul prevăzut de art. 304

pct. 4 C. proc. civ.

Pârâta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat recurs împotriva

Sentinței civile nr. 183 pronunțată la data de 18 mai 2009 de Curtea de Apel

Craiova, cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., care

dispune că "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii

dacă legea nu dispune altfel".

Hotărârea recurată a

fost comunicată la 9 iulie 2009 conform dovezii de comunicare și recursul a

fost înregistrat la 29 iulie 2009.

Înalta Curte constată

că excepția tardivității este întemeiată și pe cale de consecință urmează a

respinge recursul ca tardiv formulat.

Intimata-reclamantă

R.R.A. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Arată că niciunul din

motivele invocate de recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu se subsumează prevederilor art. 304 C.

proc. civ.

Examinând cauza în

raport cu criticile invocate, cu apărările din întâmpinare, precum și conform

art. 304

1

C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată

că recursul formulat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 este nefondat, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse în continuare.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamanta R.R.A. a solicitat ca pârâții să fie obligați să

avizeze favorabil propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, să fie semnat certificatul doveditor

preschimbat, să i se acorde titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite și să continue procedura

de preschimbare a certificatului doveditor, invocând un refuz nejustificat de

rezolvare a petițiilor pe care le-a adresat pârâtului în acest sens.

Având un astfel de

obiect, acțiunea se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din

Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios

administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut

de lege, prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.

Legea nr. 554/2004

reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicție, în cadrul

căruia instanța sesizată poate dispune, în cazul admiterii acțiunii,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat și repararea

pagubei cauzate, obligând autoritatea publică, dacă este cazul, să emită un act

administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt

înscris, conform art. 18 alin. (1) din actul normativ menționat.

Cu privire la

motivele de recurs ce vizează excepția tardivității cererii și lipsa calității

procesual pasive a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, Curtea constată că sunt neîntemeiate și în mod corect au

fost respinse de instanța de fond.

Potrivit art. 48 din

H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare

a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie

1989, aceasta și-a încetat activitatea în termen de 1 an de la data intrării în

vigoare a Legii nr. 30/1996, publicată în M. Of., nr. 96/13.05.1996.

După acea dată,

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a

fost împuternicit, prin art. 5 din Legea nr. 42/1990, așa cum a fost modificat

prin O.U.G. nr. 184/1999, să facă propuneri pentru eliberarea titlurilor, în

cazul în care comisia prevăzută la art. 2 alin. (4) nu a finalizat lucrările în

vederea cărora a fost instituită.

După abrogarea Legii

nr. 42/1990, prin Legea nr. 341/2004 s-a prevăzut, de asemenea, competența

Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

de a preschimba certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997

(art. 9).

Este adevărat că

solicitarea intimatului-reclamant nu are ca obiect preschimbarea, ci chiar

eliberarea certificatului dar Înalta Curte are în vedere particularitățile

cauzei de față și faptul că potrivit art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004,

mai pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au

depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990,

republicată, documentele necesare, la fosta Comisie pentru Cinstirea și

Sprijinirea Eroilor Revoluției din decembrie 1989, dar cărora nu li s-a

eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor

tipizate. În vederea eliberării, solicitanții urmau să depună la S.S.P.R. și

copia legalizată a documentului din care să rezulte depunerea dosarului la

această comisie.

Toate aceste

împrejurări de fapt și de drept conduc la concluzia că acțiunea în contencios

administrativ este admisibilă și este corect formulată în contradictoriu cu

recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Este de reținut

faptul că în privința excepției tardivității acțiunii este corectă judecata

primei instanțe care a reținut că reclamantei i s-a acordat Certificatul de

Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, ceea ce înseamnă

că în termenele prevăzute de lege, reclamanta a depus documentația prin care

să-și dovedească această calitate, dar că din motive necunoscute și care nu

sunt imputabile reclamantei, nu i s-a conferit prin decret prezidențial titlul

de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.

Anterior formulării

cererii de chemare în judecată reclamanta-intimată a făcut demersuri pentru analizarea

dosarului și valorificarea drepturilor conferite de lege, Luptătorilor pentru

Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.

Recurentul critică

hotărârea primei instanțe care a analizat excepția lipsei procedurii prealabile

prin prisma dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, făcând

abstracție de procedura instituită de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea

nr. 341/2004.

Prin întâmpinarea

depusă la fondul cauzei, pârâtul-recurent a invocat excepția lipsei procedurii

prealabile potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, mai mult, întrucât acțiunea vizează un refuz nejustificat de

rezolvare a cererii în sensul legii contenciosului administrativ, respectiv un

act administrativ asimilat nu era necesară efectuarea procedurii prealabile.

Este adevărat că prin

O.U.G. nr. 184/1999, recurentul a fost abilitat de legiuitor să facă propuneri

Președintelui României pentru titlurile pe care fosta Comisie pentru cinstirea

și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 analizase dosarele și le

validase dar nu a mai avut formulare pentru a le elibera certificatele.

În cauză rezultă din

analiza întregului material probator că situația de fapt este corect reținută

de prima instanță.

Reclamanta-intimată a

participat la Revoluția din Decembrie 1989, înregistrând la Comisia pentru

Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, la data de 10

august 1996 dosarul cu documentele pentru obținerea titlului de Luptător

Remarcat prin Fapte Deosebite.

Din adeverința

eliberată de această comisie, rezultă că nu i s-a eliberat certificatul de

revoluționar din lipsa formularelor tipizate, situație care este reglementată

prin dispozițiile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004.

Deși susține în

recurs că dosarul reclamantei nu era complet, din Adresa din 4 februarie 2009

eliberată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, ca răspuns la notificarea adresată acestei instituții, rezultă

că dosarul este complet din punct de vedere tehnic, dar nu a fost validat și

transmis Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 în vederea

avizării favorabile deoarece nu există M. Of. în care reclamanta să figureze că

i s-ar fi acordat titlu prin decret prezidențial al Președintelui României.

Așa cum arată

intimata-reclamantă prin întâmpinare susținerile potrivit cărora nu figurează

în M. Of. al României, exced cerințelor stabilite de art. 10 alin. (4) din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004,

care prevăd, fără a lăsa loc de interpretare că pot solicita eliberarea noului

tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia

dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu

li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a

formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de certificat,

solicitanții vor depune la Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor, în original sau în copie legalizată, documentul din care

rezultă depunerea dosarului la această comisie.

Întrucât refuzul

soluționării cererii reclamantei are caracter nejustificat, în sensul art. 2

alin. (1) lit. h) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în mod corect

prima instanță a admis cererea și a obligat pârâtul să elibereze certificatul

doveditor al calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie

1989 - în temeiul art. 18 alin. (1) din legea contenciosului administrativ.

O interpretare

contrară ar fi expresia unui formalism excesiv și ar fi contrară spiritului

Legii nr. 42/1990 și Legii nr. 341/2004 care se referă la cinstirea eroilor

martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și

luptătorilor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Pentru toate aceste

considerente, recursul a fost respins ca nefondat, conform prevederilor art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 împotriva Sentinței nr. 183 din 18 mai 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989

declarat împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.