ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1051/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2761 din 24 iunie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția prematurității acțiunii formulate de reclamantul O.M.,

în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., prin care solicita obligarea acestuia

să-i elibereze, preschimbat, certificatul de „Luptător pentru Victoria

Revoluției Romane din Decembrie 1989”. Pe cale de consecință, instanța de fond

a respins acțiunea reclamantului, ca prematur introdusă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr.

341/2004, contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării

certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în

cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie

1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest

sens; prin urmare, legea impune o anumita procedura înainte ca petentul

nemulțumit de hotărârile pârâtului să se poată adresa instanței de judecată.

Practic, reține prima instanță,

Legea nr. 341/2004 derogă de la dispozițiile Legii nr. 554/2004, în sensul că

prevede condiția ca, înainte de a se putea contesta în instanță hotărârile pârâtului,

să se conteste aceste hotărâri la Comisia Parlamentară a revoluționarilor din decembrie

1989; abia după primirea răspunsului de la această comisie, reclamantul se

poate adresa instanței, dacă va

fi in

continuare nemulțumit de răspunsul primit la contestația sa.

Pe de alta

parte, se arată în considerentele sentinței atacate, orice solicitare de

eliberare a unui astfel de certificat trebuie să aibă în prealabil avizul

Comisiei

Parlamentare a

revoluționarilor din decembrie 1989, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Or, reține

instanța de fond, nu s-a făcut dovada nici a avizului comisiei sus

indicate si nici a soluționării

contestației reclamantului iar, atâta timp cât

Comisia Parlamentară nu s-a pronunțat asupra unei contestații a

reclamantului,

acesta nu poate solicita preschimbarea certificatului.

Concluzionează prima instanță că nu

se poate afirma că dreptul

reclamantului de

a i se emite un certificat de revoluționar de către pârât este un

drept

actual la data de pronunțării acestei hotărâri.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța

de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul.

Recurentul-reclamant a adus, în

esență, critici sentinței atacate, în sensul că greșit a fost soluționată cauza

în raport de excepția prematurității acțiunii, deoarece încă din anul 2005 a solicitat preschimbarea certificatului în cauză, însă nici până în prezent cererea sa nu a

fost soluționată, astfel că sunt incidente prevederile art. 6 din C.E.D.O.

Se susține că prin respingerea

acțiunii sale ca fiind prematur introdusă i se îngrădește și accesul la

justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor

care există la dosarul cauzei, a dispozițiilor legale incidente cât și sub

toate aspectele în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

apreciază recursul ca fiind fondat pentru considerentele ce urmează a fi

expuse.

Recurentul-reclamant a formulat

cerere de preschimbare a certificatului de „luptător pentru victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989”, conform Legii nr. 341/2004, înregistrată la nr. 17019

din 20 ianuarie 2005.

Această cerere nu a fost soluționată

nici în prezent.

Este adevărat că potrivit

prevederilor Legii nr. 341/2004 și H.G. nr. 1412/2004, modificată și completată,

intimatul S.S.P.R. primește cererea și dosarul de preschimbare pe care le

supune analizei Comisiei Secretariatului, care dacă constată că dosarul

îndeplinește condițiile cerute de lege, validează și propune C.P.R. acordarea

avizului favorabil de preschimbare a certificatului doveditor.

Orice justificare care vizează nesoluționarea

cererii recurentului-reclamant din 20 ianuarie 2005 de preschimbarea a

certificatului de revoluționar de către autoritățile implicate în această

procedură nu poate fi reținută ca fiind una obiectivă, deoarece acestea sunt

ținute de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități

a autorităților administrative.

De asemenea, instanțele de judecată

sunt datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al

autorității administrative cu privire la soluționarea anumitor cereri, pentru a

se asigura o protecție reală a drepturilor fundamentale a cetățenilor,

prevăzute în Constituția României cât și în C.E.D.O.

Procedura soluționării cererii

reclamantei trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil, noțiune impusă

de art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

Termenul rezonabil astfel consacrat

se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare cât și la timpul

necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a

organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei

cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de

protecția asigurată de prevederile art. 6 din C.E.D.O.

Nesoluționarea cererii

recurentului-reclamant într-un interval de timp de peste 5 ani de la formularea

acesteia conduce la imposibilitatea valorificării drepturilor ce decurg din

calitatea de luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și echivalează

cu nesocotirea termenului rezonabil.

Mai mult, termenul final de

preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de revoluționar de până

la 30 iunie 2009, prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările

și completările ulterioare, este unul general, care trebuie apreciat de la caz

la caz, iar în cauza dedusă judecății a fost cu atât mai mult depășit.

Prin urmare, dreptul recurentului-reclamant

în ceea ce privește preschimbarea certificatului în cauză este actual.

În raport de toate aceste

considerente, instanța de recurs apreciază că soluția primei instanțe de

respingere a acțiunii reclamantului ca prematur introdusă este nelegală.

Ținând seama de cele reținute cât și

de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va admite

recursul declarat de recurentul-reclamant, se va casa sentința atacată și se va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul O.M. împotriva sentinței 2761 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 februarie 2010.