ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 865/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 26 martie 2009, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, obligarea pârâților să emită certificat de revoluționar și titlu de luptător remarcat pentru fapte deosebite în Revoluția din Decembrie 1989, conform Legii nr. 341/2004 și a dispozițiilor art. 19 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 207 din 29 mai 2009 a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel instanța a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâți, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 și art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a respins excepția tardivității acțiunii, având în vedere dispozițiile O.G. nr. 1/2008, raportate la dispozițiile Legii nr. 341/2004, aprobată prin Legea nr. 47/2009.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru lipsa rolului activ al instanței de fond constând în aceea că, deși a solicitat, în dovedirea acțiunii, obligarea pârâților să depună documentele ce formează conținutul dosarului nr. 12475 din 9 august 1996, instanța nu i-a admis cererea de probe solicitată, împiedicându-l astfel să dovedească activitatea sa de luptător și meritele sale în Revoluția din Decembrie 1989. O altă critică s-a referit la interpretarea greșită pe care instanța a dat-o cauzei deduse judecății atunci când nu a observat că ceea ce se solicitase era obligarea pârâților la emiterea certificatului de revoluționar și a titlului de luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 remarcat prin fapte deosebite și nu preschimbarea certificatului de participant, deja emis, solicitare în raport de care nu avea obligația îndeplinirii procedurii prealabile, așa cum greșit, a stabilit instanța de fond.

Recursul este nefondat. În ceea ce privește lipsa rolului activ al primei instanțe se constată, dimpotrivă, că aceasta a dispus, prin încheierea din 24 aprilie 2009, obligarea pârâților să depună la dosar documentele ce au stat la baza certificatului nr. 949 din 30 iunie 1994, ca și cererea reclamantului nr. 11892 din 4 noiembrie 2004, formulată în baza Legii nr. 341/2004, iar la termenul din data de 22 mai 2009, apărătorul reclamantului a depus în probațiune un set de înscrisuri, nerezultând din lucrările dosarului că instanța de fond a respins probele solicitate de acesta.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță și din înscrisurile depuse la dosar, prin certificatul nr. 949 din 30 iunie 1994, Comisia de Aplicare a Legii nr. 42/1990, i-a recunoscut reclamantului calitatea de participant la Revoluția Română din Decembrie 1989, acesta solicitând ulterior, urmare a apariției Legii nr. 341/2004, privind preschimbarea certificatelor eliberate în condițiile Legii nr. 42/1990, beneficiul dispozițiilor noii legi, motiv pentru care a depus cererea înregistrată la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 sub nr. 11892 din 4 noiembrie 2004; aspecte de altfel, corect reținute de către instanța de fond.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (...) se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2007 inclusiv”. Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, impune obligația pentru Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 ca, până la data de 30 iunie 2007, să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.

În ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială în ce privește efectuarea procedurii prealabile, normă derogatorie de la dreptul comun, reprezentat în această materie de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”.

În executarea acestei norme legale, art. 20 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, stabilește că persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)”. Față de situația că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 391/2009 este 30 aprilie 2009, rezultă că dreptul reclamantului de a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 raportat la art. 20 alin. (1) din Normele metodologice nu s-a născut, încă.

Pe de altă parte, reclamantul nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, trebuind să respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară, impusă de art. 20 alin. (1) din Normele metodologice. În acest sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ, după ce persoana a îndeplinit procedura prealabilă, în speță, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 raportat la art. 20 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004. Pentru considerentele arătate, având în vedere și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., care prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.C. împotriva sentinței civile nr. 207 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.