ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5042/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5042/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 605 din 31 ianuarie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția lipsei procedurii prealabile și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă,

acțiunea formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, (denumit în continuare,

în cuprinsul prezentei decizii, „S.S.P.R.”) și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.P.R.D.”).

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamantul a solicitat obligarea S.S.P.R. să analizeze Dosarul său

nr. 15130 din 12 noiembrie 2004, să propună C.P.R.D. preschimbarea certificatului

doveditor conform prevederilor Legi nr. 341/2004, C.P.R.D. să avizeze favorabil

propunerea de preschimbare a certificatului doveditor, să tipărească acest certificat

și secretarul de stat al S.S.P.R. să semneze și să ștampileze acest certificat și

să-l propună președintelui C.P.R.D. să-l semneze, iar dacă se va semna, să continue

procedura de preschimbare a certificatului doveditor conform prevederilor art. 13

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G.

nr. 1412/2004, și ale Legii nr. 341/2004.

A reținut instanța că,

pe numele reclamantului, a fost eliberat certificatul din anul 1997 în temeiul prevederilor

H.G. nr. 566/1996 de către C.P.R.D., iar titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției

Romane din Decembrie 1989, Remarcat prin Fapte Deosebite, i-a fost acordat prin

decret al Președintelui României.

Ulterior reclamantul s-a

adresat pârâților pentru preschimbarea acestui certificat, însă Dosarul de preschimbare

al certificatului de revoluționar înregistrat sub nr. 15130, a fost analizat în

Comisia S.S.P.R., constatându-se că acesta este incomplet, respectiv nu conține

alte documente probatorii din care să rezulte gradul de implicare și contribuția

deosebită la victoria revoluției, astfel cum prevede art. 12

4

alin. (1)

lit. i) din H.G. nr. 1707/2006, precum și alte probe, inclusiv documente utile în

susținerea cererii, prevăzute la art. 12

4

alin. (1) lit. j) din H.G.

nr. 1707/2006, sens în care Comisia S.S.P.R. a solicitat reclamantului transmiterea

documentelor necesare pe care acesta nu le-a completat, în raport cu dispozițiile

art. 12

4

alin. (1) și (3) din H.G. nr. 1707/2006.

Întrucât reclamantul nu

a prezentat astfel de documente, dosarul de preschimbare a fost respins datorita

neîndeplinirii condițiilor impuse de normele în vigoare.

Potrivit art. 19 și

art. 20 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, analizând înscrisurile

depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța a reținut că,

la data introducerii acțiunii, a fost publicată lista finală privind preschimbarea

certificatelor de revoluționar, iar reclamantul avea posibilitatea să se adreseze

C.P.R.D. cu contestație privind nepreschimbarea certificatului.

După finalizarea termenului

de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar la data

de 30 aprilie 2010, această listă a fost publicată în M. Of. al României, Partea

1 nr. 467bis/7.07.2010.

Din înscrisurile atașate

dosarului de către reclamant nu rezultă îndeplinirea acestei condiții procedurale,

ci exclusiv faptul că, anterior finalizării procedurii în luna martie a anului 2010,

acesta a solicitat pârâților soluționarea favorabilă a cererii de preschimbare a

vechiului certificat de revoluționar, iar nu formularea după data de 7 iulie 2010

a contestației la pârâta C.P.R.D.

Împrejurarea că reclamantul

a înțeles să depună direct în instanță eventualele documente doveditoare ale cererii

de preschimbare a vechiului certificat de revoluționar nu poate fi apreciată ca

relevantă în combaterea excepției lipsei procedurii prealabile invocată de către

ambii pârâți, reclamantul având deschisă calea contestației la C.P.R.D., iar, ulterior,

împotriva soluției C.P.R.D., calea unei acțiuni în contencios administrativ pentru

verificarea îndeplinirii condițiilor de preschimbare prevăzute de art. 12

4

din Normele metodologice susmenționate.

Împotriva sentinței civile

nr. 605 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.M., invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ.

Sub aspectul motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant susține

că instanța a reprodus excepția invocată de pârâtul S.S.P.R., fără să verifice temeiul

de drept al acesteia, respectiv termenele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 341/2004.

Sub aspectul motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul-reclamant susține

că în mod

greșit instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, întrucât a formulat contestație

la C.P.R.D., aceasta fiind înregistrată din 7 ianuarie 2011, care, însă, nu a fost

soluționată până la data judecării cauzei, cu nerespectarea termenului prevăzut

de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

Totodată, mai susține

recurentul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 3

august 2010, activitatea Comisiei din cadrul S.S.P.R. fiind finalizată la data de

30 aprilie 2010, deci anterior introducerii cererii și contrar celor susținute de

pârâtul S.S.P.R. în sensul că activitatea Comisiei nu era finalizată la data respectivă,

iar, la data de 7 iulie 2010, S.S.P.R. a publicat în M. Of. lista finală cuprinzând

persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate.

Tot în susținerea acestui

motiv de recurs, recurentul susține că instanța de fond în mod greșit, în motivarea

inadmisibilității, a reținut că nu a probat suficient faptele sale din timpul revoluției,

deși Comisia S.S.P.R. a motivat respingerea pe dispozițiile art. 8 din Legea

nr. 341/2004 în considerarea calității sale de militar, iar, cu același probatoriu,

34 dintre colegii săi din unitatea de parașutiști din care a făcut parte și alături

de care a participat la toate acțiunile de pază și apărare, au beneficiat de preschimbarea

certificatelor doveditoare. Mai arată recurentul că pârâtul S.S.P.R., la ședința

de plen din 10 iunie 2008, a reținut că „lipsește punctul o jumătate de probă”,

deși Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 nu definesc „jumătatea

de probă”. Totodată, recurentul-pârât susține că pârâtul S.S.P.R. nu i-a adus la

cunoștință faptul că dosarul este incomplet și că în fața instanței de fond a adus

probe suplimentare de care instanța era obligată să țină cont.

În fața instanței de recurs,

recurentul-reclamant a depus, în copie, adresa de răspuns a C.P.R.D. din 10 februarie

2011.

Pârâtul S.S.P.R. a depus

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea,

ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de Curtea de apel.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, precum și în raport cu dispozițiile

art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele arătate în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul S.M. a învestit instanța cu o acțiune

în contencios administrativ, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 august 2010, invocând

refuzul pârâților S.S.P.R. de a-i soluționa favorabil cererea de preschimbare a

certificatului de revoluționar emis în anul 1997.

Conform dispozițiilor

art. 19 alin. (1) și art. 20 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004,

avute în vedere de instanța de fond la pronunțăarea sentinței recurate:

„Art. 19.

-

(1)

Lista finală cuprinzând

persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate se certifică prin

ordin al secretarului de stat al SSPR și se publică în M. Of. al României, Partea

I.

Art.20.

-

(1)

Persoanele nemulțumite de nepreschimbarea

certificatului doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul altor

persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate

prevederile Legii

nr.

341/2004

sau ale prezentelor norme metodologice pot face contestație la Comisia Parlamentară,

în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, Partea

I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1).

(2)

În cuprinsul contestației

vor fi prezentate expres și lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului,

actele sau faptele contestate și, totodată, vor fi anexate documente doveditoare

în susținerea contestației.

(3)

În vederea soluționării

contestațiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituțiilor publice punerea

la dispoziție a documentelor necesare, acestea având obligația de a le transmite,

în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum și punctul

de vedere al S.S.P.R. cu privire la contestația formulată.

(31)

Orice contestație care

nu conține datele de identificare sau semnătura contestatarului, precum și motivele

contestației este nulă.

(4)

În termen de 30 de zile

de la data depunerii contestației, Comisia Parlamentară comunică contestatarului

și la S.S.P.R. modul de soluționare a contestației.

(5)

Pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară S.S.P.R.

reanalizează documentația pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul

contestației și, în raport de decizia adoptată, procedează conform reglementărilor

în vigoare.”

Dispozițiile citate, avute

în vedere în mod corect de instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate, instituie

o procedură administrativă prealabilă, pe care persoana nemulțumită de nepreschimbarea

certificatului trebuie să o urmeze înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ,

ca

o cale mai rapidă de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității

publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii

actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor

cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea prestigiului

său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea a particularului, care are

posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă mai

simplă și scutită de cheltuieli judiciare (decizia nr. 1912 din 3 aprilie 2007,

publicată în Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal pe anul 2007).

Îndeplinirea acestei proceduri

administrative prealabile reprezintă, prin raportare la dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004, o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.

Or, în cauză, este necontestat

faptul că, în M. Of. al României, Partea I nr. 467/7.07.2010, a fost publicat Ordinul

nr. 114/2010 al secretarului de stat al S.S.P.R.

privind certificarea listei

finale cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate

preschimbate conform prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii

care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față

de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești

anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, iar în M. Of. al României,

Partea I, nr. 467bis/7.07.2010, a fost publicată lista finală cuprinzând persoanele

cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate preschimbate conform prevederilor

Legii. Chiar în cuprinsul ordinului, la art. 3, au fost reluate dispozițiile

art. 20 alin. (1) din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, și

s-a prevăzut că „persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor

[…] pot face contestație la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989 în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, Partea

I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1).”

Recurentul-reclamant avea

posibilitatea ca, în termen de 6 luni de la data de 7 iulie 2010, când a fost publicată

În M. Of. lista finală, să formuleze contestație la C.P.R.D.

La dosarul de fond, reclamantul

a depus adresa din 26 martie 2010 a C.P.R.D., prin care se răspundea la memoriul

său înregistrat la această Comisie din 25 martie 2010, în sensul că termenul de

preschimbare a fost prorogat la data de 30 aprilie 2010, iar, ulterior publicării

listei finale, poate face contestație la Comisie în termen de 6 luni.

Astfel fiind, instanța

de fond, în mod corect, a reținut că memoriul pe care reclamantul l-a adresat C.P.R.D.

în luna martie 2010, deci anterior publicării la data de 7 iulie 2010 a listei finale,

nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, fiind astfel inadmisibilă acțiunea

introdusă pe rolul instanței la data de 3 august 2010, înainte de a fi urmată procedura

administrativă reglementată de art. 20 alin. (1) din Normele metodologice aprobate

prin H.G. nr. 1412/2004.

Este adevărat că, la dosarul

de recurs, recurentul a depus adresa nr. 42/0101 din 10 februarie 2011 emisă de

C.P.R.D., în curpinsul căreia se menționează că S.M. a depus petiția înregistrată

la Comisie din 7 ianuarie 2011, care va fi analizată în Plenul Comisiei și se va

comunica petentului rezultatul verificării.

Însă, împrejurarea că,

ulterior introducerii acțiunii în contencios administrativ la data de 3 august 2010,

reclamantul a formulat la data de 7 ianuarie 2011 contestație la C.P.R.D., nu este

de natură a determina nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate de Curtea

de apel, care, la data pronunțării hotărârii, 31 ianuarie 2011, nu a avut cunoștință

de această situație, întrucât reclamantul a depus adresa de răspuns a C.P.R.D. abia

în fața instanței de recurs.

Pe de altă parte, chiar

în ipoteza în care reclamantul ar fi depus acest înscris în fața instanței de fond,

soluția corectă este tot cea pronunțată de Curtea de apel. În acest sens, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a

pronunțat în jurisprudența sa anterioară

(decizia nr. 994 din 15 februarie 2007, publicată

în Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal pe anul 2007), atunci când a reținut că, potrivit art. 7 din Legea

nr. 554/2004, procedura prealabilă trebuie să fie îndeplinită anterior introducerii

acțiunii, întrucât rațiunea acestei proceduri este de a urmări evitarea unor litigii

prin posibilitatea pentru emitentul actului de a-l revoca dacă va considera că este

nelegal și încă nu a intrat în circuitul civil, iar pentru destinatarul actului

de a aprecia, după ce primește răspuns de la autoritatea publică respectivă, dacă

se mai impune promovarea unei acțiuni în justiție; nu poate fi primită susținerea

potrivit căreia acțiunea este admisibilă dacă plângerea prealabilă, deși nu a fost

formulată anterior introducerii acțiunii, este formulată până la momentul judecării

cauzei, întrucât chiar denumirea procedurii indică faptul că trebuie îndeplinită

„în prealabil”; nu există nicio rațiune care să justifice formularea plângerii prealabile

în cursul procesului.

Față de soluția instanței

de fond de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii reclamantului, ca urmare a admiterii

excepției lipsei procedurii prealabile, soluție supusă controlului pe calea prezentului

recurs, nu vor face obiectul analizei susținerile recurentului-reclamant referitoare

la îndeplinirea condițiilor de fond pentru preschimbarea certificatului de revoluționar

în raport cu dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale Normelor metodologice, aprobate

prin H.G. nr. 1412/2004.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive pentru reformarea sentinței

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 8 și pct. 9

ori art. 304

1

din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M. împotriva sentinței

civile nr. 605 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie

2011.