ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 940/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 183 din 18 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei R.R.A., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și, pe cale de consecință a obligat pe aceștia din urmă să elibereze reclamantei titlu de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și să avizeze favorabil acest titlu. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 februarie 2009 reclamanta R.R.A.

a solicitat obligarea pârâților să avizeze favorabil propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, să semneze certificatul doveditor preschimbat, să-i acorde titlu de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și să continue procedura de preschimbare a certificatului doveditor, având în vedere că a participat la Revoluția din Decembrie 1989, fapt necontestat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității acțiunii arătând că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, că pârâta nu are nicio atribuție în legătură cu publicarea certificatelor de revoluționar și că reclamanta nu a respectat dispozițiile legale aplicabile revoluționarilor.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârât, prima instanță a constatat că sunt neîntemeiate. Acțiunea reclamantei vizează refuzul de soluționare a unei cereri, prin care a solicitat acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite, situație în care nu este necesară efectuarea procedurii prealabile. Eliberarea noului tip de certificat în vederea acordării uneia din calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, cade în sarcina pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor care are calitate procesuală în conformitate cu art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004.

Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că reclamanta a participat la revoluția din Decembrie 1989, a înregistrat la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din decembrie 1989, cu data de 10 august 1996, un dosar pentru obținerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite și că nu i s-a eliberat certificat de revoluționar din lipsa formularelor tipizate. Instanța a constatat că reclamanta a fost vătămată, în drepturile sale recunoscute de lege, prin refuzul de a i se elibera titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și în consecință, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (4) din H.G.

nr. 1412/2004 ce prevăd posibilitatea eliberării noului tip de certificat de revoluționar, în mod corect a admis acțiunea. Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., respectiv instanța a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal cu încălcarea și greșita aplicare a legii. Recurentul reiterează excepțiile invocate la fondul cauzei privind tardivitatea depunerii cererii, lipsa procedurii prealabile, lipsa calității procesual pasive.

Recurentul-pârât în dezvoltarea primului motiv de recurs, a arătat că hotărârea cuprinde dispoziții potrivnice în ceea ce privește eliberarea certificatelor de revoluționar, întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a fost împuternicit să elibereze certificate de revoluționar iar prin Legea nr. 341/2004 a fost abilitat doar să preschimbe certificatele de atestare a titlurilor eliberate în baza Legii nr. 42/1990.

Susține că acțiunea reclamantei este tardivă întrucât doar Comisia pentru aplicarea Legii 42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, comisii care și-au încetat activitatea, ultima la data de 13 mai 1997, au putut analiza cererile de acordare a certificatelor de revoluționar și a propune Președintelui României acordarea titlului și brevetului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. În privința excepției lipsei procedurii prealabile susține recurentul că instanța s-a aflat în eroare atunci când a constatat că cererea reclamantei vizează doar procedurile privind obținerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 situație în care nu este necesară procedura prealabilă, făcând abstracție de procedura specială instituită de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004, coroborat cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. În situația respingerii excepțiilor invocate prin cererea de recurs, solicită respingerea acțiunii ca fondată. Recurentul reia aceleași apărări formulate prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei precum și argumentele aduse în susținerea excepțiilor dirimante mai sus menționate. Susține că prin O.U.G. nr. 184/1999 pentru completarea art. 5 din Legea nr. 42/1999 a fost abilitat să facă propuneri Președintelui României pentru eliberarea titlurilor și Brevetelor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 pentru care fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, a analizat și a decis atribuirea titlurilor dar nu a mai avut formulare pentru eliberarea de certificate.

Că reclamanta nu deține documentele care să ateste faptele deosebite înfăptuite în timpul Revoluției din Decembrie 1989, care să o detașeze de marea masă de revoluționari și care au dus incontestabil la Victoria Revoluției. Sub un alt aspect, recurentul-pârât a arătat că nici comisiile menționate nu ar fi putut să propună titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, întrucât reclamanta nu a depus documentele prevăzute de art. 24 din H.G. nr. 566/1996. Faptul că potrivit art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, modificată și completată, pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate, nu poate fi reținut de instanță ca un temei pentru admiterea acțiunii.

Susține că prin acordarea titlului solicitat, instanța se interpune în locul Comisiei pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din 1988, astfel că depășește atribuțiile puterii judecătorești, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 183 pronunțată la data de 18 mai 2009 de Curtea de Apel Craiova, cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., care dispune că "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel". Hotărârea recurată a fost comunicată la 9 iulie 2009 conform dovezii de comunicare și recursul a fost înregistrat la 29 iulie 2009. Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată și pe cale de consecință urmează a respinge recursul ca tardiv formulat.

Intimata-reclamantă R.R.A. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Arată că niciunul din motivele invocate de recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu se subsumează prevederilor art. 304 C. proc. civ. Examinând cauza în raport cu criticile invocate, cu apărările din întâmpinare, precum și conform art. 304 1 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta R.R.A.

a solicitat ca pârâții să fie obligați să avizeze favorabil propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, să fie semnat certificatul doveditor preschimbat, să i se acorde titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite și să continue procedura de preschimbare a certificatului doveditor, invocând un refuz nejustificat de rezolvare a petițiilor pe care le-a adresat pârâtului în acest sens. Având un astfel de obiect, acțiunea se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.

Legea nr. 554/2004 reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța sesizată poate dispune, în cazul admiterii acțiunii, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat și repararea pagubei cauzate, obligând autoritatea publică, dacă este cazul, să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, conform art. 18 alin. (1) din actul normativ menționat. Cu privire la motivele de recurs ce vizează excepția tardivității cererii și lipsa calității procesual pasive a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Curtea constată că sunt neîntemeiate și în mod corect au fost respinse de instanța de fond.

Potrivit art. 48 din H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, aceasta și-a încetat activitatea în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1996, publicată în M. Of., nr. 96/13.05.1996. După acea dată, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost împuternicit, prin art. 5 din Legea nr. 42/1990, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 184/1999, să facă propuneri pentru eliberarea titlurilor, în cazul în care comisia prevăzută la art. 2 alin. (4) nu a finalizat lucrările în vederea cărora a fost instituită.

După abrogarea Legii nr. 42/1990, prin Legea nr. 341/2004 s-a prevăzut, de asemenea, competența Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, de a preschimba certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997 (art. 9). Este adevărat că solicitarea intimatului-reclamant nu are ca obiect preschimbarea, ci chiar eliberarea certificatului dar Înalta Curte are în vedere particularitățile cauzei de față și faptul că potrivit art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, mai pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, documentele necesare, la fosta Comisie pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate.

În vederea eliberării, solicitanții urmau să depună la S.S.P.R. și copia legalizată a documentului din care să rezulte depunerea dosarului la această comisie. Toate aceste împrejurări de fapt și de drept conduc la concluzia că acțiunea în contencios administrativ este admisibilă și este corect formulată în contradictoriu cu recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Este de reținut faptul că în privința excepției tardivității acțiunii este corectă judecata primei instanțe care a reținut că reclamantei i s-a acordat Certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, ceea ce înseamnă că în termenele prevăzute de lege, reclamanta a depus documentația prin care să-și dovedească această calitate, dar că din motive necunoscute și care nu sunt imputabile reclamantei, nu i s-a conferit prin decret prezidențial titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Anterior formulării cererii de chemare în judecată reclamanta-intimată a făcut demersuri pentru analizarea dosarului și valorificarea drepturilor conferite de lege, Luptătorilor pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Recurentul critică hotărârea primei instanțe care a analizat excepția lipsei procedurii prealabile prin prisma dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, făcând abstracție de procedura instituită de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

Prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, pârâtul-recurent a invocat excepția lipsei procedurii prealabile potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, mai mult, întrucât acțiunea vizează un refuz nejustificat de rezolvare a cererii în sensul legii contenciosului administrativ, respectiv un act administrativ asimilat nu era necesară efectuarea procedurii prealabile. Este adevărat că prin O.U.G. nr. 184/1999, recurentul a fost abilitat de legiuitor să facă propuneri Președintelui României pentru titlurile pe care fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 analizase dosarele și le validase dar nu a mai avut formulare pentru a le elibera certificatele.

În cauză rezultă din analiza întregului material probator că situația de fapt este corect reținută de prima instanță. Reclamanta-intimată a participat la Revoluția din Decembrie 1989, înregistrând la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, la data de 10 august 1996 dosarul cu documentele pentru obținerea titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Din adeverința eliberată de această comisie, rezultă că nu i s-a eliberat certificatul de revoluționar din lipsa formularelor tipizate, situație care este reglementată prin dispozițiile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004.

Deși susține în recurs că dosarul reclamantei nu era complet, din Adresa din 4 februarie 2009 eliberată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca răspuns la notificarea adresată acestei instituții, rezultă că dosarul este complet din punct de vedere tehnic, dar nu a fost validat și transmis Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 în vederea avizării favorabile deoarece nu există M. Of. în care reclamanta să figureze că i s-ar fi acordat titlu prin decret prezidențial al Președintelui României. Așa cum arată intimata-reclamantă prin întâmpinare susținerile potrivit cărora nu figurează în M. Of. al României, exced cerințelor stabilite de art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G.

nr. 1412/2004, care prevăd, fără a lăsa loc de interpretare că pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanții vor depune la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie.

Întrucât refuzul soluționării cererii reclamantei are caracter nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a admis cererea și a obligat pârâtul să elibereze certificatul doveditor al calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - în temeiul art. 18 alin. (1) din legea contenciosului administrativ. O interpretare contrară ar fi expresia unui formalism excesiv și ar fi contrară spiritului Legii nr. 42/1990 și Legii nr. 341/2004 care se referă la cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. Pentru toate aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat, conform prevederilor art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva Sentinței nr. 183 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 declarat împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.