ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2558/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 19 mai 2010 sub nr. 4436/2/2010, reclamantul A.A. a chemat în judecată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 solicitând ca prin hotărârea judecătorească să se dispună: recunoașterea de către pârât a calității de luptător remarcat prin fapte deosebite pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, drept conferit de art. 3 alin. (1) lit. b) Legea nr. 341/2004, obligarea pârâtului la preschimbarea certificatului de revoluționar și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 25 februarie 2011 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului S.S.P.R. să-i recunoască calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Remarcat prin Fapte Deosebite, calitate recunoscută și atestată prin certificatul eliberat în baza Legii nr. 42/1990 și obligarea pârâtului S.S.P.R. la preschimbarea certificatului de revoluționar. La termenul din data de 1 aprilie 2011 pârâtul S.S.P.R. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit competenței sale face propuneri cu avizul C.P.R. Decembrie 1989, Președintelui României pentru acordarea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite și de a atribui sau recunoaște acest titlu așa cum solicită reclamantul.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 2993 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Instanța a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea precizată la data de 25 februarie 2011, formulată de reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată, având în vedere obiectul acțiunii. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de primă jurisdicție a reținut că reclamantul este titular al unui certificat eliberat în temeiul Legii nr. 42/1990 prin care i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989”.

Instanța a constatat că reclamantul nu a depus cerere pentru preschimbarea certificatului de revoluționar, invocând probleme personale. Simplul fapt al existenței unui certificat de revoluționar „Luptător pentru Victoria Revoluția din Decembrie 1989 – Remarcat prin Fapte Deosebite” obținut în baza Legii nr. 42/1990 a apreciat instanța că nu obligă autoritatea pârâtă la eliberarea certificatului de revoluționar preschimbat. Având în vedere că reclamantul nu a formulat cerere de preschimbare, Comisia constituită la nivelul S.S.P.R. nu a putut analiza și, implicit, nici propune spre avizare C.P.R.D. preschimbarea certificatului deținut în baza Legii nr. 42/1990 de către reclamant.

În lipsa unei cereri asupra căreia autoritatea publică pârâtă să se pronunțe, instanța de fond a concluzionat că este inadmisibilă acțiunea formulată direct în fața instanței de contencios administrativ, prin care se solicită obligarea pârâtului să-i recunoască calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Remarcat prin Fapte Deosebite, în cauză neexistând un refuz nejustificat cenzurabil în condițiile legii contenciosului administrativ. 3. Recursul declarat de A.A. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța în mod greșit a apreciat că nu a urmat procedura prealabilă, că nu a solicitat preschimbarea certificatului de revoluționar pe care îl deține.

A precizat că este posesor al certificatului de luptător remarcat pentru fapte deosebite, emis la data de 23 octombrie 1996. A arătat că s-a adresat S.S.P.R. pentru preschimbarea certificatului arătat, iar autoritatea pârâtă a răspuns la această cerere cu adresa din 15 aprilie 2010. Recurentul a precizat că toate documentele originale care au stat la baza eliberării certificatului de revoluționar se află în dosarul constituit deja aflat în posesia autorității pârâte, astfel încât pretenția intimatului de a depune din nou originalele documentelor care au stat la baza emiterii certificatului inițial nu este întemeiată. Recurentul a precizat că la cererea sa de preschimbare a certificatului, S.S.P.R.

nu a răspuns concret, iar pretenția acestei autorități de a fi formulat o contestație la Comisia Parlamentară nu este întemeiată. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Văzând dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de aplicare a Legii nr. 341/2004, Înalta Curte constată că Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor are obligația de a elabora lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare. În ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc următoarele: „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”.

În completarea acestei norme legale, potrivit art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, se stabilește că persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)”. În cauză, se reține că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul este posesor al certificatului de luptător remarcat pentru fapte deosebite, emis la data de 23 octombrie 1996, care atestă calitatea de beneficiar al Legii nr. 42/1990, republicată.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a adresat S.S.P.R., iar prin adresa din 15 aprilie 2010 această instituție i-a comunicat refuzul de soluționare a cererii reclamantului, motivat de faptul că acesta nu are un dosar depus în temeiul Legii nr. 341/2004, precum și pentru considerentul că termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar și de depunere a documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluționar a fost 30 aprilie 2009. Or, instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea reclamantului pe considerentul că nu a formulat cerere de preschimbare, deși existau la dosar înscrisuri în sensul dovedirii formulării acestei cereri de preschimbare.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Înalta Curte a constatat că în mod greșit instanța de fond a soluționat acțiunea pe excepția de inadmisibilitate. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre soluționare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de A.A. împotriva sentinței nr. 2993 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.