ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1922/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele. I. Circumstanțele cauzei. I.l. Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrative și fiscal, la data de 05 octombrie 2010, sub nr. 2702/54/2010, reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor și Parlamentul României - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați pârâții să-i elibereze certificatul de luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte deosebite.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în decembrie 1989 a fost în București la Stația de metrou Piața Victoriei, însă deși toata lumea a primit certificate de revoluționar în baza Legii nr. 42/1990, până în prezent nu i-a fost eliberat acest certificate. A mai arătat că președintele Asociației de revoluționari Olt a refuzat să-i elibereze certificatul de revoluționar întrucât nu a plătit cotizația aferentă, iar mai târziu, în anul 2005 a fost chemat să facă cerere pentru preschimbarea certificatului de revoluționar și pentru a-i reaminti că nu a plătit cotizația, iar de atunci a așteptat neîncrezător pentru a-I fi acordate drepturile.

Reclamantul a mai precizat că, deși ulterior s-a adresat organelor abilitate, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor i-a comunicat că nu figurează cu cerere pentru preschimbarea certificatului de revoluționar, iar de la Parlament a primit un răspuns neconcludent, că parlamentarii sunt în vacanță și să revină cu o noua cerere. La data de 02 noiembrie 2010 pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale, având în vedere că această Comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaților, neavând personalitate juridică. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.

La data de 29 octombrie 2010 a depus întâmpinare și pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii de preschimbare, având în vedere că, potrivit Legii nr. 47 din 20 martie 2009, termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare a calității de revoluționar și de depunere a documentelor solicitate pentru preschimbarea acestora, era 30 aprilie 2009, termen care, prin O.U.G. nr. 84/2009 a fost prorogat până la data de 01 ianuarie 2010 inclusiv. Același pârât a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul nu a formulat contestație către C.P.R.D., așa cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, până la data introducerii acțiunii.

Pe fond, a precizat că, în urma verificărilor efectuate în arhiva instituției, s-a constatat că reclamantul nu are dosar depus în baza Legii nr. 341/2004 - aspect recunoscut chiar de reclamant prin acțiunea formulată, iar simplul fapt al existentei unui certificat de revoluționar, nu certifică existența unui eventual dosar depus în baza Legii nr. 341/2004 și nici nu face dovada că reclamantul ar fi îndreptățit să primească certificatul de revoluționar preschimbat. La data de 26 noiembrie 2010, prin răspunsul la întâmpinările formulate, reclamantul a arătat că a sesizat pârâții și i-a somat să-i acorde drepturile de revoluționar, însă aceste sesizări nu au fost verificate deși dosarul său se afla la președintele asociației județene a revoluționarilor din județul Olt.

A precizat că nici certificatul de revoluționar cel vechi nu i-a fost eliberat, iar după apariția Legii nr. 341/2004 nu mai avea rost să-l mai solicite. Instanța a respins proba testimonială, solicitată de reclamant, considerând că nu este utilă cauzei, în raport cu recunoașterea de către reclamant că nu a depus dosar pentru preschimbarea certificatului de revoluționar și apărările invocate de pârâți prin întâmpinările depuse. La data de 22 februarie 2011, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (3), (4) și art. 9 din Legea nr. 341/2004.' Prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2011, instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (4) și art. 9 din Legea nr. 341/2004, reținând incidența dispozițiilor art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992.

1.2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 309 din 7 iunie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrative și fiscal a respins acțiunea reclamantului S.I. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Parlamentul României - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a considerat că este neîntemeiată în raport cu cererea reclamantului și prevederile art. ll din Legea nr. 341/2004, potrivit cărora această Comisie are ca atribuție avizarea propunerilor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în ceea ce privește preschimbarea certificatului de revoluționar și prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, care reglementează atribuția acestui pârât de a soluționa contestațiile formulate în procedura administrativă de către persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului de revoluționar.

A respins ca nefondată și excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile speciale prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reținând că termenul de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din aceasta lege curge de la data de 07 iulie 2010, or, în cauză, anterior sesizării instanței, reclamantul, potrivit adresei nr. 42/0760 din 18 august 2010 emisă de Comisia Parlamentara, s-a adresat cu petiție la aceasta instituție, petiție care a fost înregistrată sub nr. 42/761 din 28 iulie 2010. Curtea a apreciat ca fiind întemeiată excepția tardivității introducerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar, invocată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Reclamantului i-a fost conferit, în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de „Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989". Comisia care a eliberat acest titlu și-a încetat activitatea în luna mai 1997, iar prin Legea nr. 341/2004 s-a reglementat preschimbarea certificatelor existente, acordate în baza legii nr. 42/1990. Astfel, dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 modificată și completată, prevăd expres ca certificatele doveditoare care în perioada 1990/1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5) se vor preschimba la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2009 inclusiv.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 84/2009, termenul de soluționare a dosarelor de preschimbare a certificatelor de revolutionary, prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat până la data de 1 ianuarie 2010, inclusiv. Or, a reținut Curtea, din adresele din 06 august 2010, nr. 14D/14673 din 17 decembrie 2010, nr. 18/15057 din 19 ianuarie 2011, nr. 18/2047 din 15 martie 2011 emise de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și depuse la dosar, rezultă că reclamantul s-a adresat acestui pârât cu petiții pentru soluționarea dosarului sau privind preschimbarea certificatului de revoluționar cu mult după termenul prevăzut de dispozițiile legale mai sus arătate, motiv pentru acțiunea reclamantului este tardivă.

1.3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, S.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut, în esență, că dintr-o eroare nu a fost prezent la dezbateri pentru că nu a avut cunoștință, că ulterior suspendării cauzei și trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, dosarul a fost repus pe rol. A arătat, totodată că în mod greșit instanța de fond i-a respins proba cu martori și că era singura dovadă prin care ar fi putut demonstra că este îndreptățit să obțină certificatul, întrucât a depus toată documentația. A susținut că nu poate dovedi că a depus cerere la Asociația de revoluționari pentru preschimbarea certificatului, întrucât Președintele nu i-a dat nici un număr de înregistrare considerând că nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale.

A solicitat instanței să aibă în vedere că procedura instituită de Legea nr. 341/2004 se face cu avizul unei organizații de revoluționari și că acest fapt este neconstituțional, motiv pentru care a și invocat excepția de neconstituționalitate și deasemenea dă posibilitatea comiterii unor abuzuri. Din acest motiv consideră că singura probă pentru a demonstra că i-a înmânat cererea pentru preschimbarea certificatului de revoluționar, numitului C.G., este cea cu martori. II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: II.l. Argumente de fapt și de drept relevante. Prin cererea formulată pe rolul instanței de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.I. a solicitat obligarea pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 la eliberarea certificatului de luptător pentru Victoria Revoluției române din decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte deosebite și preschimbarea certificatului de revoluționar, în temeiul Legii nr. 554/2004 și al Legii nr. 341/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată și completată "Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv." Din analiza actelor și lucrărilor dosarului înalta Curte constată că prima instanță a respins corect acțiunea reclamantului, reținând tardivitatea introducerii cererii de preschimbare a certificatului deținut în temeiul Legii nr. 42/1990.

Astfel, din adresele emise de Guvernul României Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, respectiv adresa nr. 18/11210 din 06 august 2010, adresa nr. 42/0760 din 18 august 2010 și adresa 14D/14673 din 17 decembrie 2010, rezultă că reclamantul s-a adresat Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în vederea preschimbării certificatului obținut în temeiul Legii nr. 42/1990, cel mai devreme la data de 28 iulie 2010, așadar peste termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, care s-a încheiat la data de 30 aprilie 2010. Motivul de recurs formulat de recurentul reclamant în sensul că cererea de preschimbare a fost formulată în termen dar depusă la reprezentantul Asociației de revoluționari C.G., nu poate fi primit, având în vedere, pe de o parte că reclamantul nu a produs nici o dovadă în sensul precizat iar pe de altă parte că dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, prevăd obligativitatea depunerii cererii la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Deasemenea, înalta Curte retine că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la necesitatea administrării probei testimoniale, prima instanță procedând în mod corect la respingerea acestei probe. În concluzie, înalta Curte, constatând o anumită pasivitate în comportamentul reclamantului și deasemenea că demersurile acestuia au fost efectuate peste termenul prevăzut de Legea nr. 341/2004, stabilit inițial pentru data de 30 aprilie 2009 și prelungit succesiv până la data de 30 aprilie 2010, reține că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantului pentru tardivitatea formulării cererii de preschimbare este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat. II.2.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse la pct. II.l din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I. împotriva sentinței nr. 309 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.