ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1480/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ si fiscal, reclamantul I.D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, obligarea acestuia sa-i elibereze certificatul de revoluționar cu titlul de “Luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989” - remarcat prin fapte deosebite. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 refuză în mod nejustificat să-i soluționeze cererea pentru recunoașterea dreptului pretins și să-i elibereze certificatul de revoluționar solicitat.

Prin sentința civilă nr. 1528 din 21 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ si fiscal a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea cauzei privind pe reclamantul I.D.D. și pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a chemat în judecată și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, pentru ca aceasta sa avizeze favorabil titlul eliberat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Prin întâmpinarea formulată în cauză, Comisia Parlamentara a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are personalitate juridică și nu poate fi reținut un refuz al sau de a preschimba un certificat doveditor în privința calității de revoluționar și că atribuirea unui astfel de certificat nu intră în atribuțiile sale, ci în atribuțiile comisiei care și-a încetat activitatea în mai 1997. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 2413 din 19 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și acțiunea formulată de reclamantul I.D.D.

în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentara a Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiate. 3.Considertentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, prima instanță a motivat că lipsa personalității juridice invocată, poate conduce cel mult la constatarea că pârâta nu are capacitate procesuală, dar în niciun caz la lipsa calității procesuale. Astfel, a constatat că această pârâtă are capacitate în dreptul administrativ întrucât este o autoritate care este abilitată de lege să emită acte administrative, avize, conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în raport de dispozițiile Legii nr. 341/2004, că răspunsul pârâtului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu poate fi considerat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, întrucât acest pârât nu are atribuții privind eliberarea certificatelor de revoluționar, ci doar eliberarea unor certificate noi prin preschimbarea celor eliberate anterior în baza Legii nr. 42/1990. Prin urmare, acest pârât neputând emite certificatul solicitat de reclamant, nici pârâta Comisia Parlamentara a Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu poate aviza respectivul certificat.

Totodată, judecătorul fondului a reținut că, la data înaintării dosarului reclamantului (octombrie 2005) către pârâtă, Legea nr. 42/1990 era abrogată, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 341/2004, astfel că titlul solicitat de către reclamant nu mai poate fi acordat în baza dispozițiilor legale în vigoare, decât celor care au formulat și depus cereri privind constatarea calității de revoluționar în termenele legale în baza Legii nr. 42/1990, or, acesta nu îndeplinește nici măcar condiția să fi depus dosarul la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și să nu i se fi eliberat certificatul datorită epuizării formularelor tipizate conform art. 10 alin. (4) din aceasta hotărâre.

4. Recursul declarat în cauză Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal de reclamantul I.D.D., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv instanța de a fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal cu încălcarea și greșita aplicare a legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a judecat fondul cauzei și a reținut că " la acest moment titlul solicitat de reclamant nu mai poate fi acordat în baza dispozițiilor legale în vigoare, decât acelora care au formulat și depus în termenele legale în baza Legii nr. 42/1990 cereri privind constatarea calității de revoluționar”, deși a depus cererea referitoare la dreptul pretins de a i se acorda certificatul de revoluționar cu titlul de " l uptător pentru v ictoria r evoluției din d ecembrie 1989" remarcat prin fapte deosebite, în termenul legal în baza l egii nr. 42/1990 și înregistrată la Registratura Asociației pentru Adevărul Revoluției din Județul Cluj sub nr. 820/20 noiembrie 1996. Susține că și în situația în care cererea a fost greșit îndreptată, ea trebuia transmisă organului competent să o soluționeze, neputând să fie sancționat pentru o simplă eroare de acest gen așa cum în mod cu totul eronat a procedat Curtea de Apel București ca instanță de fond, în condițiile în care exista și o Decizie a Curții Constituționale în acest sens, mai exact Decizia nr. 737/2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 302 C. proc.

civ. Apreciază recurentul-reclamant că potrivit Legii nr. 341/2004 și H.G. nr. 1412/2004, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 are dreptul ca pe lângă preschimbarea certificatelor de revoluționar de a elibera certificate de revoluționari și celor care nu li s-au eliberat astfel de certificate datorită faptului că tipizatele s-au epuizat, mai exact celor care nu au avut niciodată astfel de certificate, cu condiția să fi depus dosarul în termen. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ca pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să fie obligat să-i elibereze certificatul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - r emarcat prin fapte deosebite”, iar Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, să avizeze favorabil acest titlu, invocând un refuz nejustificat de rezolvare a cererii adresate pârâților în acest sens. Având un astfel de obiect, acțiunea se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.

Legea nr. 554/2004 reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța sesizată poate dispune, în cazul admiterii acțiunii, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat și repararea pagubei cauzate, obligând autoritatea publică, dacă este cazul, să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, conform art. 18 alin. (1) din actul normativ menționat. Potrivit art. 48 din H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, aceasta și-a încetat activitatea în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1996, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 96 din 13 mai 1996. După acea dată, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost împuternicit, prin art. 5 din Legea nr. 42/1990, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 184/1999, să facă propuneri pentru eliberarea titlurilor, în cazul în care comisia prevăzută la art. 2 alin. (4) nu a finalizat lucrările în vederea cărora a fost instituită.

După abrogarea Legii nr. 42/1990, prin Legea nr. 341/2004 s-a prevăzut, de asemenea, competența Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, de a preschimba certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990-1997 (art. 9). Solicitarea recurentului - reclamant nu are ca obiect preschimbarea, ci chiar eliberarea certificatului, cerere formulată la data de 17 martie 2009, prin care nu a invocat nici un motiv de repunere în termenul legal de 90 zile prevăzut de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 42/1992 pentru depunerea dosarului în vederea obținerii certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – r emarcat prin fapte deosebite”.

Mai mult, chiar raportat la actele depuse la dosar, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a invocat nicio împrejurare mai presus de voința acestuia că din 20 noiembrie 1996 când a înregistrat o cerere și dosar la Asociația pentru Adevărul Revoluției din Județul Cluj, sub nr. 820, până în octombrie 2005, când s-a adresat intimatei-pârâte, a fost împiedicat să solicite eliberarea certificatului menționat așa cum prevăd dispozițiile normative specifice materiei analizate, neputându-se astfel prevala la faptul că a îndreptat greșit cererea și că aceasta trebuia transmisă organelor competente. În reglementarea exercitării dreptului privind accesul la justiție - legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

Așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la un tribunal nu este unul absolut, statele având o marjă de apreciere în ceea ce privește stabilirea termenelor și condițiilor în care poate fi exercitat, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesele colectivității și dreptul subiectiv sau interesul legitim al reclamantului.

Înalta Curte, având în vedere particularitățile cauzei de față, constată că recurentul-reclamant nu a fost repus în termenul de depunere a dosarului printr-o hotărâre judecătorească, nu a solicitat această repunere în termen prin cererea de chemare în judecată, aceasta în condițiile în care la data înaintării dosarului reclamantului, în octombrie 2005, Legea nr. 41/1990 era abrogată, nefiind oferite elemente din care să rezulte că anterior acestei date, a făcut demersuri pentru analizarea dosarului, trimiterea acestuia la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și pentru valorificarea drepturilor conferite de lege, Luptătorilor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. Întrucât refuzul soluționării cererii reclamantului nu are un caracter nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a respins cererea pentru că nu întrunește cerințele art. 1 raportat la art. 2 lit. c) din legea contenciosului administrativ.

Prin urmare, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu poate emite certificatul solicitat de reclamant în raport de dispozițiile Legii nr. 341/2004 și nici Comisia Parlamentară a r evoluției din Decembrie 1989 nu poate aviza respectivul certificat. 2.Temeiul legal al soluției pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.D.D. împotriva sentinței nr. 2413 din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.