ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1922/2012

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele.

I. Circumstanțele cauzei.

I.l. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrative și fiscal, la data de 05 octombrie

2010, sub nr. 2702/54/2010, reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor și Parlamentul

României - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați pârâții

să-i elibereze certificatul de luptător pentru Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte deosebite.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în

decembrie 1989 a fost în București la Stația de metrou Piața Victoriei, însă

deși toata lumea a primit certificate de revoluționar în baza Legii nr. 42/1990,

până în prezent nu i-a fost eliberat acest certificate. A mai arătat că

președintele Asociației de revoluționari Olt a refuzat să-i elibereze

certificatul de revoluționar întrucât nu a plătit cotizația aferentă, iar mai

târziu, în anul 2005 a fost chemat să facă cerere pentru preschimbarea

certificatului de revoluționar și pentru a-i reaminti că nu a plătit cotizația,

iar de atunci a așteptat neîncrezător pentru a-I fi acordate drepturile.

Reclamantul a mai precizat că, deși ulterior s-a

adresat organelor abilitate, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor i-a comunicat că nu figurează cu cerere pentru preschimbarea

certificatului de revoluționar, iar de la Parlament a primit un răspuns

neconcludent, că parlamentarii sunt în vacanță și să revină cu o noua cerere.

La data de 02 noiembrie 2010 pârâta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale, având în vedere că această

Comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaților, neavând personalitate

juridică.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.

La data de 29 octombrie 2010 a depus întâmpinare și

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii de

preschimbare, având în vedere că, potrivit Legii nr. 47 din 20 martie 2009,

termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare a

calității de revoluționar și de depunere a documentelor solicitate pentru

preschimbarea acestora, era 30 aprilie 2009, termen care, prin O.U.G. nr. 84/2009

a fost prorogat până la data de 01 ianuarie 2010 inclusiv.

Același pârât a invocat și excepția inadmisibilității

acțiunii întrucât reclamantul nu a formulat contestație către C.P.R.D., așa cum

prevăd dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, până la data

introducerii acțiunii.

Pe fond, a precizat că, în urma verificărilor

efectuate în arhiva instituției, s-a constatat că reclamantul nu are dosar

depus în baza Legii nr. 341/2004 - aspect recunoscut chiar de reclamant prin

acțiunea formulată, iar simplul fapt al existentei unui certificat de

revoluționar, nu certifică existența unui eventual dosar depus în baza Legii nr.

341/2004 și nici nu face dovada că reclamantul ar fi îndreptățit să primească

certificatul de revoluționar preschimbat.

La data de 26 noiembrie 2010, prin răspunsul la

întâmpinările formulate, reclamantul a arătat că a sesizat pârâții și i-a somat

să-i acorde drepturile de revoluționar, însă aceste sesizări nu au fost

verificate deși dosarul său se afla la președintele asociației județene a

revoluționarilor din județul Olt. A precizat că nici certificatul de

revoluționar cel vechi nu i-a fost eliberat, iar după apariția Legii nr.

341/2004 nu mai avea rost să-l mai solicite.

Instanța a respins proba testimonială, solicitată de

reclamant, considerând că nu este utilă cauzei, în raport cu recunoașterea de

către reclamant că nu a depus dosar pentru preschimbarea certificatului de

revoluționar și apărările invocate de pârâți prin întâmpinările depuse.

La data de 22 februarie 2011, reclamantul a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (3), (4) și art. 9

din Legea nr. 341/2004.'

Prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2011,

instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (4) și art. 9 din

Legea nr. 341/2004, reținând incidența dispozițiilor art. 29 alin. (4) și (5)

din Legea nr. 47/1992.

1.2. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința nr. 309 din 7 iunie 2011 Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrative și fiscal a respins acțiunea

reclamantului S.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

următoarele considerente:

Referitor la excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de Parlamentul României - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 a considerat că este neîntemeiată în raport cu cererea

reclamantului și prevederile art. ll din Legea nr. 341/2004, potrivit cărora

această Comisie are ca atribuție avizarea propunerilor Secretariatului de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor, în ceea ce privește preschimbarea

certificatului de revoluționar și prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004,

care reglementează atribuția acestui pârât de a soluționa contestațiile

formulate în procedura administrativă de către persoanele nemulțumite de

nepreschimbarea certificatului de revoluționar.

A respins ca nefondată și excepția inadmisibilității

acțiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile speciale prevăzută

de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reținând că termenul de 6 luni de

la data publicării în M. Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin.

(1) din aceasta lege curge de la data de 07 iulie 2010, or, în cauză, anterior

sesizării instanței, reclamantul, potrivit adresei nr. 42/0760 din 18 august 2010

emisă de Comisia Parlamentara, s-a adresat cu petiție la aceasta instituție,

petiție care a fost înregistrată sub nr. 42/761 din 28 iulie 2010.

Curtea a apreciat ca fiind întemeiată excepția

tardivității introducerii cererii de preschimbare a certificatului de

revoluționar, invocată de Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor.

Reclamantului i-a fost conferit, în temeiul Legii nr.

42/1990 titlul de „Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie

1989".

Comisia care a eliberat acest titlu și-a încetat

activitatea în luna mai 1997, iar prin Legea nr. 341/2004 s-a reglementat

preschimbarea certificatelor existente, acordate în baza legii nr. 42/1990.

Astfel, dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004

modificată și completată, prevăd expres ca certificatele doveditoare care în

perioada 1990/1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii și de

Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989,

după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5) se vor preschimba la

cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2009 inclusiv.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 84/2009, termenul de

soluționare a dosarelor de preschimbare a certificatelor de revolutionary,

prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat până la

data de 1 ianuarie 2010, inclusiv.

Or, a reținut Curtea, din adresele din 06 august 2010,

nr. 14D/14673 din 17 decembrie 2010, nr. 18/15057 din 19 ianuarie 2011, nr. 18/2047

din 15 martie 2011 emise de Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și depuse la dosar, rezultă că reclamantul

s-a adresat acestui pârât cu petiții pentru soluționarea dosarului sau privind

preschimbarea certificatului de revoluționar cu mult după termenul prevăzut de

dispozițiile legale mai sus arătate, motiv pentru acțiunea reclamantului este

tardivă.

1.3. Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul, S.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că dintr-o eroare

nu a fost prezent la dezbateri pentru că nu a avut cunoștință, că ulterior

suspendării cauzei și trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, dosarul a

fost repus pe rol.

A arătat, totodată că în mod greșit instanța de fond

i-a respins proba cu martori și că era singura dovadă prin care ar fi putut

demonstra că este îndreptățit să obțină certificatul, întrucât a depus toată

documentația.

A susținut că nu poate dovedi că a depus cerere la

Asociația de revoluționari pentru preschimbarea certificatului, întrucât

Președintele nu i-a dat nici un număr de înregistrare considerând că nu și-a

îndeplinit obligațiile fiscale.

A solicitat instanței să aibă în vedere că procedura

instituită de Legea nr. 341/2004 se face cu avizul unei organizații de

revoluționari și că acest fapt este neconstituțional, motiv pentru care a și

invocat excepția de neconstituționalitate și deasemenea dă posibilitatea

comiterii unor abuzuri. Din acest motiv consideră că singura probă pentru a

demonstra că i-a înmânat cererea pentru preschimbarea certificatului de

revoluționar, numitului C.G., este cea cu martori.

II. Considerentele înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului

în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și

din oficiu, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

II.l. Argumente de fapt și de drept relevante.

Prin cererea formulată pe rolul instanței de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.I. a solicitat obligarea

pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 la

eliberarea certificatului de luptător pentru Victoria Revoluției române din

decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte deosebite și preschimbarea certificatului

de revoluționar, în temeiul Legii nr. 554/2004 și al Legii nr. 341/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr.

341/2004, modificată și completată "Certificatele doveditoare care, în

perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990

și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie

1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor

preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2010

inclusiv."

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului înalta Curte constată că prima instanță a respins corect

acțiunea reclamantului, reținând tardivitatea introducerii cererii de

preschimbare a certificatului deținut în temeiul Legii nr. 42/1990.

Astfel, din adresele emise de Guvernul României

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

respectiv adresa nr. 18/11210 din 06 august 2010, adresa nr. 42/0760 din 18

august 2010 și adresa 14D/14673 din 17 decembrie 2010, rezultă că reclamantul

s-a adresat Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, în vederea preschimbării certificatului obținut în temeiul

Legii nr. 42/1990, cel mai devreme la data de 28 iulie 2010, așadar peste

termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, care s-a încheiat

la data de 30 aprilie 2010.

Motivul de recurs formulat de recurentul reclamant în

sensul că cererea de preschimbare a fost formulată în termen dar depusă la

reprezentantul Asociației de revoluționari C.G., nu poate fi primit, având în

vedere, pe de o parte că reclamantul nu a produs nici o dovadă în sensul

precizat iar pe de altă parte că dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004,

prevăd obligativitatea depunerii cererii la Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor.

Deasemenea, înalta Curte retine că nu sunt întemeiate

nici criticile referitoare la necesitatea administrării probei testimoniale,

prima instanță procedând în mod corect la respingerea acestei probe.

În concluzie, înalta Curte, constatând o anumită

pasivitate în comportamentul reclamantului și deasemenea că demersurile

acestuia au fost efectuate peste termenul prevăzut de Legea nr. 341/2004,

stabilit inițial pentru data de 30 aprilie 2009 și prelungit succesiv până la

data de 30 aprilie 2010, reține că soluția instanței de fond de respingere a

acțiunii reclamantului pentru tardivitatea formulării cererii de preschimbare

este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

II.2. Temeiul de drept al soluției adoptate în

recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. II.l din

decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.I. împotriva

sentinței nr. 309 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.