ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2730/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2730/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

și procedura derulată în primă instanță

Reclamantul B.G. a chemat în judecată pe

pârâții Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

are toate actele necesare cerute de lege pentru preschimbarea certificatului de

revoluționar, obținut în baza Legii nr. 42/1990 și în prezent îndeplinește

cerințele pentru obținerea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989, preschimbat conform Legii nr. 341/2004, cu modificările și

completările ulterioare:

pârâții la eliberarea certificatului doveditor al calității de revoluționar,

preschimbat conform Legii nr. 341/2004, și care în mod nejustificat a fost

tergiversată prin nesoluționarea dosarului său.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că este membru al Asociației de Revoluționari

„Asociația Brașov Decembrie 1989”, fiind posesorul certificatului de

revoluționar nr. FD nr. 15584 din 15 iulie 2002, ”Remarcat prin fapte

deosebite” obținut în temeiul Legii nr. 42/1990 și posesor al Brevetului de

revoluționar acordat prin Decretul nr. 37/2000 de Președintele României.

Datorită faptului că

în perioada 2004 - 2010 a fost plecat din țară, lucrând în străinătate,

certificatul său de revoluționar nu a fost preschimbat conform legislației în

vigoare.

Reclamantul a arătat

că dosarul său conține toate documentele prevăzute de lege, în vederea

preschimbării certificatului de revoluționar, conform Legii nr. 341/2001, însă

cele două instituții abilitate, pârâte în cauză, nu au soluționat dosarul.

Cu privire la

procedura administrativă reglementată de lege prin adresarea unei cereri

Comisiei Parlamentare, reclamantul a invocat Decizia nr. 176 din 11 februarie

2009 a Curții Constituționale și a susținut că procedura este una de control

parlamentar și nu una administrativă.

De asemenea, conform

art. 21 alin. (4) din Constituția României rezultă că este o procedură

facultativă care permite celui vătămat să se adreseze fie acestei comisii, fie

direct instanței de judecată.

Pârâta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare, prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, potrivit

prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 9

alin. (5) din Legea nr. 341/2004, excepția tardivității introducerii cererii de

preschimbare a certificatului de revoluționar și excepția inadmisibilității

acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

de apel

Prin Sentința nr.

4102 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate atât excepțiile lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară, a lipsei

procedurii prealabile, tardivității și inadmisibilității, invocate de pârâtul

SSPR, cât și acțiunea formulată de reclamant.

Curtea, examinând cu

prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile

invocate de pârâți, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, a reținut

următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989, pe motiv că nu există un refuz nejustificat de preschimbare

a certificatului de revoluționar este neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei

există o cerere de răspuns din partea pârâtei, adresată reclamantului cu

referire la Memoriul acestuia înregistrat sub nr. 42/322 din 21 octombrie 2010.

Aspectele învederate

de pârâtă cu privire la procedura de avizare din fața acestei comisii, ori

împrejurarea că această comisie nu are personalitate juridică nu conduc la

constatarea lipsei calității procesuale a comisiei în cauză, în contencios

administrativ putând avea calitate de pârâte și entitățile fără personalitate

juridică dacă legea le atribuie competențe în acordarea de avize producătoare

de efecte juridice.

Excepția lipsei

procedurii prealabile, este, de asemenea neîntemeiată, în condițiile în care,

Comisia Parlamentară a răspuns cererii reclamantului, cu Adresa nr. 42/0322 din

28 octombrie 2010.

În privința excepției

tardivității introducerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar,

se observă că, în raport de data înregistrării Cererii nr. 14390 din 28 aprilie

2009, depusă conform Legii nr. 341/2009 și având în vedere că termenul limită

prevăzut de lege pentru înregistrarea cererii a fost data de 30 aprilie 2009,

cererea a fost depusă în termen.

Excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul S.S.P.R., este neîntemeiată,

fiind motivată pe aceleași aspecte dezvoltate în susținerea celorlalte

excepții.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că reclamantul posedă certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției

din Decembrie 1989 obținut în baza Legii nr. 42/1990.

Conform susținerilor

reclamantului, în intervalul anilor 2004 - 2010, a fost plecat din țară și,

începând cu anul 2010, a făcut demersuri la autoritățile pârâte în vederea

preschimbării certificatului de revoluționar conform Legii nr. 341/2004.

Din actele dosarului

rezultă că reclamantul a depus în copie o cerere tip, având nr. de înregistrare

14390 din 28 aprilie 2009, însă, pârâtul S.S.P.R. a făcut dovada că la acest

număr figurează înregistrată o altă persoană, respectiv, P.A. și nu

reclamantul, iar din registrul pârâtului rezultă că nr. 14390 apare ca fiind

înregistrat la data de 9 noiembrie 2004 și nu la data de 28 aprilie 2009.

Coroborând această

situație cu afirmațiile reclamantului, în sensul că, în perioada anilor 2004 -

2010 nu a fost în țară, prima instanță a ajuns la concluzia că, în anul 2009,

reclamantul nu putea să depună cererea de care se prevalează.

Deși instanța a pus

în vedere reclamantului să depună la dosar și bonul conținând nr. de

înregistrare 14390 din 28 aprilie 2009, care se eliberează de Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 fiecărui petent

revoluționar, reclamantul nu a dat curs solicitării instanței.

Pe de altă parte, s-a

reținut că reclamantul s-a adresat Comisiei Parlamentare cu Cererea nr. 42/322

la data de 21 octombrie 2010, după revenirea sa în țară, pârâta comunicându-i

faptul că nu poate reține spre soluționare contestația, deoarece nu a depus în

termenul prevăzut de lege dosarul de preschimbare a certificatului.

În concluzie, s-a

apreciat că, în fapt, reclamantul a pierdut beneficiul Legii nr. 341/2004 de a

preschimba certificatul de revoluționar deținut în baza Legii nr. 341/2004,

deoarece nu a depus cererea însoțită de actele doveditoare în termenul

reglementat de lege pentru activitatea comisiei din cadrul Secretariatului de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, care are ca

atribuție analizarea unor astfel de cereri.

În opinia primei

instanțe, Cererea cu nr. 14390 din 28 aprilie 2009 nu poate fi apreciată ca

făcând dovada înregistrării unui dosar de preschimbare la Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, forța sa probantă fiind

înlăturată de alte înscrisuri depuse de pârâtă.

De asemenea, s-a

reținut că reclamantul nu poate eluda prevederile Legii nr. 341/2004, în sensul

solicitării instanței de judecată să se subroge în drepturile Comisiei

Parlamentare ori a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 și să constate că îndeplinește condițiile de preschimbare

certificat, întrucât această posibilitate nu este reglementată de lege.

În concluzie, curtea

a constatat că, în cauză, nu există un refuz nejustificat din partea

autorităților pârâte de a rezolva cererea reclamantului.

de reclamant

Împotriva sentinței

curții de apel a declarat recurs reclamantul B.G., criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând generic prevederile art. 298 și

următoarele din C. proc. civ.

În esență,

recurentul-reclamant a reproșat instanței că ar fi reținut în mod greșit că nu

a depus la dosar bonul de înregistrare cu numărul 14390 din 28 aprilie 2009,

acesta aflându-se de fapt la dosar, aspect ce probează depunerea în termen a

cererii de preschimbare.

În mod greșit s-a

reținut că cerere înregistrată sub nr. 14390 din 28 aprilie 2009 nu poate fi

apreciată ca făcând dovada înregistrării unui dosar de preschimbare la

S.S.P.R., de vreme ce acest înscris are ștampila pârâtului și emană chiar de la

acesta.

În opinia

recurentului, faptul că pârâtul nu recunoaște nr. de înregistrare, nu este

culpa sa și nici nu-i poate fi imputat ,,nelămuririle” acestuia.

pârâților.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor a reiterat excepția tardivității introducerii cererii de

preschimbare a certificatului doveditor al calității de revoluționar, în raport

cu prevederile Legii nr. 47/2009, pentru aprobarea O.G. nr. 1/2008.

Pe fondul cauzei, a

arătat că reclamantului i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria

Revoluției Române din decembrie 1989” - Remarcat prin fapte deosebite, în

temeiul Legii nr. 42/1990, însă acesta nu a depus în termenul prevăzut de lege

dosarul de preschimbare, în baza Legii nr. 341/2004.

Cu referire la

înscrisurile invocate în cauză, intimatul-pârât a arătat că instanța de fond,

în mod temeinic și legal a reținut că la nr. de dosar indicat (14390) figurează

o altă persoană, iar reclamantul nu a făcut dovada înregistrării propriului

dosar de preschimbare a certificatului doveditor.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamantul B.G. a solicitat să se constate că

îndeplinește condițiile de preschimbare a certificatului doveditor prevăzut de

Legea nr. 341/2004, care atestă calitatea sa de Luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite” și să

fie obligați pârâții la eliberarea certificatului de revoluționar preschimbat.

Prima instanță a

respins acțiunea, considerând că cererea înregistrată cu nr. 14390 din 28

aprilie 2009 nu poate fi apreciată ca făcând dovada înregistrării dosarului de

preschimbare la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, forța sa probantă fiind înlăturată de alte înscrisuri depuse de

pârât, astfel că reclamantul nu poate eluda prevederile Legii nr. 341/2004, în

sensul solicitării instanței de judecată de a se subroga în drepturile Comisiei

Parlamentare ori a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 și să constate că îndeplinește condițiile de preschimbare

certificat, întrucât această posibilitate nu este reglementată de lege.

Recurentul-reclamant

a pretins că a înregistrat dosarul de preschimbare, cu actele doveditoare

necesare eliberării certificatului de revoluționar preschimbat, sub nr. 14930

din 28 aprilie 2009, conform cererii tip aflată la dosarul de fond.

Intimatul-pârât

S.S.P.R. a negat autenticitatea numărului de înregistrare al cererii de

preschimbare, susținând că din verificările efectuate în baza de date a

autorității pârâte și din registrul unic a rezultat că recurentul-reclamant nu

are înregistrat dosar în baza Legii nr. 341/2004 și că, la numărul 14930, indicat

de recurentul-reclamant, figurează numitul P.A., cu cererea de preschimbare

înregistrată la data de 9 noiembrie 2004, acest înscris fiind depus la dosar.

Instanța de control

judiciar constată că, deși recurentul este titularul unui certificat doveditor

al calității de revoluționar, demersurile pe care acesta pretinde că le-a

efectuat în vederea preschimbării certificatului de revoluționar, în baza Legii

nr. 341/2004, nu se regăsesc în baza de date a pârâtului S.S.P.R.

Susținerile potrivit

cărora, bonul cu nr. de înregistrare al dosarului de preschimbare se află depus

la dosar, nu se confirmă.

Mai mult, nici unul

dintre intimați nu recunoaște că există un dosar întocmit potrivit prevederilor

legale, care să fi îndreptățit recurentul să i se atribuie certificatul de

„Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Remarcat pentru Fapte

Deosebite” și ulterior să solicite preschimbarea acestuia.

Înalta Curte reține,

de asemenea, că nici la dosarul de recurs nu s-a făcut dovada autenticității

nr. de înregistrare (14390 din 28 aprilie 2009), simplul fapt al existenței

unui certificat de revoluționar ,,Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite” obținut în baza Legii nr.

42/1990, nu poate certifica validarea unui eventual dosar depus în baza Legii

nr. 341/2004, cu eludarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) din lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 1169 C. civ., oricine face o alegație în fața instanței este

dator să o dovedească, simplele afirmații ale părților din proces nefiind

suficiente pentru admiterea unei cereri de chemare în judecată.

Cum recurentul nu a

făcut dovada autenticității numărului de înregistrare al propriului dosar de

preschimbare, Înalta Curte apreciază, la fel ca și judecătorul fondului, că

Cererea cu nr. 14390 din 28 aprilie 2009 nu poate fi considerată ca făcând

dovada înregistrării unui dosar de preschimbare la Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, și, în nici un caz nu poate fi

vorba de un refuz nejustificat de a soluționa o cerere legitimă, în sensul art.

1 și art. 2 alin. (1) lit. i) sau art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ci

dimpotrivă, de respectarea dispozițiilor legale.

de recurs

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.G. împotriva Sentinței nr. 4102 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2012.

Procesat de GGC - LM