ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 967/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 967/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul V.I. a

chemat în judecată pe pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să

oblige primul pârât să valideze cererea de preschimbare a certificatului

doveditor preschimbat și să propună CPRD avizarea favorabilă a dosarului de

preschimbare a certificatului înregistrat sub nr. 19419 din 20 ianuarie 2005,

să tipărească certificatul doveditor preschimbat, de Rănit, după avizarea

favorabilă a CPRD a propunerii de preschimbare, secretarul SSPR să semneze și

să ștampileze acest certificat, să îl prezinte în vederea semnării

Președintelui CPRD, iar cel de-al doilea pârât să avizeze favorabil propunerea

SSPR de preschimbare a certificatului doveditor, iar Președintele acestei

comisii să semneze certificatul doveditor preschimbat, conform prevederilor

Legii nr. 341/2004.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a fost rănit în Revoluția din Decembrie 1989, dovada

făcând-o cu declarațiile martorilor cu care a acționat în timpul Revoluției,

cât și cu documentele existente la dosarul întocmit.

Cu Adresa nr. 19.429

din 20 ianuarie 2005, a depus la sediul SSPR cererea și toate documentele care

atestă rănirea în timpul Revoluției din Decembrie 1989 în vederea preschimbării

certificatului doveditor.

Prin întâmpinare‚

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 a invocat, sub un prim aspect, excepția lipsei de obiect motivată de

faptul că cererea reclamantului privind preschimbarea certificatului de

revoluționar, înregistrată sub nr. 7352, a fost analizată și înaintată la CPRD

cu propunerea de avizare favorabilă, noul certificat de revoluționar cu titlul

de Luptător Remarcat pentru Fapte Deosebite a fost tipărit, semnat și

ștampilat, publicat în M. Of. nr. 467 bis din 07 iulie 2010 la poziția 1554,

acesta fiind deja eliberat reclamantului, cum de altfel a recunoscut și acesta

în cuprinsul acțiunii.

Pârâtul a invocat, de

asemenea, excepția lipsei procedurii prealabile, potrivit prevederilor art. 109

alin. (2) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr.

341/2004.

Același pârât a

invocat de asemenea excepția prematurității introducerii cererii, arătând că

introducerea acțiunii fără respectarea îndeplinirii procedurii prealabile

speciale prevăzute de legislația ce face obiectul activității acestei

instituții, precum și formularea acesteia după termenul final de preschimbare a

certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar, în condițiile în care

avea cunoștință de conținutul listelor finale ce cuprind persoanele cărora le-a

fost aprobată sau respinsă cererea de preschimbare și a celor cărora le-a fost preschimbat

certificatul, este prematură.

Pe fondul cauzei a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere

faptul că această Comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaților,

neavând personalitate juridică, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca

nelegală și netemeinică având în vedere că dosarul reclamantului V.I. nr. 11976

a fost transmis de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 cu propunerea pentru acordarea avizului din

partea comisiei parlamentare pentru preschimbarea certificatului de Remarcat,

conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 341/2004.

Prin Sentința civilă

nr. 179 din 31 martie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul V.I. în

contradictoriu cu pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989 și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 9

alin. (5) din Legea nr. 341/2004, contestațiile privind preschimbarea ori

neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor

în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din

decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite

în acest sens.

Conform scriptelor

din dosar, se reține că reclamantul în cauză s-a adresat la 09 decembrie 2010

cu contestație Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 pentru acordarea a Titlului de Luptător Rănit, iar nu Comisiei

Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, așa cum prevăd dispozițiile

legale mai sus arătate, prin urmare se constată că nu a îndeplinit procedura

prevăzută de legea specială, aspect ce constituie un fine de neprimire a

acțiunii.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamantul V.I. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că a participant la Revoluția Română din Decembrie 1989,

fapt atestat de Certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989, și Brevetul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989, calități atribuite în baza Legii nr. 42/1990.

Față de prevederile

Legii nr. 341/2004, privind preschimbarea certificatelor, eliberate anterior,

i-au fost recunoscute meritele în Revoluția Română, și i-au fost preschimbate

documentele anterioare, acordându-i-se titlul "Luptător pentru Victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte

Deosebite", prin certificatul seria LRM-V nr. 00103/2007.

În realitate, SSPR a

săvârșit o eroare pentru că a solicitat să-i fie acordat titlul de Luptător

Rănit pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

În acest sens, a

depus dovezi din care rezultă că în momentul Revoluției Române se afla în

rândul manifestanților, a fost rănit, rămânând cu pierderea vederii la ochiul

stâng. Existența traumatismului este atestată de adeverința medicală 5069 din

30 decembrie 1989 a Spitalului Jud. Dolj, unde a fost internat imediat, după

revoluție, constatându-se traumatism la ochiul stâng.

Pe toată perioada de

la revoluție a fost internat în mai multe spitale, operat la ochiul stâng, și

prin certificatul nr. 798 din 24 august 2004, eliberat de Direcția de Muncă și

Protecție Socială Dolj, a fost încadrat în gradul II de invaliditate.

Acest certificat a

confirmat certificatul anterior 1218 din 16 septembrie 1993 al Direcției de

Muncă și Protecție Socială Dolj, privind de asemenea, încadrarea în gradul II

de invaliditate.

A formulat procedură

prealabilă cu SSPR însă aceasta nu poate reveni la certificatul eliberat decât

în condițiile în care dispune instanța de judecată.

Recurentul mai

susține că din adresa Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor, nr. 043 din 10

februarie 2011 rezultă, că acest organism nu a primit niciodată de la SSPR

propunerea de a i se acorda titlul solicitat, ci, propunerea de a i se acorda

titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 -

Remarcat prin Fapte Deosebite, care i s-a și acordat, recunoscându-i-se

meritele în revoluție.

În aceste condiții,

nu are ce să reproșeze Comisiei Parlamentare, pentru că nu a avut dosarul

trimis de SSPR, cu actele medicale și cu cererea de a i se acorda titlul de

Luptător Rănit, astfel că nu putea să facă procedura prealabilă prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 554/2004, în forma prevăzută de Legea nr. 341/2004.

SSPR avea obligația

în baza aceluiași act normativ, să trimită dosarul pentru avizare la Comisia

Parlamentară, care soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în

acest sens, și dispune publicarea în M. Of a listei finale prev. la art. 19 din

H.G. nr. 1412/2004.

În aceste condiții,

consideră recurentul că nu avea de ce să facă procedura prealabilă pentru că

această comisie nu a emis niciun act administrativ pe care să-l considere

nelegal, și în același timp nu a refuzat să-i acorde titlul solicitat, deoarece

nu a fost investită de SSPR, așa cum spune legea.

Pe de altă parte, nu

se putea îndrepta cu plângerea prealabilă la Comisia Parlamentară, reclamând

inactivitatea SSPR, întrucât între cele 2 organisme nu existau relații de

subordonare, fiecare aparținând unei alte puteri în stat.

Recurentul mai arată

că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a disp. art. 7 din Legea nr.

554/2004 și a Legii speciale nr. 341/2004, respingându-i cererea ca

inadmisibilă și refuzând să examineze fondul cauzei.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legal incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte costată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 341/2004, reclamantul, înainte de a se adresa instanței de

judecată trebuie să se adreseze mai întâi Comisiei Parlamentare a

Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Conform acelorași

dispoziții legale contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea

preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și

se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care

le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.

De asemenea, art. 19

și 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin

H.G. nr. 1412/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că la

finalizarea lucrărilor Comisiei SSPR, respectiv 30 aprilie 2010, potrivit

prevederilor Legii nr. 391/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 84/2009 pentru

prorogarea termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, SSPR

a publicat lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile

tipuri de certificate care s-a publicat în M. Of. nr. 467 bis din 07 iulie

2010.

Persoanele

nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor puteau face contestație

la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în

M. Of., a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

În cuprinsul

contestației vor fi prezentate expres și lipsit de orice echivoc datele de

identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate și, totodată, vor

fi anexate documente doveditoare în susținerea contestației.

În vederea

soluționării contestațiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituțiilor

publice punerea la dispoziție a documentelor necesare, acestea având obligația

de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data

solicitării, precum și punctul de vedere al SSPR cu privire la contestația

formulată.

În termen de 30 de

zile de la data depunerii contestației, Comisia Parlamentară comunică

contestatarului și la SSPR modul de soluționare a contestației.

Pe baza propunerilor

formulate de Comisia Parlamentară, SSPR reanalizează documentația pe baza

căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestației și, în raport de

decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare.

Abia după parcurgerea

acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestației,

solicitanții cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt

îndreptățiți a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea dreptului

la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătorești.

Înalta Curte, în

acord cu cele reținute de Curtea de Apel, apreciază că neparcurgând procedura

prealabilă specială și obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (1)

din H.G. nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct

instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea

eventualului prejudiciu suferit, lipsa plângerii prealabile formulate în

condițiile enunțate constituind un fine de neprimire al acțiunii în contencios

administrativ.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că legalitatea unui act

administrativ unilateral poate fi supusă controlului instanței de contencios

administrativ numai după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în

speță, cea specială prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

formulat de V.I. împotriva Sentinței civile nr. 179 din

30 martie 2011

a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.