ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3640/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul H.I. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, să se constate calitatea sa de

Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, precum și obligarea

pârâtului să-i facă propuneri Președinției României pentru eliberarea Titlului

de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a fost rănit în revoluția din 1989 și nu a

reușit să intre în posesia actelor decât în anul 2008 când a fost chemat

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a da

declarații și când i s-a comunicat că legea nu prevede la acest moment o

modalitate de dobândire a calității de revoluționar.

Prin sentința

civilă nr. 3788 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a respins

acțiunea formulată de reclamantul H.I. în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că titlul de Luptător

pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 s-a acordat în perioada în care au

funcționat Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, iar

certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990-1997 de aceste comisii,

conform dispozițiilor Legii nr. 341/2004, se pot preschimba la cerere, de către

Secretariatul pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen

de 6 luni de la intrarea în vigoarea a prezentei legi.

Prin urmare,

instanța de fond, concluzionând, a precizat că Legea nr. 341/2004 nu prevede

posibilitatea acordării de noi certificate de revoluționari, ci doar

posibilitatea preschimbării certificatelor, astfel că se pune problema

reanalizării dosarelor doar pentru persoanele cărora le-a fost atribuită, în

temeiul Legii nr. 341/2007, o anumită calitate.

Împotriva

sentinței Curții de apel, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat

recurs reclamantul H.I., fără a încadra în drept criticile formulate.

În esență,

recurentul susține că prima instanță nu s-a pronunțat asupra aspectului privind

constatarea calității sale de revoluționar, mărginindu-se a constata că această

calitate putea fi obținută în condițiile Legii nr. 42/1990.

In prezent, a

mai arătat recurentul, nu există cadru legislativ specific pentru a-i fi

recunoscută de către autoritățile publice calitatea de revoluționar.

Examinând

cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezentul

recurs este nefondat.

Pentru a

ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Instanța de

fond a soluționat acțiunea recurentului-reclamant din perspectiva dispozițiilor

Legii nr. 341/2004, pe baza căreia și-a întemeiat cererea.

Judecătorul

are obligația să judece numai în raport cu prevederile legilor incidente în

cauză și să se pronunțe pe baza a ceea ce a reglementat un anumit act normativ

incident cauzei.

In sens contrar,

judecătorul s-ar substitui autorității legiuitoare, încălcându-și competențele

bine stabilite de Constituție.

În speță,

Legea nr. 341/2004 impune preschimbarea certificatelor de soluționare numai

pentru persoanele care au dobândit anterior un asemenea certificat sau fac

dovada că au depus toate actele, cererea a fost soluționată pozitiv, dar nu s-a

eliberat certificatul doveditor din lipsa formularelor tipizate.

Înalta Curte

constată că recurentul nu se află în niciuna dintre aceste ipoteze, astfel încât

cererea sa a fost respinsă în mod corect ca neîntemeiată.

Legea nr. 42/1990,

precum și celelalte legi incidente au prevăzut în mod expres un termen

imperativ de solicitare a constatării calității de revoluționar, încălcarea

acestuia ducând inevitabil la decăderea din termenul acordat de lege.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință,

pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. coroborate cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2009, recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile nr. 3788 din 10 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.