ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1523/2012

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea de

chemare în judecată reclamantul N.C. a solicitat obligarea Președintelui

Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 să-i semneze

certificatul doveditor, preschimbat conform prevederilor Legii nr. 341/2004,

pentru ca S.S.P.R. să fie în măsură a i-l elibera. De asemenea a solicitat

obligarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 la acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989 – Remarcat prin Fapte Deosebite, urmând ca apoi să se

continue procedura de preschimbare a certificatului doveditor conform

prevederilor art. 13 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004,

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 și a Legii nr. 341/2004.

Prin Întâmpinarea

formulată de pârâtul Secretariatul de Stat a fost invocată excepția lipsei

procedurii prealabile, a prematurității și a inadmisibilității cererii.

de Apel

Prin sentința nr. 150

din 21 martie 2011 a Curții de Apel Craiova au fost respinse excepțiile

invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N.C. în

contradictoriu cu pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, în sensul că a fost obligat pârâtul S.S.P.R. să trimită în vederea

avizării și semnării certificatul emis pe numele reclamantului către pârâtul C.P.R.D.

De asemenea, instanța

a dispus obligarea pârâtului C.P.R.D. să se pronunțe asupra avizării

certificatului și să restituie dosarul către pârâtul S.S.P.R. în vederea

continuării procedurii prevăzute de lege.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale

pasive a Comisiei în raport de petitul acțiunii având ca obiect obligarea

Președintelui Comisiei de a semna Certificatul preschimbat, conform Legii nr. 341/2004,

nu este fondată, întrucât pârâtul are atribuții potrivit legii, de a elibera și

semna acest certificat, ceea ce-i conferă calitate procesuală pasivă, existând

identitate între persoana pârâtului și cel ce ar putea fi obligat în cadrul

raportului juridic dedus judecății. Nu are relevanță personalitatea juridică în

materia contenciosului administrativ, ci capacitatea de a emite un act

administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, conform atribuțiilor conferite

de lege.

Instanța de fond a

constatat că sunt neîntemeiate și excepțiile privind lipsa procedurii

prealabile și implicit a prematurității acțiunii, întrucât reclamantul a atașat

proba parcurgerii recursului grațios. De asemenea, instanța a reținut că

obiectul cauzei îl formează constatarea ca nejustificat a refuzului de a se

emite certificatul constatator al calității de revoluționar, ipoteză în care,

potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu este necesară parcurgerea procedurii

prealabile.

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Secretariatul de Stat, motivată

de faptul că nu s-ar fi formulat contestația prevăzută de H.G. nr. 1412/2004 la Comisia Parlamentară, instanța a reținut că este neîntemeiată, întrucât excepția ar putea fi

invocată eventual de această parte, raportat la procedura desfășurată în legătură

exclusivă cu acest pârât.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut că reclamatul a participat la Revoluția din Decembrie 1989 și a depus întreaga documentație pentru obținerea Certificatului

de Luptător în Revoluția din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite.

Adeverința eliberată

de pârâtul Comisia Parlamentară confirmă faptul că dosarul a fost discutat în

comisie, în termenul legal, însă nu a fost eliberat certificat tipizat din

lipsă de formulare.

Reclamantul a

formulat contestație față de certificatul de Participant la Revoluție, care a

fost admisă, fiind publicat în M.O. numele eronat al reclamantului, însă în

urma reanalizării s–a acordat Titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989 - Remarcat pentru Fapte Deosebite, iar până în

prezent nu a fost transmis dosarul spre avizare Comisiei Parlamentare și apoi

de semnare a Certificatului.

Instanța a reținut că

reclamantul a făcut în termen demersurile legale pentru emiterea

certificatului, iar întârzierea emiterii acestuia se datorează autorităților

publice învestite cu competențe în această materie.

Faptul că reclamantul

nu se află în posesia titlului de luptător în revoluție se datorează lipsei

formularelor tipizate, potrivit conținutului adeverinței Comisiei pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din Decembrie 1989, însă acesta a

fost declarat Luptător Remarcat Prin Fapte Deosebite și înregistrat în evidența

Comisiei.

Instanța de fond a

reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (4) din Normele

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 conform cărora pot solicita eliberarea unui

nou tip de certificat și persoanele care au depus documentele necesare la fosta

Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989,

dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la

acea dată, a formularelor tipizate.

declarate de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989

Recurenta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că în conformitate cu

dispozițiile legale se procedează la preschimbarea certificatelor doveditoare a

calității de revoluționar obținute conform Legii nr. 42/1990, numai în situația

în care dosarul conține toate elementele necesare preschimbării, iar

reclamantul nu a făcut dovada existenței certificatului în discuție.

Recurenta a arătat că

dosarul intimatului-reclamant a fost transmis Comisiei Parlamentare de către S.S.P.R.

cu propunerea pentru acordarea avizului, însă membrii comisiei au analizat

dosarul transmis și au constatat că acesta nu îndeplinește condițiile pentru

preschimbarea certificatului, având în vedere că i-a fost acordată calitatea

onorifică de participant la revoluția din decembrie 1989 și nu de remarcat prin

fapte deosebite în victoria revoluției.

De asemenea,

recurenta a arătat faptul că a fost încheiată perioada de preschimbare a noilor

certificate, fiind publicată lista finală în M.O. nr. 467 bis din 7 iulie 2010

și de la această dată curge termenul pentru contestarea nepreschimbării

certificatelor la Comisia Parlamentară și numai în situația în care reclamantul

este nemulțumit de decizia comisiei, se poate adresa instanței de judecată.

Recurentul

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând excepția lipsei

procedurii prealabile, excepția prematurității acțiunii și a inadmisibilității.

S-a arătat faptul că,

în conformitate cu dispozițiile legale, persoanele nemulțumite de

nepreschimbarea certificatului doveditor pot face contestație la Comisia

Parlamentară, în termen de maxim 6 luni de la data publicării în MO a listei

finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

Astfel, s-a susținut

că numai după parcurgerea acestei etape a procedurii prealabile speciale

privind formularea contestației, solicitanții cărora nu li s-a preschimbat

certificatul doveditor, se pot adresa instanței de judecată.

S-a susținut că

procedura instituită de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004

este o procedură instituită printr-o lege specială, ce are valoarea unei norme

speciale ce derogă de la norma generală.

Cu privire la

excepția prematurității acțiunii, recurentul a apreciat că reclamantul avea

deschisă calea acțiunii în fața instanțelor judecătorești după parcurgerea

etapelor pe cale administrativă, inclusiv a procedurii prealabile speciale,

care trebuia exercitată până la data de 7 ianuarie 2011.

În ceea ce privește

excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive, recurentul a arătat că a

fost prorogat termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare de

revoluționar până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv. S-a precizat că S.S.P.R.

are competența doar să preschimbe certificatele doveditoare care au fost

eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, în perioada

1990-1997.

Astfel, recurentul a

apreciat că este inadmisibilă solicitarea reclamantului de eliberare a

certificatului doveditor al calității de revoluționar în temeiul Legii nr. 341/2004,

în condițiile în care reclamantului nu i-a fost recunoscută în temeiul Legii nr.

42/1990 calitatea de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie

1989 și nu i-a fost conferit prin decret prezidențial, titlul de luptător

pentru victoria revoluției române din decembrie 1989.

Recurentul a arătat

că reclamantul este numai beneficiarul unui certificat de participant la

revoluție și a solicitat, prin cererea depusă la S.S.P.R., preschimbarea

acestui tip de certificat în care are calitatea de participant, iar nu

acordarea de noi titluri sau calități de revoluționar.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la

excepțiile invocate de recurenți prin motivele de recurs formulate, Înalta

Curte a constatat că acestea au fost corect soluționate de instanța de fond,

care a răspuns punctual la excepțiile invocate, motiv pentru care Înalta Curte

menține motivarea acestei instanțe.

Înalta Curte reține

că obiectul cauzei se circumscrie ipotezei dispozițiilor art. 7 alin. (5)

raportate la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, situație în care nu este

necesară parcurgerea procedurii prealabile, iar în ceea ce privește excepția de

prematuritate a acțiunii introductive, Înalta Curte constată că invocarea

faptului că nu a fost epuizată procedura administrativă, nu poate fi primită de

această instanță de control judiciar, întrucât autoritatea pârâtă a refuzat

nejustificat de a rezolva cererea reclamantului aflată în procedura

administrativă arătată, fiind depășit termenul rezonabil pentru soluționarea

cererii reclamantului.

Critica recurentului

S.S.P.R. cu privire la soluționarea fondului pretențiilor formulate de

reclamant nu poate fi primită de Înalta Curte, motiv pentru care soluția

instanței de fond și motivarea acesteia urmează a fi menținute de instanța de

control judiciar.

Înalta Curte, văzând deciziile nr. 412/2006, nr. 801/2009,

nr. 473/2006 și nr. 176/2009 pronunțate de Curtea Constituțională, a reținut că

această comisie parlamentară pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției

nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, iar activitatea sa

este una de control parlamentar al unei activități administrative a

Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, situație în care

procedura cu această Comisie este facultativă, persoana interesată având

posibilitatea fie de a apela la această procedură, fie de a se adresa direct

instanței de judecată.

Înalta Curte

analizând actele și lucrările dosarului a constatat că reclamantul nu se află

în posesia titlului de luptător în revoluție, datorită lipsei formularelor

tipizate, așa cum rezultă din conținutul adeverinței Comisiei pentru cinstirea

și sprijinirea eroilor revoluției din Decembrie 1989.

Însă Înalta Curte a

constatat că reclamantul a fost declarat Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite

și înregistrat în evidența Comisiei, conform certificatului eliberat la data de

3 aprilie 1997 (dosar fond), iar această instituție se află în culpă pentru

nesoluționarea cererii reclamantului, situație în care în mod corect s-a dispus

obligarea pârâților la finalizarea procedurilor demarate de avizare a cererii

de acordare a titlului de luptător pentru victoria revoluției române și de preschimbare

a certificatului doveditor.

Înalta Curte are în

vedere și dispozițiile art. 10 alin. (4) din Normele aprobate prin H.G. nr. 1412/2004

care prevăd că pot solicita eliberarea unui nou tip de certificat și persoanele

care au depus documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a

eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a

formularelor tipizate, aceasta fiind situația de fapt existentă în dosarul de

față.

Pentru aceste

considerente, nefiind motive de casare sau modificare a sentinței atacate,

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondate recursurile formulate de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din

Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

formulate de Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din decembrie 1989 împotriva sentinței nr. 150 din 21

martie 2011 a Curții de Apel Craiova–secția contencios administrativ și fiscal

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2012.