ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1039/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1039/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Cererea

de chemare în judecată

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 14 iulie 2009 pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.P. a chemat în judecată pe

pârâții Secretariatul de Stat pentru

Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, (denumit în continuare, în cuprinsul

prezentei decizii, „ S.S.P.R. ") și Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie

1989, (denumită în continuare, în

cuprinsul prezentei decizii, ,,Comisia Parlamentară "), solicitând ca,

prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului S.S.P.R., în

temeiul art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004,

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, să-i acorde titlul de „Luptător pentru

Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte

deosebite", urmând ca apoi să continue procedura de preschimbare a

certificatului doveditor conform prevederilor art. 13 din Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, precum și obligarea pârâtei Comisia

Parlamentară să avizeze favorabil propunerea S.S.P.R., iar președintele

Comisiei să semneze certificatul doveditor preschimbat conform prevederilor

Legii nr. 341/2004, pentru ca S.S.P.R. să fie în măsură să îl elibereze.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată, în esență, că a participat la Revoluția din Decembrie 1989 și a făcut

dovada acestei participări prin documentele depuse la dosar, iar prin adresa

nr. 18/3150/PM/2009, S.S.P.R. i-a comunicat faptul că nu se poate da curs

cererii sale, întrucât numele său nu se regăsește în Monitoarele Oficiale prin

care Președintele României a acordat titlurile de „Luptător pentru Victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite".

Reclamantul invocă

dispozițiile art. 10

alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 și faptul

că a făcut dovada faptului că a depus la Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea

eroilor care a funcționat conform Legii nr. 42/1990 dosarul

pentru acordarea titlului, care l-a analizat și a validat cererea sa, însă

titlul nu i-a fost eliberat din cauza faptului că nu mai existau formulare

tipizate.

2.

Hotărârea

instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 454 din 20

noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâți să elibereze

reclamantului titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989 - remarcat prin fapte deosebite" și să avizeze favorabil

acest titlu.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Este neîntemeiată excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară, excepție invocată

de către această pârâtă, întrucât, conform H.G. nr. 1412/2004, aceasta este

abilitată să analizeze dosarul și să avizeze propunerile de acordare a

certificatului doveditor al calității de revoluționar.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul S.S.P.R., instanța a reținut că

nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, întrucât se contestă

refuzul de emitere a certificatului de revoluționar.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale a pârâtului S.S.P.R., instanța a reținut că este neîntemeiată,

întrucât, conform art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1412/2004, eliberarea noului tip de certificat este în sarcina acestei

instituții.

In ceea ce privește excepția

tardivității acțiunii, instanța a reținut că este neîntemeiată, deoarece chiar

prin întâmpinare S.S.P.R. a recunoscut faptul că

reclamantului i s-a acordat certificatul de „Luptător pentru Victoria

Revoluției Române

din Decembrie 1989", ceea ce înseamnă că

reclamantul a depus documentația doveditoare în termenele prevăzute de lege,

dar, din motive necunoscute, nu i s-a conferit, prin decret prezidențial,

titlul respectiv.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a

reținut că în probatoriul administrat rezultă

că

reclamantul a participat la Revoluția din Decembrie 1989 în municipiul Craiova,

iar

din adeverința eliberată de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor Revoluției din Decembrie 1989 rezultă că dosarul său a fost prezentat

și susținut în fața Comisiei la data de 12 aprilie 1997, fiind declarat

„Luptător remarcat prin fapte deosebite" și

înregistrat la nr. 17943 în evidența Comisiei, dar, din cauza lipsei

formularelor tipizate,

nu i-a fost eliberat certificatul și brevetul de

revoluționar.

Prin adresa S.S.P.R. nr. 18/3150/PM

din 29 martie 2007, reclamantului i s-a comunicat faptul că dosarul său nu

conține adeverința prevăzută de art. 10 alin. (3) din Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 și că numele său nu se regăsește în decretele

emise de Președintele României de atribuire a titlurilor de „Luptător pentru

Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

A reținut instanța că, în raport cu

dispozițiile art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.

1412/2004, care prevăd posibilitatea emiterii certificatului, reclamantul a

fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege prin refuzul de a i se

elibera titlul solicitat.

Împotriva sentinței civile nr. 454 din

20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs pârâtul S.S.P.R., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc.

civ.

Susține recurentul-pârât că instanța

de fond în mod greșit a respins excepția tardivității, întrucât cererile de

acordare a certificatelor de revoluționar puteau fi analizate doar de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea

erorilor revoluției din Decembrie 1989, care însă și-au încetat activitatea la

data de 13 mai 1997, astfel că orice cerere depusă după această dată este

tardivă.

Totodată, recurentul-pârât susține că

instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei procedurii prealabile,

în condițiile în care reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 9

alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și de art. 19 și art. 20 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

Mai susține recurentul-pârât că în mod

greșit Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.S.P.R.,

întrucât, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, instituția are

competențe doar în ceea ce privește preschimbarea certificatelor de

revoluționar, iar nu acordarea pentru prima dată a unui asemenea certificat,

cum solicită reclamantul.

Recurentul-pârât

susține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția

prescripției dreptului la acțiune în

raport cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care,

prin adresa nr. 18/3150/PM din 29 martie 2007, S.S.P.R. a răspuns reclamantului

cu privire la cererea sa de preschimbare a certificatului de revoluționar, iar

acțiunea a fost introdusă în anul 2009.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât

susține că instanța a pronunțat hotărârea atacată cu interpretarea și aplicarea

greșită a legii și cu depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești, în sensul motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc.

civ., întrucât din

probatoriul administrat rezultă că R.P. nu deține

documentele care să ateste faptele deosebite care să justifice acordarea

titlului solicitat, iar, contrar dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, reclamantul solicită obținerea

pentru prima dată a titlului respectiv, iar nu preschimbarea unui certificat

anterior. Totodată, recurentul-pârât susține că

reclamantul nu se regăsește în listele cu propunerile S.S.P.R.

transmise Administrației

Prezidențiale pentru eliberarea titlurilor

prevăzute de Legea nr. 42/1990, nu a făcut dovada depunerii dosarului la

Comisia abilitată conform legii respective și nici nu deține adeverința

prevăzută de art. 10 alin. (3) lit. d) din Normele metodologice.

instanței de recurs

Analizând cauza, prin prisma

criticilor din recurs, în raport cu motivele

prevăzute

de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât, Înalta

Curte

constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în

continuare.

Instanța de control judiciar constată

că este întemeiată critica din recurs referitoare la greșita respingere de

către Curtea de apel a excepției tardivității introducerii acțiunii (excepție

invocată de recurentul-pârât ca excepția prescripției dreptului la acțiune),

împrejurare ce face de prisos analiza celorlalte critici din recurs referitoare

la excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității

procesuale pasive a S.S.P.R., precum și a celor referitoare la fondul cauzei.

Din cuprinsul cererii de chemare în

judecată, precum și din probatoriul

administrat

în fața instanței de fond, rezultă că reclamantul R.P. a introdus

acțiunea

la instanța de contencios administrativ, nemulțumit fiind de răspunsul

transmis de S.S.P.R. prin adresa nr. 18/3150/PM

din 29 martie 2007 (fila 4 la dosarul de fond, cu

privire la care

reclamantul în mod eronat, prin cererea de chemare în judecată, susține

că ar fi fost emisă în anul 2009) referitor la

documentația pe care a depus-o în vederea

preschimbării certificatului

de revoluționar.

In aceste condiții, acțiunea

reclamantului se încadrează în ipoteza reglementată de art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, în sensul că „se poate adresa instanței de contencios

administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes

legitim al său [...] prin refuzul nejustificat de

soluționare a unei cereri, precum și prin

refuzul de efectuare a unei

anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea

dreptului sau interesului legitim", întrucât reclamantul contestă refuzul S.S.P.R.,

exprimat prin adresa nr. 18/3150/PM din 29 martie 2007, de a proceda în vederea

eliberării certificatului de revoluționar în procedura reglementată de Legea

nr. 341/2004 și Normele metodologice aprobate

prin H.G. nr. 1412/2004.

Conform art. 11 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 554/2004, reclamantul avea dreptul de a introduce acțiunea în

termenul de prescripție de 6 luni de la data primirii adresei S.S.P.R. nr. 18/3150/PM

din 29 martie 2007 (fila 4 la dosarul de fond), sau, conform art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în termenul de

decădere de un an calculat fie de la data

comunicării actului, fie de la

data introducerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar,

cerere care a fost depusă anterior datei de 29 martie 2007.

Se constată,

însă, că reclamantul R.P. a introdus acțiunea la instanța

de contencios administrativ la data de

14 iulie 2009, deci după mai mult de 2 ani de la data depunerii la S.S.P.R. a

cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar,

respectiv de la data răspunsului dat de S.S.P.R.

prin adresa nr. 18/3150/PM din 29 martie 2007.

In consecință, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod greșit a respins

excepția tardivității acțiunii

formulate de reclamantul R.P., astfel că este

întemeiat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele reținute, instanța de

recurs nu va mai analiza legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub

aspectul celorlalte critici din recursul declarat de S.S.P.R.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.S.P.R. și va

modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului R.P.,

ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989

împotriva sentinței civile nr. 454 din 20

noiembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că, în fond, respinge acțiunea reclamantului R.P., ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.