ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2558/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București la data de 19 mai 2010 sub nr. 4436/2/2010, reclamantul

A.A. a chemat în judecată pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 solicitând ca

prin hotărârea judecătorească să se dispună: recunoașterea de către pârât a

calității de luptător remarcat prin fapte deosebite pentru victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989, drept conferit de art. 3 alin. (1) lit. b) Legea nr.

341/2004, obligarea pârâtului la preschimbarea certificatului de revoluționar

și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 25 februarie 2011

reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului

S.S.P.R. să-i recunoască calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989 – Remarcat prin Fapte Deosebite, calitate recunoscută și

atestată prin certificatul eliberat în baza Legii nr. 42/1990 și obligarea

pârâtului S.S.P.R. la preschimbarea certificatului de revoluționar.

La termenul din data de

1 aprilie 2011 pârâtul S.S.P.R. a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, arătând că potrivit competenței sale face propuneri cu avizul C.P.R.

Decembrie 1989, Președintelui României pentru acordarea Titlului de Luptător

pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător Remarcat prin Fapte

Deosebite și de a atribui sau recunoaște acest titlu așa cum solicită

reclamantul.

Prin sentința nr. 2993 din 15

aprilie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Instanța a admis excepția

inadmisibilității și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea

precizată la data de 25 februarie 2011, formulată de reclamantul A.A. în

contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale

pasive este neîntemeiată, având în vedere obiectul acțiunii.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii, instanța de primă jurisdicție a reținut că

reclamantul este titular al unui certificat eliberat în temeiul Legii nr. 42/1990

prin care i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989”.

Instanța a constatat că reclamantul

nu a depus cerere pentru preschimbarea certificatului de revoluționar, invocând

probleme personale.

Simplul fapt al

existenței unui certificat de revoluționar „Luptător pentru Victoria Revoluția

din Decembrie 1989 – Remarcat prin Fapte Deosebite” obținut în baza Legii nr. 42/1990

a apreciat instanța că nu obligă autoritatea pârâtă la eliberarea certificatului

de revoluționar preschimbat.

Având în vedere că

reclamantul nu a formulat cerere de preschimbare, Comisia constituită la

nivelul S.S.P.R. nu a putut analiza și, implicit, nici propune spre avizare C.P.R.D.

preschimbarea certificatului deținut în baza Legii nr. 42/1990 de către

reclamant.

În lipsa unei cereri

asupra căreia autoritatea publică pârâtă să se pronunțe, instanța de fond a

concluzionat că este inadmisibilă acțiunea formulată direct în fața instanței

de contencios administrativ, prin care se solicită obligarea pârâtului să-i

recunoască calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989

– Remarcat prin Fapte Deosebite, în cauză neexistând un refuz nejustificat

cenzurabil în condițiile legii contenciosului administrativ.

Recurentul a criticat hotărârea

instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța în mod greșit

a apreciat că nu a urmat procedura prealabilă, că nu a solicitat preschimbarea

certificatului de revoluționar pe care îl deține.

A precizat că este posesor al

certificatului de luptător remarcat pentru fapte deosebite, emis la data de 23

octombrie 1996. A arătat că s-a adresat S.S.P.R. pentru preschimbarea

certificatului arătat, iar autoritatea pârâtă a răspuns la această cerere cu

adresa din 15 aprilie 2010.

Recurentul a precizat că toate

documentele originale care au stat la baza eliberării certificatului de

revoluționar se află în dosarul constituit deja aflat în posesia autorității

pârâte, astfel încât pretenția intimatului de a depune din nou originalele

documentelor care au stat la baza emiterii certificatului inițial nu este

întemeiată.

Recurentul a precizat că la cererea

sa de preschimbare a certificatului, S.S.P.R. nu a răspuns concret, iar

pretenția acestei autorități de a fi formulat o contestație la Comisia

Parlamentară nu este întemeiată.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs

formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu

trimitere spre rejudecare instanței de fond, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Văzând dispozițiile art. 13 alin.

(1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de aplicare a

Legii nr. 341/2004, Înalta Curte constată că Secretariatul de stat pentru

problemele revoluționarilor are obligația de a elabora lista finală cu

persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum și cu

cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.

În ceea ce privește procedura de

contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea

certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc

următoarele: „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea

preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se vor adresa Comisiei

parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează

potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”.

În completarea acestei norme legale,

potrivit art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, se stabilește că persoanele

nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al

României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)”.

În cauză, se

reține că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul

este posesor al certificatului de

luptător remarcat pentru fapte deosebite, emis la data de 23 octombrie 1996,

care atestă calitatea de beneficiar al Legii nr.

42/1990, republicată.

Înalta Curte constată că

recurentul-reclamant s-a adresat S.S.P.R., iar prin adresa din 15 aprilie 2010

această instituție i-a comunicat refuzul de soluționare a cererii

reclamantului, motivat de faptul că acesta nu are un dosar depus în temeiul

Legii nr. 341/2004, precum și pentru considerentul că termenul final de

solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare ale calității de

revoluționar și de depunere a documentelor solicitate pentru completarea

dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluționar a fost 30 aprilie

2009.

Or, instanța de fond în mod greșit a

respins acțiunea reclamantului pe considerentul că nu a formulat cerere de

preschimbare, deși existau la dosar înscrisuri în sensul dovedirii formulării

acestei cereri de preschimbare.

Potrivit

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un

interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de

răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente

sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4)

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita

anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și eventual

reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de

contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său,

recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat

de soluționare a cererii.

Înalta Curte a

constatat că în mod greșit instanța de fond a soluționat acțiunea pe excepția

de inadmisibilitate.

Pentru aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

Înalta

Curte va admite recursul și va

casa sentința atacată, trimițând cauza

spre soluționare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A.A.

împotriva sentinței nr. 2993 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2012.