ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 302/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, reclamantul C.F. a chemat în judecată pe pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea primei pârâte să avizeze favorabil propunerea SSPR de preschimbare a certificatului doveditor, iar Președintele acestei Comisii să semneze certificatul doveditor preschimbat, precum și obligarea pârâtului SSPR să valideze cererea sa de preschimbare și să propună Comisiei avizarea favorabilă a dosarului de preschimbare a certificatului, să tipărească certificatul doveditor preschimbat, Secretarul de Stat să-l semneze și să-l ștampileze, să-l prezinte în vederea semnării Președintelui CPRD și să-l elibereze.

Pârâtul Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare, invocând excepțiile lipsei procedurii prealabile, prematurității introducerii cererii și inadmisibilității acțiunii. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 140 din 16 martie 2011 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.F., împotriva pârâților Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, având ca obiect obligare emitere act administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a analizat excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, în ordinea dedusă din caracterul acestora și efectele pe care le produc și a apreciat întemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, având în vedere dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, modificată și completată, potrivit cărora "contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens", dispoziții coroborate cu art. 20 alin. (1) și 3 din H.G.

nr. 1412 din 02 septembrie 2004 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, conform cărora persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile legale, pot face contestație la Comisia Parlamentară, în termen de maxim 6 luni de la data publicării în M. Of. a listei finale cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, urmând ca modul de soluționare a contestației să fie comunicat contestatarului și SSPR în termen de 30 de zile de la data depunerii.

Astfel, instanța de primă jurisdicție a apreciat că în ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii prin nepreschimbarea certificatului, Legea nr. 341/2004 și Normele de aplicare a acesteia stabilesc norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, atât în ce privește termenul, cât și condițiile de efectuare a plângerii prealabile care, în toate cazurile, urmează să-i fie adresată Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989. Instanța de fond a reținut că în cauza de față, învestind instanța de judecată cu o acțiune prin care se contestă refuzul Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989 și Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor de a-și îndeplini obligațiile legale de preschimbare a certificatului doveditor al titlului, acordat potrivit Legii nr. 42/1990, reclamantul a urmat procedura prealabilă, nu în raport cu Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, ci față de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, căruia i s-a adresat cu contestația formulată la data de 21 iunie 2010, atașată la dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente, instanța de primă jurisdicție a reținut că neparcurgând procedura prealabilă specială și obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, reclamantul nu se poate adresa direct instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea eventualului prejudiciu suferit, lipsa plângerii prealabile formulate în condițiile speciale și obligatorii, prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, constituie un fine de neprimire al acțiunii în contencios administrativ. 3. Recursul declarat de C.F. Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, indicând ca temei al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul a arătat că prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea SSPR să trimită dosarul Comisiei Parlamentare în vederea publicării în M. Of., întrucât numele său nu apare publicat, iar instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, soluționând cauza pe excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Văzând dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de aplicare a Legii nr. 341/2004, Înalta Curte constată că Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor are obligația de a elabora lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.

În ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc următoarele: "Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens". În completarea acestei norme legale, potrivit art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, se stabilește că persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor "pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of.

al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)". În cauză, se reține că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul deține adeverința nr. 17184 din 27 februarie 1997, care atestă calitatea de beneficiar al Legii nr. 42/1990, republicată și în care se precizează că după tipărirea certificatelor reclamantul urmează să primească certificatul cu nr. 17184. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a adresat SSPR, iar prin adresa din 18 mai 2010 această instituție i-a comunicat refuzul de soluționare a cererii reclamantului, motivat de faptul că acesta nu are un dosar depus în temeiul Legii nr. 341/2004 și nici în baza Legii nr. 42/1990, precum și pentru considerentul că termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar și de depunere a documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluționar a fost 30 aprilie 2009. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral,

nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Înalta Curte a constatat că în mod greșit instanța de fond a soluționat acțiunea pe excepția de inadmisibilitate, reținând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, întrucât văzând deciziile nr. 412/2006, nr. 801/2009, nr. 473/2006 și nr. 176/2009 pronunțate de Curtea Constituțională a reținut că această comisie parlamentară pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, iar activitatea sa este una de control parlamentar al unei activități administrative a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, situație în care procedura cu această Comisie este facultativă, persoana interesată având posibilitatea fie de a apela la această procedură, fie de a se adresa direct instanței de judecată.

Pentru aceste considerente, văzând că în cauza dedusă judecății nu trebuie urmată procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre soluționare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de C.F. împotriva Sentinței nr. 140 din 16 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012. Procesat de GGC - NN