ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 865/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Craiova, la data de 26 martie 2009, reclamantul N.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară

a Revoluționarilor din Decembrie 1989, obligarea pârâților să

emită certificat de revoluționar și titlu de luptător

remarcat pentru fapte deosebite în Revoluția din Decembrie 1989, conform

Legii nr. 341/2004 și a dispozițiilor art. 19 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 207

din 29 mai 2009 a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel instanța

a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de

pârâți, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 și art. 7 din Legea nr.

554/2004 și a respins excepția tardivității acțiunii,

având în vedere dispozițiile O.G. nr. 1/2008, raportate la

dispozițiile Legii nr. 341/2004, aprobată prin Legea nr. 47/2009.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru lipsa rolului

activ al instanței de fond constând în aceea că, deși a

solicitat, în dovedirea acțiunii, obligarea pârâților să

depună documentele ce formează conținutul dosarului nr. 12475

din 9 august 1996, instanța nu i-a admis cererea de probe solicitată,

împiedicându-l astfel să dovedească activitatea sa de luptător

și meritele sale în Revoluția din Decembrie 1989.

O altă critică s-a referit la

interpretarea greșită pe care instanța a dat-o cauzei deduse

judecății atunci când nu a observat că ceea ce se solicitase era

obligarea pârâților la emiterea certificatului de revoluționar

și a titlului de luptător pentru victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989 remarcat prin fapte deosebite și nu preschimbarea

certificatului de participant, deja emis, solicitare în raport de care nu avea

obligația îndeplinirii procedurii prealabile, așa cum greșit, a

stabilit instanța de fond.

Recursul este nefondat.

În ceea ce privește lipsa rolului

activ al primei instanțe se constată, dimpotrivă, că

aceasta a dispus, prin încheierea din 24 aprilie 2009, obligarea pârâților

să depună la dosar documentele ce au stat la baza certificatului nr.

949 din 30 iunie 1994, ca și cererea reclamantului nr. 11892 din 4

noiembrie 2004, formulată în baza Legii nr. 341/2004, iar la termenul din

data de 22 mai 2009, apărătorul reclamantului a depus în

probațiune un set de înscrisuri, nerezultând din lucrările dosarului

că instanța de fond a respins probele solicitate de acesta.

Pe de altă parte, astfel cum

rezultă din acțiunea introductivă de instanță și

din înscrisurile depuse la dosar, prin certificatul nr. 949 din 30 iunie 1994,

Comisia de Aplicare a Legii nr. 42/1990, i-a recunoscut reclamantului calitatea

de participant la Revoluția Română din Decembrie 1989, acesta

solicitând ulterior, urmare a apariției Legii nr. 341/2004, privind preschimbarea

certificatelor eliberate în condițiile Legii nr. 42/1990, beneficiul

dispozițiilor noii legi, motiv pentru care a depus cererea

înregistrată la Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 sub nr. 11892 din 4 noiembrie 2004;

aspecte de altfel, corect reținute de către instanța de fond.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr.

341/2004, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 347/2006,

„certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (...) se vor preschimba, la cererea

titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2007

inclusiv”. Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din

Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004,

impune obligația pentru Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 ca, până la data de 30 iunie

2007, să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au

eliberat noile tipuri de certificate precum și cu cele cărora li s-a

respins cererea de preschimbare.

În ceea ce privește procedura de

contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea

certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004

stabilesc o normă specială în ce privește efectuarea procedurii

prealabile, normă derogatorie de la dreptul comun, reprezentat în

această materie de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 „Contestațiile privind

preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform

prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se

vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989,

care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în

acest sens”.

În executarea acestei norme legale, art.

20 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G.

nr. 1412/2004, stabilește că persoanele nemulțumite de

nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în

Monitorul Oficial al României partea I, a listei finale prevăzute la art.

19 alin. (1)”.

Față de situația că

termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 391/2009 este 30

aprilie 2009, rezultă că dreptul reclamantului de a face

contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004

raportat la art. 20 alin. (1) din Normele metodologice nu s-a născut,

încă.

Pe de altă parte, reclamantul nu se

poate adresa direct instanței de contencios administrativ, trebuind

să respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară, impusă de art. 20 alin. (1) din Normele metodologice.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi

supusă controlului instanței de contencios administrativ, după

ce persoana a îndeplinit procedura prealabilă, în speță, cea

specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004

raportat la art. 20 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a legii,

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care

prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea

instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri

prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.C.

împotriva sentinței civile nr. 207 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.