ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 722/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 722/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
D.E.S. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului să predea
certificatul de „luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 -
Luptător Reținut”, în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii
și obligarea la plata unei penalități de 100 RON/zi de întârziere, cu
cheltuieli de judecată.
Motivele de fapt
și de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Reclamantul arată că
la data de 7 septembrie 1996 a depus la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea
Eroilor Revoluției un dosar cu 19 file care atesta calitatea sa de luptător al
Revoluției din Decembrie 1989.
Din motive
necunoscute, certificatul nu i-a fost eliberat până în mai 1997, când a încetat
activitatea comisiei abilitate conform Legii nr. 42/1990.
După intrarea în
vigoare a Legii nr. 341/2004 a depus un nou dosar la pârât, iar la data de 20
noiembrie 2008 dosarul a fost înaintat Comisiei Parlamentare pentru obținerea
avizului în condițiile art. 9 din Legea nr. 341/2004.
Prin adresa de
răspuns la 15 ianuarie 2009 a fost înștiințat că cererea sa a fost respinsă.
Apărările
formulate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor
din Decembrie 1989.
Pârâtul a formulat
întâmpinare prin care a invocat:
- excepția lipsei
procedurii prealabile;
- excepția
prematurității introducerii acțiunii;
- excepția
inadmisibilității acțiunii;
- excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtului;
- excepția
tardivității.
Pe fondul cauzei a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea Curții
de Apel București.
Prin Sentința civilă
nr. 2762 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția
prematurității acțiunii și a respins acțiunea ca prematur introdusă.
Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza hotărârii instanței de fond.
Judecătorul fondului
a reținut ca fiind întemeiată excepția prematurității acțiunii pentru
următoarele considerente:
Prin cererea adresată
pârâtului, reclamantul a solicitat predarea certificatului, care însă nu a fost
eliberat, nefăcându-se dovada finalizării procedurii prevăzute de Legea nr.
341/2004, respectiv obținerea avizului Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor
din Decembrie 1989 conform art. 9 alin. (2) din legea sus amintită.
Prin urmare, instanța
de fond nu poate reține susținerea reclamantului că o astfel de procedură este
facultativă, avizul Comisiei Parlamentare fiind obligatoriu în această
procedură.
Față de împrejurarea
că Legea nr. 341/2004 nu prevede o rezolvare a situației speciale a
reclamantului, se impune, cu atât mai mult opinia comisiei, înainte ca orice
litigiu să ajungă în instanță.
Prin urmare,
judecătorul fondului a reținut că dreptul reclamantului de a i se emite un
certificat de revoluționar nu este un drept actual la data pronunțării acestei
hotărâri.
Recursul formulat
de reclamantul D.E.S.
Motive de recurs
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc.
civ.
6.1. Prima instanță a
aplicat greșit legea.
Invocarea art. 9
alin. (5) din Legea nr. 341/2004 este greșită.
Procedura
contestației la comisia parlamentară specială are ca obiect „preschimbarea ori
neefectuarea preschimbării certificatelor”.
Obiectul acțiunii
reclamantului îl constituie obligarea pârâtului la predarea certificatului, de
unde rezultă că prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 nu sunt
aplicabile speței.
6.2. Prima instanță a
interpretat greșit legea.
6.2.1. Avizul
comisiei parlamentare speciale este prealabil eliberării „certificatelor
doveditoare, preschimbate conform alin. (1)” și nu prealabil solicitării de
eliberare a unui astfel de certificat, cum eronat a reținut prima instanță, ci
doar prealabil eliberării certificatelor doveditoare preschimbate.
Recurentul nu se află
în deținerea unui certificat care ar trebui să fie preschimbat, ci solicită
predarea unui asemenea certificat, care, din culpa autorităților abilitate, nu
i-a fost predat în anii 1996 - 1997.
6.2.2. În mod greșit
prima instanță interpretează prevederile referitoare la procedura contestației
la comisia parlamentară specială, susținând că această procedură nu este „o
jurisdicție” și, ca urmare, nu este facultativă, fiind în contradicție cu
interpretarea dată de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 176 din 11
februarie 2009.
6.3. Lipsa rolului
activ.
Prima instanță nu a
pus în discuția părților motivarea asupra excepției prematurității, respectiv,
lipsa avizului prealabil al comisiei parlamentare speciale.
6.4. Încălcarea
dreptului la un proces echitabil.
Deoarece nu s-a pus
în discuție abordarea motivațională a excepției prematurității, recurentul nu
s-a putut apăra corespunzător.
6.5. Încălcarea
dreptului la acces liber la justiție.
Condiționând
soluționarea cererii de existența unui act ce este refuzat tocmai de
autoritățile statului român, prima instanță a încălcat dreptul fundamental
prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituția României.
II. Considerentele
instanței de recurs.
Recursul este
nefondat.
Instanța de fond a
rămas în pronunțare asupra excepțiilor lipsei procedurii prealabile,
prematurității introducerii cererii, inadmisibilității acțiunii, lipsei
calității procesuale pasive a pârâtului.
Judecătorul
fondului, fără a respinge în prealabil celelalte excepții și fără să explice
din ce motiv a optat pentru soluționarea excepției prematurității acțiunii, s-a
pronunțat asupra acesteia, admițând-o și respingând acțiunea.
În realitate, ordinea
soluționării excepțiilor este greșită, în speță primând excepția procedurii
prealabile și excepția inadmisibilității acțiunii.
Din această cauză,
deși motivele de recurs invocate de recurent sunt parțial întemeiate, această
împrejurare nu poate conduce la admiterea recursului formulat și la
modificarea/casarea hotărârii recurate.
Excepția plângerii
prealabile este neîntemeiată, urmare a faptului că în speță este în discuție
refuzul nejustificat de predare a certificatului pretins de
recurentul-reclamant, iar procedura prealabilă nu este obligatorie, conform
art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Acțiunea este însă
inadmisibilă, iar excepția trebuia admisă de instanța fondului.
Recurentul-reclamant
a solicitat obligarea intimatului-pârât să îi predea certificatul de „Luptător
pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Reținut”.
Recurentul nu a
obținut anterior Legii nr. 341/2004 eliberarea certificatului solicitat.
Prin intermediul
prevederilor Legii nr. 341/2004, recurentul nu poate solicita decât
preschimbarea unui certificat deja deținut.
Conform art. 10 alin.
(4) din H.G. nr. 1412/2004 modificată și completată, recurentul poate solicita
eliberarea unui tip de certificat doar în ipoteza în care acestuia nu i s-a
eliberat certificatul datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate.
Recurentul nu se află
nici în această ipoteză.
Drept consecință,
obligarea intimatului să predea recurentului certificatul de „Luptător pentru
Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Reținut” este inadmisibilă,
având în vedere faptul că, anterior Legii nr. 341/2004 recurentului nu i s-a
recunoscut calitatea de revoluționar.
Predarea
certificatului, ca obligație de a face, nu este posibilă în lipsa efectuării
preschimbării certificatului în condițiile H.G. nr. 1412/2004.
În mod corect a
reținut instanța de fond că pentru eliberarea certificatului și ulterior
predarea acestuia, este obligatoriu avizul Comisiei Parlamentare a
revoluționarilor din decembrie 1989, aviz pe care recurentul nu l-a obținut
datorită neîncadrării în ipotezele prescrise de Legea nr. 341/ 2004.
În ceea ce
privește susținerile instanței de fond referitoare la procedura contestației la
comisia parlamentară specială, în mod corect a reținut că aceasta nu este o
jurisdicție administrativă.
Decizia Curții
Constituționale nr. 176 din 11 februarie 2009 amintind de prevederile art. 21
alin. (4) din Constituția României, s-a referit la procedura administrativ-jurisdicțională
ceea ce confirmă afirmațiile instanței de fond.
Față de acestea și
având în vedere considerentele instanței de recurs, în temeiul art. 312 alin.
(1), teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat, fără a se
considera necesar ca instanța de recurs să se pronunțe și asupra celorlalte
motive de recurs inserate la pct. 3, 4 și 5 din cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de D.E.S. împotriva Sentinței civile nr. 2762 din 24 iunie 2009 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 februarie 2010.