ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3640/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, să se constate calitatea sa de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, precum și obligarea pârâtului să-i facă propuneri Președinției României pentru eliberarea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost rănit în revoluția din 1989 și nu a reușit să intre în posesia actelor decât în anul 2008 când a fost chemat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a da declarații și când i s-a comunicat că legea nu prevede la acest moment o modalitate de dobândire a calității de revoluționar.

Prin sentința civilă nr. 3788 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul H.I. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 s-a acordat în perioada în care au funcționat Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, iar certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990-1997 de aceste comisii, conform dispozițiilor Legii nr. 341/2004, se pot preschimba la cerere, de către Secretariatul pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoarea a prezentei legi.

Prin urmare, instanța de fond, concluzionând, a precizat că Legea nr. 341/2004 nu prevede posibilitatea acordării de noi certificate de revoluționari, ci doar posibilitatea preschimbării certificatelor, astfel că se pune problema reanalizării dosarelor doar pentru persoanele cărora le-a fost atribuită, în temeiul Legii nr. 341/2007, o anumită calitate. Împotriva sentinței Curții de apel, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul H.I., fără a încadra în drept criticile formulate. În esență, recurentul susține că prima instanță nu s-a pronunțat asupra aspectului privind constatarea calității sale de revoluționar, mărginindu-se a constata că această calitate putea fi obținută în condițiile Legii nr. 42/1990.

In prezent, a mai arătat recurentul, nu există cadru legislativ specific pentru a-i fi recunoscută de către autoritățile publice calitatea de revoluționar. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Instanța de fond a soluționat acțiunea recurentului-reclamant din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 341/2004, pe baza căreia și-a întemeiat cererea. Judecătorul are obligația să judece numai în raport cu prevederile legilor incidente în cauză și să se pronunțe pe baza a ceea ce a reglementat un anumit act normativ incident cauzei.

In sens contrar, judecătorul s-ar substitui autorității legiuitoare, încălcându-și competențele bine stabilite de Constituție. În speță, Legea nr. 341/2004 impune preschimbarea certificatelor de soluționare numai pentru persoanele care au dobândit anterior un asemenea certificat sau fac dovada că au depus toate actele, cererea a fost soluționată pozitiv, dar nu s-a eliberat certificatul doveditor din lipsa formularelor tipizate. Înalta Curte constată că recurentul nu se află în niciuna dintre aceste ipoteze, astfel încât cererea sa a fost respinsă în mod corect ca neîntemeiată. Legea nr. 42/1990, precum și celelalte legi incidente au prevăzut în mod expres un termen imperativ de solicitare a constatării calității de revoluționar, încălcarea acestuia ducând inevitabil la decăderea din termenul acordat de lege.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2009, recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile nr. 3788 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.