ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2011

HOTĂRÂRE
27.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 65 din 9 februarie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a luat

act că reclamanții I.T., D.M., G.O.N., B.B. și S.C. au renunțat la acțiunea

precizată, respingându-se totodată excepțiile lipsei calității procesuale

pasive și prematurității invocate de pârâta Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 din cadrul Camerei Deputaților a

Parlamentului României. A fost admisă acțiunea precizată formulată de

reclamantul O.N. împotriva pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 din cadrul Camerei Deputaților a Parlamentului României,

fiind obligat primul pârât să efectueze toate demersurile legale în vederea

eliberării pe seama reclamantului a certificatului doveditor de luptător pentru

victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, în calitate de "Luptător

pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte

deosebite", iar cel de-al doilea pârât la avizarea favorabilă a aceluiași

titlu, pe seama reclamantului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că la data de 08 decembrie 2009,

reclamanții T.I., B.B., S.C., D.M. și G.O.N. au solicitat instanței să ia act

că renunță la judecată, deoarece litigiul a fost rezolvat pe cale amiabilă cu

pârâții, fiind astfel incidente dispozițiile art. 246 C. proc. civ.

Instanța a constatat

nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parlamentul

României - Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, reținând

că, potrivit art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 412/2004 modificată, dată în

aplicarea Legii nr. 341/2004, aceasta este abilitată să avizeze propunerile de

atribuire a certificatului doveditor al calității de revoluționar.

În ceea ce privește

excepția prematurității, s-a apreciat că în cauză nu este vorba de

prematuritatea acțiunii reclamantului, deoarece pârâtele au procedat la

preschimbarea certificatelor altor persoane beneficiare a certificatelor de

revoluționar emise în baza Legii nr. 42/1990, în 2005 și 2006.

În ceea ce privește

fondul cauzei, prima instanță a constatat că la dosarul cauzei există

Certificatul de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989

eliberat pe numele reclamantului O.N. la data de 22 aprilie 1997 de către

Guvernul României, în baza prevederilor art. 1 din Legea nr. 42/1990.

S-a mai reținut că

odată cu apariția Legii nr. 341/2004, reclamantul a depus la Secretariatul de

Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 cerere de

preschimbare a certificatului, însă, fără nicio justificare legală, această

instituție a tergiversat în mod nejustificat eliberarea unui nou certificat în

favoarea reclamantului.

A apreciat

judecătorul fondului că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă

fără dubii că reclamantul se încadrează în categoria persoanelor care

beneficiază de preschimbarea certificatelor de revoluționar eliberate anterior,

în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004.

În termen legal, împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs pârâtul Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.), iar criticile aduse

și subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. au vizat greșita dezlegare dată excepțiilor invocate în fața primei

instanțe și anume excepției lipsei procedurii prealabile întemeiată pe

dispozițiile art. 109(2) C. proc. civ. și art. 9(5) din Legea nr. 341/2004, în

condițiile în care este vorba de o procedură instituită printr-o lege specială

și excepției prematurității introducerii cererii față de Legea nr. 391/2009

pentru aprobarea O.U.G. nr. 84/2009 care prorogă termenul de preschimbare a

certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar până la data de 30

aprilie 2010 inclusiv.

Recurentul a apreciat

că este incident și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., față de interpretarea greșită a actului dedus judecății și

respingerea excepției inadmisibilității acțiunii deși din prevederile Legii nr.

341/2004 și cele ale H.G. nr. 1412/2004 rezultă că nu se pot preschimba

certificatele revoluționarilor ale căror dosare sunt incomplete, iar în speță

probele existente atestau faptul că dosarul reclamantului era incomplet la

verificarea în plen a acestuia.

Criticile

recurentului au atins și fondul cauzei, subliniindu-se că instanța a ignorat

apărările sale legate de lipsa dovezilor ce ar trebui să-i ateste reclamantului

faptele deosebite săvârșite în timpul Revoluției din Decembrie 1989,

substituindu-se practic Comisiei Secretariatului de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 și pronunțând o hotărâre în totală neconcordanță cu

dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale H.G. nr. 1412/2004 cu modificările și

completările ulterioare.

Examinând cauza din

perspectiva motivelor de nelegalitate invocate de recurent, a dispozițiilor

art. 304

1

probatoriul administrat avut în vedere la momentul pronunțării sentinței aflate

în control judiciar, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul

este nefondat și îl va respinge ca atare.

În mod corect,

judecătorul fondului a respins ca neîntemeiată excepția prematurității

acțiunii, reținând, pe de o parte, că în anii 2005 și 2006 pârâtele au procedat

deja la preschimbarea certificatelor altor persoane beneficiare ale

certificatelor de revoluționar emise în baza Legii nr. 42/1991, iar pe de altă

parte că art. 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004,

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 și care recunoaște dreptul persoanelor

nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor de a contesta lista

finală prevăzută la art. 19(1) din aceleași norme, deci textul legal în

discuție nu conduce la prematuritatea acțiunii în condițiile în care de la data

înregistrării dosarului reclamantului și până la data pronunțării au trecut

patru ani.

Concluzia la care

instanța de fond a ajuns cu privire la fondul litigiului este de asemenea una

corectă și în acord cu legislația incidentă.

După apariția Legii

nr. 341/2004 reclamantul, care deținea certificatul de luptător pentru victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989 eliberat de Guvernul României în baza art.

1 din Legea nr. 42/1991, a depus la Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 cerere de preschimbare a certificatului

menționat și deși au fost depuse dovezi care stabilesc fără dubiu că se

încadrează în categoria persoanelor care beneficiază de preschimbarea

certificatelor de revoluționar eliberate anterior, autoritățile pârâte nu au

procedat în consecință.

Constatându-se că nu

există o justificare legală pentru conduita celor două pârâte, instanța a

reținut că acțiunea reclamantului se circumscrie art. 8(1) din Legea nr.

554/2004 modificată și completată.

Înalta Curte reține

totodată că sunt lipsite de substanță aspectele detailate în cererea de recurs

privind procedura specială instituită prin Legea nr. 341/2004 și la faptul că

la data promovării acestei căi extraordinare de atac nu fusese depășit termenul

prevăzut de art. 9(1) din actul normativ menționat ce a fost prorogat prin

Legea nr. 391/2009 până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv, cu atât mai mult

cu cât în exercitarea atribuțiilor ce le revin cele două autorități pârâte au

eliberat la data de 6 iulie 2010 (după pronunțarea sentinței atacate), pe

numele intimatului-reclamant, Certificatul ce confirmă titlul de "Luptător

pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Luptător remarcat prin

fapte deosebite" (fila 35 dosar recurs).

Văzând și

dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004,

Respinge recursul

declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 împotriva Sentinței nr. 65 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2011.

Procesat

de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5231/2011
său nu apare în M. Of., prin care Președintele României a acordat Titlurile de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, Remarcat prin Fapte Deosebite. 2. Apărările pârâților Prin întâmpinare, pârâtul Secretariatul de S
ÎCCJ 2010-11-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5143/2010
le Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei procedurii prealabile și excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond, ambii pârâți au solicitat respingerea acțiunii. 2. Hot
ÎCCJ 2011-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 217/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 61 din 31 martie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei procedurii preala
ÎCCJ 2010-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 865/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 26 martie 2009, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Secretar
ÎCCJ 2011-12-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5926/2011
ile Legii nr. 341/2004 și ale H.G. nr. 1412/2004, cât și probele dosarului - potrivit cărora reclamantul nu deține certificat și titlu atribuit în temeiul Legii nr. 42/1990. În drept, recurenții au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C
Sursă