ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5415/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5415/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal la data de 19 martie 2010,

reclamantul B.O. în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din

Decembrie 1989 a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 să-i elibereze certificatul doveditor prevăzut

de Legea nr. 341/2004 care să ateste calitatea sa de luptător pentru Victoria Revoluției

din Decembrie 1989 - Luptător remarcat prin fapte deosebite; să oblige pârâta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 să emită avizul favorabil prevăzut

de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004; să oblige pârâții la executarea hotărârii

în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile și să oblige pârâtele la plata

unei penalități de 100 RON/zi de întârziere de la data când vor fi obligați să execute

hotărârea și până la data executării hotărârii.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a solicitat pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 eliberarea certificatului doveditor prevăzut

de Legea nr. 341/2004 prin care să se ateste calitatea sa de luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător remarcat prin fapte deosebite și a depus

anexat cererii, toate actele doveditoare a calității ce urma să fie atestată.

Cererea sa a format obiectul

Dosarului nr. 21255 înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989. Prin adresa din 03 iunie 2009 CVE, pârâtul Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a comunicat Asociației

16-21 Decembrie 1989 Lugoj, că Dosarul nr. 21255 a fost admis la data de 30

aprilie 2009.

Reclamantul a mai susținut

că, de la această comunicare a trecut un interval de timp de un an și de la înregistrarea

dosarului la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 au trecut 2 ani, iar pârâtul nu a emis certificatul solicitat în baza Legii

nr. 341/2004, deși potrivit art. 15 (2) din Normele Metodologice, pârâta Comisia

Parlamentară avea obligația să emită avizul în termen de 7 zile de la data înregistrării

listelor cuprinzând propunerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, iar Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 avea, conform art. 16 din Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr. 341/2004, un termen de 3 zile pentru semnarea certificatului.

Pârâta Comisia Parlamentară

a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu are personalitate juridică, iar

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989

nu i-a făcut propunerea de avizare pentru reclamant.

Pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare,

prin care a invocat excepția lipsei procedurii administrative prealabile în raport

de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, excepția prematurității introducerii

cererii și inadmisibilitatea acțiunii, iar în subsidiar, pe fond a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 5086 din 14 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive,

invocată de pârâtă, Comisia Parlamentară, ca neîntemeiată.

A respins excepția lipsei

procedurii administrative prealabile, excepția prematurității și a inadmisibilității

acțiunii, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, ca neîntemeiate.

A admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul B.O., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat

Pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989.

A constatat refuzul nejustificat

al pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 de soluționare a cererii reclamantului ce formează obiectul Dosarului nr. 21255

al comisiei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989.

A obligat Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să comunice reclamantului

care sunt documentele necesare pentru completarea dosarului, într-un termen rezonabil,

conform art. 12 alin. (2) și (3) din Normele Metodologice de aplicare a Legii

nr. 341/2004.

A obligat pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să soluționeze cererea

reclamantului după expirarea termenului de depunere a actelor.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

- Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, în raport de împrejurarea

că reclamantul a solicitat printr-un capăt de cerere obligarea acestei pârâte să

emită avizul prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004. Față de această

cerere, Comisia Parlamentară are legitimitate procesuală în cauză, deoarece prin

lege i-au fost conferite atribuții de avizare, astfel că solicitarea reclamantului

trebuie analizată pe fond și în contradictoriu cu această pârâtă. În speță nu are

relevanță aspectul că această pârâtă nu are personalitate juridică, ci faptul că

legea i-a conferit competențe speciale de avizare.

- Referitor la excepția

lipsei procedurii administrative prealabile, invocată de pârâtul Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a constatat că este

neîntemeiată, deoarece conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 „contestațiile

privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei

legi se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei Parlamentare

a Revoluționarilor din Decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice

stabilite în acest sens.”

Din întâmpinarea Comisiei

Parlamentare rezultă că, aceasta soluționează contestațiile privind persoanele care

nu au primit avizul acestei comisii și nu contestațiile persoanelor pentru care

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a

înaintat propunere de avizare.

În această situație se

află și reclamantul și, pentru astfel de situații, procedura de contestare a actelor

pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 este aceea reglementată de Legea nr. 554/2004.

Întrucât reclamantul a

depus o cerere la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 de preschimbare certificat, iar cererea sa nu a ajuns în stadiul de soluționare

pentru a fi propusă Comisiei Parlamentare, nesoluționarea cererii reprezintă un

refuz al autorității publice, pentru care Legea nr. 554/2004 nu prevede parcurgerea

unei proceduri prealabile, fiind suficientă dovada înregistrării cererii (art. 12

din Legea nr. 554/2004).

- Cu privire la excepția

prematurității acțiunii, invocată de pârât, s-a constatat că este, de asemenea,

neîntemeiată, având în vedere că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 a publicat listele finale, iar reclamantul nu

se află pe aceste liste.

Astfel cum s-a reținut

anterior, soluționarea cererii reclamantului, în sensul respingerii acesteia, s-a

finalizat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 și nu la nivelul Comisiei Parlamentare, iar în raport de prevederile Legii

nr. 554/2004, reclamantul este în termenul legal de contestare (de la comunicarea

răspunsului de respingere a cererii), astfel că acțiunea sa nu poate fi apreciată

ca fiind prematur formulată.

- Pentru aceleași considerente,

s-a apreciat că acțiunea este și admisibilă, conform Legii nr. 554/2004, instanța

fiind învestită cu soluționarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri

conform procedurii reglementată de Legea specială nr. 341/2004.

Pe fondul cererii de chemare

în judecată, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat printr-o cerere

adresată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 să-i elibereze certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 și certificatul

care să ateste calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989

- luptător remarcat prin fapte deosebite, iar cererea reclamantului însoțită de

acte doveditoare a format obiectul Dosarului 21255 al acestei autorități publice

.

Prin adresa nr. 18/3755

din 03 iunie 2009 CVE, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor a comunicat Asociației 16-21 Decembrie 1989 - Lugoj o listă cu

situația persoanelor care fac parte din Asociație, iar la pct. 3 din listă, cererea

reclamantului ce a format obiectul Dosarului nr. 21255 rezultă că a fost admisă

de Comisia Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 la 30 aprilie 2009.

De asemenea, conform adresei

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nr.

18/2073/CVE din 30 aprilie 2009 în care sunt enumerate persoanele cărora le-a fost

admisă cererea de către Comisia Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, reclamantul este menționat la numărul curent 13, dosar 21255,

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor cu mențiunea „admis”.

Față de aceste adrese,

înscrisul depus de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 denumit „referat luptător remarcat prin fapte deosebite Dosar 21255,

B.O.”, ce poartă semnăturile unor membrii ai Comisiei Secretariatului de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, din care rezultă că a fost respinsă

cererea reclamantului atestă o situație contrară celei comunicată de pârât prin

adresele anterioare.

A mai constatat prima

instanță că potrivit art. 12 alin. (2) și (3) din Normele Metodologice, Comisia

este obligată să informeze persoanele în cauză, în legătură cu documentele necesare

pentru completarea dosarului, cu cel puțin 15 zile înainte de expirarea termenului

final prevăzut de lege.

Din precizările Secretariatului

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, depuse la dosar,

rezultă că termenul pentru depunerea actelor a fost până la 30 aprilie 2009, iar

constatarea comisiei cu privire la lipsa unor documente a fost la data de 12

aprilie 2010, după expirarea termenului prevăzut de lege.

În acest context s-a apreciat

că, prin activitatea comisiei, reclamantul a fost vătămat în dreptul de a completa

dosarul și de a beneficia de analizarea cererii sale cu dosarul complet, conform

art. 12 alin. (2) și (3) din Normele Metodologice, menționate anterior.

În concluzie, instanța

de fond a apreciat că nu poate fi obligată Comisia să elibereze certificatul, din

moment ce nu a analizat corect cererea însoțită de documente doveditoare, dar conform

principiului de drept: cel care poate mai mult poate și mai puțin, (maior pars trahit

ad se minorem) instanța poate dispune anularea actelor întocmite de comisie cu încălcarea

legii și să o oblige să analizeze cererea reclamantului după ce i se vor solicita

cu claritate actele doveditoare ce trebuie depuse de reclamant la dosar.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamantul B.O. și pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Recurentul-reclamant B.O.

solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul

admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu menținerea soluției privind respingerea

excepțiilor invocate. În drept, invocă generic dispozițiile art. 299 - 316 din C.

proc. civ.

Prin cererea de recurs,

recurentul B.O. critică sentința atacată sub următoarele aspecte:

- în mod greșit a constatat

instanța de fond că nu poate obliga Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 la eliberarea Certificatului, raportându-se la „Referatul” din

data de 12 aprilie 2010, pretins a fi întocmit de Comisia Secretariatului de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor. Prima instanță ar fi trebuit să constate

că referatul nu poate avea nicio valoare juridică, în condițiile în care nu poartă

nici măcar ștampila Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor,

fiind întocmit după introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ

și când, evident, nu se mai impunea o reanalizare a dosarului. Mai susține că din

referatul mai susmenționat nu rezultă că ar fi fost anulată Hotărârea din 30

aprilie 2009 a Comisiei, prin care dosarul reclamantului a fost declarat „ADMIS”.

- o altă critică vizează

faptul că, deși instanța vorbește în considerentele hotărârii de anularea actelor

nelegale, referindu-se probabil la acest „referat” această soluție nu este reluată

în dispozitivul hotărârii.

Recurentul-pârât Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin recursul formulat,

solicită modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului,

fie prin admiterea excepțiilor de ordine publică invocate în fața instanței de fond,

fie ca neîntemeiată.

Criticile aduse sentinței

atacate se subsumează motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 din

C. proc. civ.

În primul rând, prin cererea

de recurs, recurentul-pârât reiterează excepțiile de ordine publică invocate și

în fața primei instanțe respectiv lipsa procedurii prealabile, prematuritatea acțiunii

și inadmisibilitatea acțiunii, susținând că, în mod nelegal, au fost respinse de

către instanța de fond.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs se reiau argumentele formulate la fond pentru susținerea fiecărei

excepții în parte.

Criticile formulate asupra

soluției pronunțate pe fond sunt următoarele:

- instanța de fond nu

a luat în considerare apărarea formulată de Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor, prin care s-a arătat că dosarul reclamantului este

incomplet, lipsind dovezile care trebuiau să îi ateste faptele deosebite, săvârșite

în timpul Revoluției din Decembrie 1989 și s-a substituit Comisiei Secretariatului

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, pronunțând o hotărâre cu încălcarea

Legii nr. 341/2004 și a Normelor Metodologice de aplicare a ei, aprobate prin H.G.

nr. 1412/2004.

- Instanța de fond a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că a luat în calcul Procesul-verbal

al Comisiei secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din 30

aprilie 2009, prin care dosarul reclamantului a fost declarat admis, deși acest

act este lovit de nulitate, întrucât conform Regulamentului de funcționare a Comisiei,

acesta trebuia semnat de cel puțin 6 membrii ai acesteia, în fapt fiind semnat de

doar 2 membrii, a treia semnătură nefiind identificată. În acest sens, se susține

că în ședința Comisiei secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor

din 02 februarie 2011 au fost analizate dosarele mai multor persoane printre care

și al reclamantului, fiind respins întrucât nu are la dosar alte documente sau probe

că a participat la Revoluție, cu această propunere fiind transmis la C.P.R.D. pentru

a se constata că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru preschimbarea

certificatului.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale incidente

speței, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, având în vedere considerentele

ce se vor expune în cele ce urmează.

recursul formulat de reclamantul B.O., prin care acesta critică sentința atacată,

prin prisma soluției de respingere a capătului de cerere privind obligarea secretariatul

de stat pentru problemele revoluționarilor la emiterea certificatului de revoluționar

preschimbat, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele expuse

în continuare.

În mod corect, prima instanță

a stabilit situația de fapt și a aplicat dispozițiile legale incidente, respectiv

ale art. 5 alin. (3) - (5) și ale art. 9 din Legea nr. 341/2004 care reglementează

etapele procedurii privind preschimbarea certificatelor de revoluționar. Potrivit

acestor prevederi legale, înainte de emiterea certificatului de revoluționar preschimbat,

se analizează de către secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor

dosarele persoanelor care solicită preschimbarea, după care se obține avizul comisiei

parlamentare și, în urma acestui aviz, secretariatul de stat pentru problemele

revoluționarilor va elibera noul tip de certificat.

Prin urmare, solicitarea

recurentului-reclamant de a i se elibera certificatul de revoluționar nu putea fi

admisă, atâta vreme cât demersul său judiciar s-a cantonat în etapa premergătoare

emiterii avizului de către Comisia parlamentară, respectiv în cea a depunerii documentației

prevăzută de H.G. nr. 566/1996 și despre care autoritățile pârâte au pretins că

este incompletă.

În acest context, în mod

legal, instanța de fond a obligat autoritățile pârâte să parcurgă în ceea ce îl

privește pe reclamant, etapele prevăzute de lege ce trebuie urmate înainte de emiterea

noului tip de certificat, finalizate prin acordarea avizului de către Comisia parlamentară.

În ceea ce privește critica

referitoare la faptul că instanța de fond nu a preluat în dispozitiv afirmația din

considerente, în sensul că se impune „anularea actelor întocmite de comisie cu încălcarea

legii” aceasta este nefondată, având în vedere că în cererea de chemare în judecată

nu există formulat un astfel de petit, pentru ca instanța să se poată pronunța asupra

lui. Pe de altă parte, această afirmație a instanței de fond reprezintă un argument

în susținerea alegațiilor expuse anterior în considerente, cu privire la contrarietatea

dintre adresele emise succesiv de autoritățile pârâte referitoare la avizarea, respectiv

neavizarea cererii reclamantului de preschimbare a certificatului de revoluționar.

În acest context a dezvoltat instanța de fond raționamentul juridic, temeinic și

legal, în sensul că se impune reanalizarea cererii reclamantului și ulterior a avizării

acesteia, emiterea noului tip de certificat fiind condiționată de îndeplinirea acestei

proceduri premergătoare cu îndeplinirea dispozițiilor legale din parte autorităților

pârâte.

Un argument în plus pentru

certificarea temeiniciei soluției pronunțate de instanța de fond constă în faptul

că, după pronunțarea sentinței atacate, contestația formulată de reclamant în temeiul

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 a fost admisă, cererea fiind avizată pozitiv

de către Comisia parlamentară, urmând a fi eliberat noul certificat de revoluționar.

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989

este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce privește criticile

aduse soluției de respingere a excepțiilor invocate în fața instanței de fond, Înalta

Curte constată că acestea nu au fundament legal.

În ceea ce privește excepția

lipsei procedurii prealabile se reține că reclamantul s-a adresat instanței de contencios

administrativ pentru a se constata refuzul nejustificat din partea autorităților

pârâte de a-i soluționa cererea de preschimbare a certificatului de revoluționar.

Ca urmare, astfel cum a constatat și prima instanță, în situația reclamantului nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 nefiind necesară parcurgerea

procedurii prealabile.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității, se constată că aceasta este motivată prin prisma faptului că

la momentul introducerii acțiunii nu se publicase lista finală conform prevederilor

art. 19 și 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. Or, așa

cum s-a arătat anterior, reclamantul nu invocă nepublicarea în lista finală, ci

reclamă refuzul autorității de a parcurge etapele premergătoare publicării listei

finale, astfel încât acțiunea este admisibilă prin raportare la dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Excepția prematurității

a fost, de asemenea, în mod corect, respinsă de instanța de fond, având în vedere

că după introducerea acțiunii a fost publicată lista finală, în care reclamantul

nu se regăsește, iar problema de drept dedusă judecății se situează, după cum am

arătat, în etapa premergătoare publicării listei, solicitându-se analizarea dosarului

și emiterii avizului de către Comisie.

În ceea ce privește criticile

formulate asupra soluției pronunțate pe fondul acțiunii, Înalta Curte constată că

acestea sunt vădit nefondate, față de situația, necontestată de autoritățile pârâte,

potrivit căreia, după pronunțarea sentinței recurate, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

de Decembrie 1989 a admis contestația formulată de B.O. și, reanalizând dosarul

de revoluționar nr. 21255, a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru

preschimbarea certificatului, avizând favorabil cererea reclamantului formulată

în acest sens.

Prin urmare, autoritățile

pârâte au procedat, practic, la punerea în executare a sentinței pronunțate de instanța

de fond, recunoscând dreptul reclamantului de a obține preschimbarea certificatului

de revoluționar, astfel încât argumentele aduse în susținerea cererii de recurs

sunt lipsite de consecințe în plan juridic.

În aceste condiții, o

analiză detaliată a criticilor dezvoltate pe fondul cauzei, este lipsită de eficacitate

juridică, recursul urmând a fi respins ca nefondat, pentru argumentele expuse anterior.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile ca nefondate, constatând sentința recurată legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de B.O. și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, împotriva sentinței civile nr. 5086 din 14 decembrie 2010 a Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie

2011.