ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1480/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1480/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ si fiscal,

reclamantul I.D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, obligarea acestuia

sa-i elibereze certificatul de revoluționar cu titlul de “Luptător pentru

victoria Revoluției din Decembrie 1989” - remarcat prin fapte deosebite.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 refuză în mod nejustificat să-i soluționeze

cererea pentru recunoașterea dreptului pretins și să-i elibereze certificatul

de revoluționar solicitat.

Prin sentința civilă nr.

1528 din 21 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ si fiscal a admis excepția de necompetență materială și a dispus

declinarea cauzei privind pe reclamantul I.D.D. și pârâtul Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, reclamantul a formulat cerere precizatoare prin

care a chemat în judecată și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din

Decembrie 1989, pentru ca aceasta sa avizeze favorabil titlul eliberat de

pârâtul

Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, Comisia Parlamentara a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, arătând că nu are personalitate juridică și nu poate fi

reținut un refuz al sau de a preschimba un certificat doveditor în privința

calității de revoluționar și că atribuirea unui astfel de certificat nu intră

în atribuțiile sale, ci în atribuțiile comisiei care și-a încetat activitatea

în mai 1997.

de apel

Prin sentința nr. 2413 din 19 mai 2010, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 și acțiunea formulată de reclamantul I.D.D. în

contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și

Comisia Parlamentara a Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca

neîntemeiate.

3.Considertentele

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989, prima instanță a motivat că lipsa

personalității juridice invocată, poate conduce cel mult la constatarea că

pârâta nu are capacitate procesuală, dar în niciun caz la lipsa calității

procesuale.

Astfel, a constatat

că această pârâtă are capacitate în dreptul administrativ întrucât este o

autoritate care este abilitată de lege să emită acte administrative, avize,

conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în raport de dispozițiile Legii nr. 341/2004, că

răspunsul pârâtului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989

nu poate fi

considerat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, întrucât acest

pârât

nu are atribuții privind eliberarea certificatelor de

revoluționar, ci doar eliberarea unor certificate noi prin preschimbarea celor

eliberate anterior în baza Legii nr. 42/1990. Prin urmare, acest pârât neputând

emite certificatul solicitat de reclamant, nici pârâta Comisia Parlamentara a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu poate aviza respectivul certificat.

Totodată, judecătorul fondului a reținut că,

la data înaintării

dosarului reclamantului (octombrie 2005) către pârâtă, Legea nr. 42/1990 era

abrogată, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 341/2004, astfel că

titlul solicitat de către reclamant nu mai

poate fi acordat în baza dispozițiilor legale în vigoare,

decât celor

care au formulat și depus cereri privind constatarea calității de revoluționar

în termenele legale în baza Legii nr. 42/1990, or, acesta nu îndeplinește nici

măcar condiția să fi depus dosarul la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și să nu i se fi eliberat certificatul

datorită epuizării formularelor tipizate conform art. 10 alin. (4) din aceasta

hotărâre.

în cauză

Sentința menționată a

fost atacată cu recurs, în termenul legal de reclamantul I.D.D., care a invocat

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv instanța de a fond a

pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal cu încălcarea și greșita aplicare a

legii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond s-a aflat

în eroare atunci când a judecat fondul cauzei și a reținut că " la acest

moment titlul solicitat de reclamant nu mai poate fi acordat în baza

dispozițiilor legale în vigoare, decât acelora care au formulat și depus în

termenele legale în baza Legii nr. 42/1990 cereri privind constatarea calității

de revoluționar”, deși a depus cererea referitoare la dreptul pretins de a i se

acorda certificatul de revoluționar cu titlul de "

l

uptător pentru

v

ictoria

r

evoluției din

d

ecembrie 1989" remarcat prin

fapte deosebite, în termenul legal în baza

l

egii

nr. 42/1990 și înregistrată la Registratura Asociației pentru Adevărul Revoluției din Județul Cluj sub nr. 820/20 noiembrie 1996.

Susține că și în

situația în care cererea a fost greșit îndreptată, ea trebuia transmisă

organului competent să o soluționeze, neputând să fie sancționat pentru o

simplă eroare de acest gen așa cum în mod cu totul eronat a procedat Curtea de

Apel București ca instanță de fond, în condițiile în care exista și o Decizie a

Curții Constituționale în acest sens, mai exact Decizia nr. 737/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 302 C.

proc. civ.

Apreciază

recurentul-reclamant că potrivit Legii nr. 341/2004 și H.G. nr. 1412/2004,

intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 are dreptul ca pe lângă preschimbarea certificatelor de

revoluționar de a elibera certificate de revoluționari și celor care nu li s-au

eliberat astfel de certificate datorită faptului că tipizatele s-au epuizat,

mai exact celor care nu au avut niciodată astfel de certificate, cu condiția să

fi depus dosarul în termen.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în

raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamantul a solicitat ca pârâtul Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să fie obligat să-i elibereze

certificatul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989

-

r

emarcat prin fapte deosebite”,

iar Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, să avizeze

favorabil acest titlu, invocând un refuz nejustificat de rezolvare a cererii

adresate pârâților în acest sens.

Având un astfel de

obiect, acțiunea se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din

Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ

și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin

refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.

Legea nr. 554/2004

reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicție, în cadrul

căruia instanța sesizată poate dispune, în cazul admiterii acțiunii,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat și repararea

pagubei cauzate, obligând autoritatea publică, dacă este cazul, să emită un act

administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris,

conform art. 18 alin. (1) din actul normativ menționat.

Potrivit art. 48 din

H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare

a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie

1989, aceasta și-a încetat activitatea în termen de 1 an de la data intrării în

vigoare a Legii nr. 30/1996, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 96

din 13 mai 1996.

După acea dată,

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost împuternicit, prin art. 5 din Legea nr. 42/1990, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

184/1999, să facă propuneri pentru eliberarea titlurilor, în cazul în care comisia

prevăzută la art. 2 alin. (4) nu a finalizat lucrările în vederea cărora a fost

instituită.

După abrogarea Legii nr.

42/1990, prin Legea nr. 341/2004 s-a prevăzut, de asemenea, competența

Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

de a preschimba certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990-1997 (art.

9).

Solicitarea

recurentului - reclamant nu are ca obiect preschimbarea, ci chiar eliberarea

certificatului, cerere formulată la data de 17 martie 2009, prin care nu a

invocat nici un motiv de repunere în termenul legal de 90 zile prevăzut de art.

2 alin. (4) din Legea nr. 42/1992 pentru depunerea dosarului în vederea

obținerii certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989 –

r

emarcat prin fapte

deosebite”.

Mai mult, chiar

raportat la actele depuse la dosar, Înalta Curte constată că

recurentul-reclamant nu a invocat nicio împrejurare mai presus de voința

acestuia că din 20 noiembrie 1996 când a înregistrat o cerere și dosar la Asociația pentru Adevărul Revoluției din Județul Cluj, sub nr. 820, până în octombrie 2005,

când s-a adresat intimatei-pârâte, a fost împiedicat să solicite eliberarea

certificatului menționat așa cum prevăd dispozițiile normative specifice

materiei analizate, neputându-se astfel prevala la faptul că a îndreptat greșit

cererea și că aceasta trebuia transmisă organelor competente.

În reglementarea

exercitării dreptului privind accesul la justiție - legiuitorul are

posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și

exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă

atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

Așa cum s-a reținut în

mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de

acces la un tribunal nu este unul absolut, statele având o marjă de apreciere în

ceea ce privește stabilirea termenelor și condițiilor în care poate fi

exercitat, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesele

colectivității și dreptul subiectiv sau interesul legitim al reclamantului.

Înalta Curte, având

în vedere particularitățile cauzei de față, constată că recurentul-reclamant nu

a fost repus în termenul de depunere a dosarului printr-o hotărâre

judecătorească, nu a solicitat această repunere în termen prin cererea de

chemare în judecată, aceasta în condițiile în care la data înaintării dosarului

reclamantului, în octombrie 2005, Legea nr. 41/1990 era abrogată, nefiind oferite

elemente din care să rezulte că anterior acestei date, a făcut demersuri pentru

analizarea dosarului, trimiterea acestuia la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și pentru valorificarea drepturilor

conferite de lege, Luptătorilor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Întrucât refuzul

soluționării cererii reclamantului nu are un caracter nejustificat în sensul art.

2 alin. (1) lit. h) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în mod corect

prima instanță a respins cererea pentru că nu întrunește cerințele art. 1

raportat la art. 2 lit. c) din legea contenciosului administrativ.

Prin urmare, Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu poate emite

certificatul solicitat de reclamant în raport de dispozițiile Legii nr. 341/2004

și nici Comisia Parlamentară a

r

evoluției

din Decembrie 1989 nu poate aviza respectivul certificat.

2.Temeiul legal al

soluției pronunțată în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de I.D.D. împotriva sentinței nr. 2413 din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 martie 2011.