ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2630/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2630/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a chemat în judecată Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară

a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a solicitat:

- obligarea pârâtului Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să îi elibereze certificatul

doveditor, prevăzut de Legea nr. 341/2004, care să ateste calitatea de luptător

pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, luptător remarcat prin fapte

deosebite;

- obligarea pârâtei Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 la emiterea avizului

favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea. nr. 341/2004;

- în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea

nr. 554/2004, să se stabilească prin dispozitiv obligarea pârâților la

executarea hotărârii pronunțate în termen de 5 zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii;

- în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea

nr. 554/2004 să se dispună obligarea pârâților la plata unei penalități de 100

lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data când potrivit hotărârii

pronunțate, au fost obligați să execute hotărârea, până la momentul executării

hotărârii ce se va pronunța.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, în termen legal a solicitat eliberarea certificatului doveditor

prevăzut de Legea nr. 341/2004 care să ateste calitatea sa de Luptător pentru

Victoria Revoluției din decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite

și s-a format dosarul nr. 20577.

Din adresa din 03 iunie 2009

transmisă de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 către Asociația 16 - 21 decembrie 1989 Lugoj, rezultă că dosarul

reclamantului a fost admis din 30 aprilie 2009, dar nu i-a fost eliberat

certificatul.

Soluția instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 4985 din 08

decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a lipsei procedurii

prealabile, a prematurității și a inadmisibilității.

A fost admisă în parte acțiunea

reclamantului, a fost obligată pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 să procedeze la emiterea avizului favorabil în vederea

eliberării noului certificat reclamantului și a fost obligat pârâtul

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să

procedeze la eliberarea noului tip de certificat, reclamantului în termen de 5

zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței și a fost respins capătul de

cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere.

În motivarea soluției, instanța de

fond a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei

Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 va fi respinsă în raport de

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 341/2004 aceasta pârâtă este organismul cu

competență în avizarea propunerilor formulate de S.S.P.R. în ceea ce privește

dosarele depuse de către persoanele care solicită preschimbarea certificatelor

doveditoare.

Excepția lipsei procedurii

prealabile și a inadmisibilității au fost respinse ca neîntemeiate în

considerarea obiectului cauzei, respectiv refuz de soluționare a cererii și a

dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată și republicată.

Excepția prematurității acțiunii a

fost apreciată ca nefondată în condițiile în care la data pronunțării sentinței

s-a împlinit termenul invocat de pârât.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a

reținut că, astfel cum reiese din adresa S.S.P.R. nr. 18/3755 din 03 iunie 2009,

dosarul reclamantului având ca obiect preschimbarea certificatului de luptător

pentru victoria revoluției din decembrie 1989 a fost admis de pârâta S.S.P.R.

la data de 30 aprilie 2009.

Reclamantul a introdus prezenta

cerere de chemare în judecată la 19 martie 2010 solicitând, în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și ale H.G. nr. 566/1996, preschimbarea

certificatului de revoluționar.

Apreciind că reclamantul a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor dispozițiilor Legii nr. 341/2004 în sensul că

noul tip de certificat se emite persoanelor îndreptățite cu avizul Comisiei

Parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, Curtea a

constat că refuzul pârâtelor de preschimbare a certificatului acordat reclamantului

este neîntemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 121 – art.

127 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a

Legii recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la

victoria Revoluției române din decembrie 1989, titularul cererii reglementată

de aceste dispozițiilor legale este obligat să administreze probe prin care să

dovedească specificarea faptelor deosebite în care a fost implicat direct,

respectiv declarația a trei martori recunoscuți ca revoluționari, din care să

rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria Revoluției și

faptele deosebite ale celui pentru care sunt date, alte documente probatorii

din care să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria

Revoluției, alte probe inclusiv documente utile în susținerea cererii.

În consecință, operațiunea de

preschimbare efectuată de către Comisia din cadrul S.S.P.R. presupune o nouă

analiză a situației de fapt, situație de fapt dovedită de către reclamant prin

înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În condițiile în care dosarul

reclamantului a fost analizat în aceste condiții, Curtea a considerat că

refuzul pârâtului S.S.P.R. de a elibera certificatul prevăzut de Legea nr.

341/2004 este nejustificat, ca și cel al pârâtei Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 de a emite avizul prevăzut de art. 5 alin. (3)

din Legea nr. 341/2004.

Capătul de cerere privind acordarea

penalităților de întârziere a fost respins ca neîntemeiat, în raport de faptul

că nu s-a dovedit reaua credință a autorității pârâte în executarea sentinței.

Ulterior, prin încheierea din 05

aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul C.I. și a fost lămurit

dispozitivul sentinței civile nr. 4985 din 8 decembrie 2010 în sensul că au

fost obligate pârâtele să elibereze reclamantului certificatul doveditor

prevăzut de Legea nr. 341/2004 care să ateste calitatea de luptător pentru

victoria Revoluției din decembrie 1989 – luptător remarcat prin fapte

deosebite.

Împotriva sentinței civile nr. 4985/2010

au declarat recurs Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989

și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

iar împotriva încheierii a declarat recurs Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

I. În recursul declarat de Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca nelegală și

netemeinică.

În motivele de recurs se arată că,

potrivit art. 11 din Legea nr. 341/2004, Comisia Parlamentară „avizează

propunerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor”, astfel

că nu se poate solicita și nici aviza un dosar care nu a fost propus de S.S.P.R.,

care este singura instituție abilitată să propună acordarea avizului pentru

preschimbarea certificatului doveditor a calității de revoluționar.

Conform Legii nr. 341/2004 se

procedează la preschimbarea certificatelor doveditoare a calității de

revoluționar obținute conform Legii nr. 42/1990, iar pentru preschimbarea unui

certificat de remarcat, reclamantul trebuia să facă dovada existenței certificatului

obținut conform Legii nr. 42/1990 și nu poate fi acordat titlul de Luptător

pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

S-a invocat și faptul că s-a

încheiat perioada de preschimbare a noilor tipuri de certificate, fiind

publicată lista finală în M. Of. Partea I nr. 467 bis din 07 iulie 2010, dată

de la care se puteau depune contestații în situația în care erau persoane

nemulțumite.

II. În recursul declarat de Secretariatului

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor au fost reiterate excepțiile lipsei

procedurii prealabile, excepția prematurității acțiunii, a inadmisibilității

acțiunii.

Excepția lipsei procedurii

prealabile a fost invocată deoarece, fiind publicată lista finală a persoanelor

cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, peroanele nemulțumite pot

face contestație la Comisia Parlamentară și apoi se pot adresa instanței de

judecată, astfel că, în mod greșit instanța de fond a respins această excepție.

Excepția prematurității acțiunii a

fost invocată tot în raport de data publicării listei (07 iulie 2010) întrucât

se putea face contestație la Comisia Parlamentară până la 07 ianuarie 2011, iar

motivarea instanței, din acest punct de vedere, este străină de natura pricinii.

Excepția inadmisibilității a fost

respinsă greșit de instanța de fond deoarece termenul de preschimbare a fost

prorogat până la 30 aprilie 2010, iar acțiunea a fost formulată la 19 martie 2010.

Pe fondul cauzei, recurentul a

invocat faptul că, în urma verificărilor a rezultat că reclamantului nu i-a

fost conferit titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din

decembrie 1989 în baza Legii nr. 42/1990.

Reclamantul a depus, la 23 mai 2006,

o cerere de preschimbare a certificatului doveditor (inexistent de altfel)

fiind înregistrată sub nr. 20577, dar atunci când a fost analizat s-a constatat

că este incomplet, respectiv lipsa copiei legalizate sau certificate pentru

conformitate de pe certificatul doveditor al titlului acordat potrivit Legii nr.

42/1990, de pe brevetul de atestare a titlului acordat.

Instanța de fond nu a ținut seama de

aceste apărări și a admis acțiunea în contradicție cu Legea nr. 341/2004 și a

Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

S-a invocat și faptul că instanța de

fond, în pronunțarea soluției, a luat în calcul probatoriul depus, respectiv

adresa din 03 iunie 2006 și adresa din 30 aprilie 2009, deși procesul-verbal din

30 aprilie 2009 este lovit de nulitate pentru că trebuia semnat de cel puțin 6

membri ai comisiei, dar a fost semnat de doar 2 membri, a treia semnătură

nefiind identificată ca aparținând vreunui membru.

Mai mult, numărul de adeverință

invocat de reclamant se găsește și în alte dosare aflate pe rolul instanțelor

judecătorești.

II. În recursul declarat de

Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor împotriva încheierii

din 04 aprilie 2011 se critică și soluția de lămurire a dispozitivului

sentinței dar au fost reluate aceleași critici și au fost depuse o serie de

înscrisuri din care rezultă că au fost formulate plângeri penale în legătură cu

neregulile în preschimbarea certificatelor de revoluționar.

Soluția instanței de recurs.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție

va admite recursurile declarate de Secretariatului de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat instanței de

fond obligarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să-i

elibereze certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, iar pârâta

Comisia Parlamentară la emiterea avizului favorabil.

Cererea a fost introdusă la 19

martie 2010 și a fost motivată de refuzul autorităților de a elibera

certificatul și de a-l aviza.

Prin urmare, soluția instanței de

fond în privința excepției lipsei procedurii prealabile, a inadmisibilității și

a prematurității cererii sunt date în baza legii.

Faptul că ulterior introducerii

acțiunii a fost publicată lista peroanelor cărora le-au fost preschimbate nu

înseamnă că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă sau că acțiunea ar

fi prematură sau inadmisibilă deoarece art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004

precizează faptul că, în cazul acțiunilor întemeiate pe un refuz al

autorităților, nu este necesară procedura prealabilă.

Însă, pe fondul cauzei, soluția

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr.

341/2009, modificată „Certificatele doveditoare care, în

perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art.

5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în

termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, iar conform art. 5

alin. (4) din același act normativ „Dosarele

persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor trebuie să conțină

documentația prevăzută în H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a

Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989,

cu modificările ulterioare, pentru fiecare categorie, precum și avizul

reactualizat al unei organizații de revoluționari legal constituite până la

data de 31 decembrie 1992. Certificatele eliberate potrivit prezentei legi vor

fi semnate de către secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și de către președintele

comisiei parlamentare menționate la alin. (3).”

Din interpretarea acestor texte

rezultă că preschimbarea certificatului de revoluționar impune o condiție

esențială, anume aceea că se pot preschimba numai celor ce le-a fost conferit,

în temeiul Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea memoriei eroilor-martiri și

acordarea unor drepturi urmașilor acestora, precum și răniților din timpul

Revoluției din decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare,

titlul de revoluționar și dețin certificat doveditor al acestuia.

Or, reclamantul nici nu a susținut

că a fost beneficiar al unui asemenea titlu emis în baza Legii nr. 42/1990 și

nici nu a depus dovezi în acest sens, mai ales că, potrivit art. 124 alin. (1)

din H.G. nr. 1707/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 era

obligatorie depunerea acestuia la dosarul de preschimbare al certificatului de

revoluționar.

În aceste condiții nu se poate

susține că există un refuz nejustificat din partea Secretariatului de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 de a soluționa cererea

reclamantului având în vedere faptul că acesta nu a depus dovezile cerute de

lege.

Referitor la susținerea instanței de

fond potrivit căreia se impune admiterea acțiunii deoarece dosarul reclamantului

ar fi fost admis de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 la 30 aprilie 2009, se constată că aceste susțineri nu sunt

corelate cu celelalte probe aflate la dosar.

Astfel, la 22 noiembrie 2006

reclamantului i s-a comunicat, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, faptul că de la dosar lipsește copia de pe

certificat/brevet (ce erau emise în baza Legii nr. 42/1990), iar instanța de

fond s-a mulțumit să invoce o adresă ulterioară, dar fără a cere expres

depunerea dovezilor impuse de lege pentru a se dispune preschimbarea

certificatului de revoluționar și, practic instanța de fond a obligat

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să preschimbe un

certificat care nu se face dovada că a existat.

În baza art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale,

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru

lămurire judecătorul va putea ordona administrarea probelor pe care le

consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Cum în cauză reclamantul nu a făcut

dovada că îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune

preschimbarea certificatului de revoluționar, se constată că soluția instanței

de fond este nelegală și nu există un refuz nejustificat din partea autorităților

în privința cererii formulate de acesta.

De aceea, vor fi admise recursurile

declarate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor împotriva

sentinței și al încheierii pronunțată de instanța de fond, vor fi modificate

acestea și, pe fond, va fi respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

În privința recursului declarat de

Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, acesta va fi

respins ca tardiv formulat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 301 C. proc. civ.

„Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel”, iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă

instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunțare ori

de la comunicare”.

Termenul de 15 zile pentru

declararea recursului nu a fost respectat de recurenta Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 având în vedere că hotărârea atacată a fost

comunicată acesteia la 17 februarie 2011 (conform dovezii - fila 105 dosar

fond), iar recurenta a declarat recurs la 10 martie 2011.

Cum recurenta nu a dovedit că a fost

împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai

presus de voința sa, recursul va fi respins ca tardiv, în baza art. 312 C.

proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989

împotriva sentinței civile nr. 4985 din 08 decembrie 2010 și a încheierii din

05 aprilie 2011 ale curții de apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința și încheierea

atacate, în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.I. ca neîntemeiată.

Respinge ca tardiv declarat recursul

formulat de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989

împotriva sentinței civile nr. 4985 din 08 decembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 mai 2012.