ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.03.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 910/2013

HOTĂRÂRE
15.03.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 910/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În

baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 135 din 28 august 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc.

pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.I.

împotriva rezoluției din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, verificată și menținută prin

rezoluția din 6 aprilie 2012 pronunțată în Dosar nr. 323/II/2/2012 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

A

fost menținută rezoluția din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

A

fost obligat petentul să achite statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Petiționarul

M.I. a formulat plângere în temeiul art. 278

1

înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 394/45/2012 împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr.

394/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași care a fost

verificată și menținută prin Rezoluția nr. 323/II/2/2012 din 6 aprilie 2012 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În

motivarea plângerii, petentul arată că avocații A.F. și M.S. împreună cu

executorul judecătoresc A.C. au participat abuziv la expulzarea familiei M. din

apartamentul proprietate personală, fără hotărâre de încuviințare a executării

silite și că aceștia nu au înregistrat în contabilitate contractul de asistență

juridică și chitanțele privind plata onorariilor.

A

mai arătat petiționarul în motivarea plângerii că procurorul adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nu a soluționat niciun capăt de

acuzare dovedit de petent.

În

plângerea sa și în concluzii, petiționarul a făcut referire la alte cauze care

au format obiectul Dosarelor nr. 755/45/2011, 154/45/2011 în care instanța a

soluționat plângerea penală formulată de acesta împotriva rezoluției dată în

Dosarul nr. 410/P/2009, nefiind vorba despre o cauză civilă așa cum se

menționează în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată în prezenta

cauză.

A

mai arătat petiționarul că a fost înregistrată audio-video executarea silită a

familiei sale fără încuviințarea executării silite și fără autorizație motivată

de judecător, conform art. 91

1

A

mai susținut petiționarul în plângerea sa că actul de adjudecare din 24

octombrie 2006, adjudecatar T.I.O., a fost scris în fals de instanță în Dosar

nr. 5869/245/2007 și nu s-a soluționat înscrierea în fals a actului de

adjudecare. T.I.O. a utilizat actul de adjudecare promovând acțiuni civile.

Rezoluția

pronunțată în plângere, nr. 323/11/1/2012, nu este legală, susținerile din

rezoluție nefiind reale.

Instanța

de fond a apreciat că plângerea este nefondată, întrucât prin rezoluția din 24

februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 s-au dispus următoarele:

"neînceperea urmăririi penale fața de:

-

avocații A.F. și M.S., din cadrul Baroului Iași, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor "efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și

omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință

denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de

activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals

intelectual" prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilității,

"distrugerea calificată" prev. de art. 218 alin. (1) C. pen.,

"falsul intelectual" prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-

executorul judecătoresc A.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de

pe lângă Curtea de Apel Iași sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

"abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246

precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept

consecință denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum și a

elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea

de fals intelectual" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 43 din

Legea nr. 82/1991 Legea contabilității, "complicitatea la distrugerea

calificată" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) C.

pen., "complicitatea la falsul intelectual" prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Au

fost respinse pretențiile civile formulate, ca fiind neîntemeiate. Cheltuielile

judiciare avansate pentru cauză au rămas în sarcina statului.

În

motivarea rezoluției, procurorul a reținut următoarele:

Persoana

vătămată M.I. a formulat plângere penală, datată "18 iulie 2011",

înregistrată în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași sub numărul

Dosarului penal 394/P/2011 la 20 iulie 2011.

Prin

plângerea penala formulată, persoana vătămată a solicitat cercetarea penală a

avocaților A.F. și M.S., din cadrul Baroului Iași cât și a executorului

judecătoresc A.C. "pentru infracțiunile săvârșite prevăzute și pedepsite

de art. 43 din Legea 82/1991, art. 218, art. 289 C. pen., Decizia nr. 4/2000 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite".

Petiționarul

a susținut că avocații A.F. și M.S., împreună cu executorul judecătoresc A.C.

"au participat abuziv la expulzarea familiei M. din apartamentul proprietate

personală (...) distrugând în totalitate apartamentul proprietate personală,

distrugând toate bunurile mobile aflate în apartament, distrugând actele

procedurale, ducând la agravarea sănătății soției, devenind handicapată".

Prin

semnarea și parafarea împuternicirii avocațiale, delegația de substituire (...)

depuse în Dosar nr. 154/45/2011, la dala depunerii la dosar au săvârșit

infracțiunile de neînregistrarea în contabilitatea barourilor de avocați și în

biroul de executor judecătoresc A.C., contractul de asistență juridică și

chitanța/factura de încasarea/plata onorariului de asistență juridică în cauza

penală nr. 154/45/2011".

Petiționarul

s-a constituit parte civilă pentru "obligarea făptuitorilor la plata

despăgubirilor civile în sumă de un milion lei (RON) cât și cheltuieli de

judecată pe care le voi efectua".

Deși

a fost citată în mod procedural penal, prin citație-tip cât și prin adresă,

pentru a se prezenta la audiere la datele de 17 august 2011 și respectiv 25

august 2011, persoana vătămată M.I. nu s-a conformat.

Urmare

a actelor premergătoare administrate în cauză s-a constatat că, acțiunea penală

nu poate fi pusă în mișcare față de avocații A.F., M.S., din cadrul Baroului

Iași deoarece, faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 - legea contabilității,

art. 218 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., fiind incident cazul

prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a

mai reținut că totodată, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de

executorul judecătoresc A.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de

pe lângă Curtea de Apel Iași, deoarece infracțiunile sesizate cu privire la

această persoană cercetată nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 43 din Legea

nr. 82/1991 Legea contabilității, art. 26 C. pen. raportat la art. 218 alin.

(1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. existând

cazul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru toate persoanele

cercetate.

În

motivarea rezoluției s-a procurorul a arătat că:

Referitor

la infracțiunile sesizate împotriva avocaților A.F. și M.S. respectiv

infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilității s-a

reținut că:

A.F.

este avocat în cadrul Baroului Iași începând cu data de 01 ianuarie 1999, având

numărul de ordine "581".

M.S.

este avocat în cadrul Baroului Iași începând cu data de 12 decembrie 1998,

având numărul de ordine "333".

Potrivit

probelor administrate s-a constatat că, avocatul A.F. a încheiat cu clientul

executor judecătoresc A.C. contractul de asistență juridică seria IS/151401, la

data de 21 ianuarie 2011, "contract de asistență juridică permanentă pe un

an până la 31 decembrie 2011" pentru "asistență juridică,

reprezentare în limitele legii în fața tuturor organelor statului, instanțe

judecătorești, parchete, organe cercetare penală, creditori, debitori,

redactare, consultații. Desocotirea are loc în luna decembrie 2011 cu excepția

chitanțelor pt. cheltuieli de judecată ".

Totodată

a încheiat cu B.E.J. "A.C.", cu sediul în municipiul Iași, județul

Iași, în calitate de client, contractul de asistență juridică seria IS/151402,

la data de 21 ianuarie 2011, "contract de asistență juridică permanentă și

anual, până la 31 decembrie 2011" pentru "asistență juridică și

reprezentare în fața oricărei persoane fizice, juridice, instituții ale

statului, instanțe, parchete, organe poliție, redactare, consultații juridice,

opinii legale; contractul se plătește și desocotește în luna decembrie cu

excepția cheltuielilor de judecată".

În

virtutea contractului de asistență juridică seria IS/151401, avocatul A.F., în

calitate de avocat titular al Cabinetului de Avocat "A.F.", a

asigurat asistență juridică executorului judecătoresc A.C. în Dosarul nr.

154/45/2011 al Curții de Apel Iași - cauză privind pe petentul M.I. și având ca

obiect "plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată", depunând împuternicirea avocațială seria

IS/120673/2011, din data de 21 martie 2011 cât și delegația de substituire

seria 18/171318/2011, din data de 21 martie 2011, pentru substituirea persoanei

sale de către avocatul M.S. din cadrul Baroului Iași "Pt. toate termenele".

Avocatul

A.F. a înregistrat contractul de asistență juridică permanentă anuală încheiat

cu executorul judecătoresc A.C. în registrul de evidență a contractelor de

asistență juridică pe anul 2011.

Totodată

a înregistrat contractul de asistență juridică permanentă anuală încheiat cu

B.E.J. "A.C." în registrul de evidență a contractelor de asistență

juridică pe anul 2011 (fila nr 43).

Nu

au fost solicitate de către executorul judecătoresc A.C. petentului M.I.

cheltuieli de judecată în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași.

Onorariul,

care a fost în sumă de 1.300 RON, a fost plătit de către executorul

judecătoresc A.C. la data de 17 februarie 2012 Cabinetului de Avocat

"A.F.", fapt dovedit prin chitanța seria IS FA nr. 843 din 17

februarie 2012.

Nu

a fost achitat onorariul până la data formulării sesizării penale de către

M.I., respectiv 18 iulie 2011, de către executorul judecătoresc A.C. și nici de

B.E.J. "A.C." către Cabinetul de Avocat "A.F." pentru

asistența juridică acordată în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași,

motiv pentru care nu a existat emisă chitanță fiscală de cabinetul de avocat

sus-menționat pentru care să se impună evidențierea în registrul-jurnal de

încasări și plăți ori în registru-inventar. Curtea de Apel Iași a dispus, la data

de 28 iunie 2011, în Dosarul nr. 154/45/2011 respingerea, ca tardivă, a

plângerii formulate de către petentul M.I. împotriva intimatului executor

judecătoresc A.C.

Avocatul

M.S. nu a avut încheiat contract de asistență juridică cu executorul

judecătoresc A.C. sau cu B.E.J. "A.C." în Dosarul nr. 154/45/2011 al

Curții de Apel Iași.

Acest

avocat a substituit pe avocatul A.F. în baza delegației de substituire seria

IS/171316/2011, din data de 21 martie 2011.

Prin

urmare nu a încasat onorariu și nu era obligat potrivit dispozițiilor legale să

îl evidențieze în registrul-jurnal de încasări și plăți și nici în

registru-inventar al Cabinetului de Avocat "M.S.".

În

conformitate cu prevederea art. 114 din Statutul din 25 septembrie 2004, Statut

al profesiei de avocat adoptat de Uniunea Națională a Barourilor din România,

"în exercitarea profesiei sale avocatul este independent".

S-a

mai reținut că potrivit dispoziției art. 34 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu modificările și

completările ulterioare, "contractul dintre avocat și clientul său nu

poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de niciun organ al

statului".

Potrivit

art. 226 alin. (1) lit. a) și b) din Statutul din 25 septembrie 2004, Statut al

profesiei de avocat adoptat de Uniunea Națională a Barourilor din România,

avocatul este obligat să țină evidența contractelor de asistență juridică [lit.

a)] și a registrului de evidență a contractelor de asistență juridică [lit.

b)].

S-a

mai reținut că în conformitate cu prevederile alin. (3) al articolului

sus-menționat verificarea evidențelor prevăzute la alin. (1) lit. a) se face

numai de către decan sau înlocuitorul său de drept, numai în cazul unei anchete

disciplinare și dacă există acordul expres și prealabil al clientului. Potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, Consiliul baroului printr-un consilier delegat

poate verifica evidențele prevăzute la alin. (1) lit. b) - e) în vederea

stabilirii modului în care avocatul își îndeplinește obligațiile stabilite de

lege, prezentul statut și statutul C.A.A. Nerespectarea de către avocat a

prezentării evidențelor solicitate reprezintă abatere disciplinară.

Totodată,

procurorul a mai arătat în considerentele rezoluției că în conformitate cu art.

1 alin. (5) din Legea nr. 82/1991 "Persoanele fizice care desfășoară

activități producătoare de venituri au obligația să conducă contabilitate

simplificată, bazată pe regulile contabilității în partidă simplă, potrivit

reglementărilor elaborate în acest sens. Aceste persoane întocmesc

Registrul-jurnal de încasări și plăți și Registrul-inventar".

Potrivit

reglementării din Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal: art. 16 "Anul

fiscal", alin. (1): Anul fiscal este anul calendaristic.

Conform

alin. (2): Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în

cursul unui an fiscal perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic

pentru care contribuabilul a existat;

art.

34 "Declararea și plata impozitului pe profit" alin. (1): Declararea

și plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25

inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I - III.

Definitivarea

și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează

până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit prevăzut

la art. 35 [contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de

impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor cu

excepția contribuabililor prevăzuți la art. 34 alin. (5) lit. a) și lit. b), alin.

(14) și alin. (15) (depun declarație anuală profit până la termenul prevăzut în

cadrul acestor aliniate)];

art.

41 Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor

prezentului cod sunt următoarele: a) venituri din activități independente,

definite conform art. 46;

art.

44 "Perioada impozabilă" alin. (1): Perioada impozabilă este anul

fiscal care corespunde anului calendaristic.

alin.

(2): Prin excepție de la prevederile alin. (1) perioada impozabilă este

inferioară anului calendaristic, în situația în care decesul contribuabilului

survine în cursul anului.

art.

79 alin. (1) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la

momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea

unei cote de 16% asupra venitului brut.

alin.

(3): Impozitul astfel reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25

inclusiv, a lunii următoare celei în care a fost reținut. Referitor la

infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. s-a arătat că :

Persoana

vătămata M.I. nu a făcut dovada distrugerii de bunuri pretins a fi săvârșită de

către persoanele cercetate sesizate, prin: distrugerea, degradarea ori aducerea

în stare de neîntrebuințare de către acestea a unui bun proprietatea sa ori

prin împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel

de bun precum și înlăturarea măsurilor luate, acte materiale care să fi avut

consecințe deosebit de grave pentru persoana acesteia (pagubă materială mai

mare de 200.000 lei).

Cu

privire la infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. s-a arătat că:

Actele

premergătoare administrate în prezenta cauză nu au putut demonstra probator

împrejurarea că, înscrisurile reprezentând: contractele de asistență juridică

încheiate sub seria IS/151401/2011, din 21 ianuarie 2011 între Cabinetul de

Avocat "A.F." și executorul judecătoresc "A.C." și seria

IS/151402/2011, din 21 ianuarie 2011 între Cabinetul de Avocat "A.F."

și B.E.J. "A.C." cu sediul în municipiul Iași; împuternicirea

avocațială seria IS/120673/2011, din 21 martie 2011, emisă pentru avocatul A.F.

ce a fost împuternicit de executorul judecătoresc A.C. și B.E.J.

"A.C." cu sediul în municipiul Iași; delegația de substituire seria

IS/171316/2011, din 21 martie 2011, emisă de avocatul A.F., care atestă

substituirea sa de către avocatul M.S. în fața Curții de Apei Iași în Dosarul

nr. 154/45/2011, constituie acte falsificate în accepțiunea legii penale a

textului de încriminare a art. 289 "falsul intelectual" deoarece, nu

s-a constatat atestarea în cuprinsul lor a unor fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului ori omisiunea unor date care ar fi fost

obligatorii, ce ar fi fost efectuate de către vreunul dintre avocații A.F. și

M.S. în conformitate cu Statutul din 25 septembrie 2004 statut al profesiei de

avocat (text în vigoare din 15 septembrie 2011).

Art.

209:

alin.

(1) Dreptul avocatului de a asista, de a reprezenta și de a exercita orice alte

activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică,

în conformitate cu prevederile prezentului statut. Contractul prevede în mod

expres obiectul mandatului primit, precum și onorariul stabilit.

alin.

(2) În lipsa unor prevederi contrare, avocatul poate să efectueze orice act

specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru promovarea drepturilor

și intereselor legitime ale clientului.

Nedovedindu-se

caracterul de înscris falsificat nu se impune a se solicita instanței de

judecată civilă competentă desființarea lor totală sau parțială, așa cum se

prevede în art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

Cu

privire la infracțiunile sesizate împotriva executorului judecătoresc A.C.,

respectiv:

Infracțiunea

prev. de art. 246 C. pen.

Actele

premergătoare administrate în prezenta cauză nu au dus la dovedirea

împrejurării că executorul judecătoresc A.C. din cadrul Camerei Executorilor

Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași, având biroul executorului

judecătoresc cu sediul în municipiul Iași, județul Iași, a efectuat prin

depunerea memoriului cât și a notelor de concluzii scrise în Dosarul nr.

154/45/2011 al Curții de Apel Iași vreun act abuziv în accepțiunea legii

penale, care să fi fost de natură a cauza o vătămare a intereselor legale ale

petentului M.I.

Nu

s-a putut dovedi împrejurarea că, prin formularea memoriului cât și a notelor

de concluzii scrise în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași

executorul judecătoresc A.C. ar fi înlesnit sau dat vreun ajutor, cu intenție,

avocatului A.F. ori avocatului M.S., la săvârșirea infracțiunilor

"efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu

știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea

veniturilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de

pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de "fals

intelectual", "distrugerea calificată", "falsul

intelectual". De asemeni, nu s-a putut dovedi că, executorul judecătoresc

A.C. ar fi promis fiecărui avocat sesizat, înainte sau în timpul săvârșirii

vreuneia dintre faptele anterior expuse că, va tăinui bunurile provenite din acestea

ori va favoriza pe fiecare făptuitor. Executorul judecătoresc A.C. nu a

solicitat în cadrul acțiunii care a constituit obiectul Dosarului nr.

154/45/2011 al Curții de Apel Iași de la petentul M.I. cheltuieli de judecată,

nici în nume personal și nici pentru B.E.J. "A.C." ca reprezentant

legal al acestuia.

Executorul

judecătoresc A.C. nu a achitat Cabinetului de Avocat "A.F.", până la

data dispunerii prezentei rezoluții, onorariu pentru asistența juridică

acordată în cauza care a constituit obiectul Dosarului nr. 154/45/2011 al

Curții de Apel Iași, nici în nume personal și nici pentru B.E.J.

"A.C." ca reprezentant legal al acestuia.

În

motivarea rezoluției procurorul a mai arătat că probatoriul prezentei cauze,

apreciat în mod just, nu a putut demonstra existența intenției pe care să o fi

manifestat, în mod direct sau indirect, executorul judecătoresc A.C. pe durata

cercetării judecătorești în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași, de

a nu îndeplini ori de a realiza în mod defectuos atribuțiile corespunzătoare

funcției urmărind să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale petentului

M.I.

Totodată

nu s-a demonstrat existența intenției executorului judecătoresc A.C. de a

înlesni sau de a da vreun ajutor avocatului A.F. ori avocatului M.S. la săvârșirea

infracțiunilor "efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și

omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință

denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de

activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de

"fals intelectual", "distrugerea calificată", "falsul

intelectual".

S-a

mai reținut că în cuprinsul Deciziei nr. IV din 16 octombrie 2010 a Curții

Supreme de Justiție, secțiile unite, nu este reglementată vreo infracțiune iar

nerespectarea acesteia nu poate avea caracter infracțional care să atragă

răspunderea penală.

Prin

decizia sus-menționată s-a hotărât admiterea recursului în interesul legii

declarat de procurorul general ai Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție și s-a stabilit, în aplicarea dispozițiilor art. 37 din Legea nr.

32/1968 astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 12 din 14 ianuarie 1994, în

sensul că, după primirea plângerii formulate împotriva actului de constatare a

contravenției și de aplicare a amenzii, instanța căreia îi revine competența de

a soluționa are obligația de a cita persoana care a făcut plângerea și organul

care a aplicat sancțiunea, precum și orice altă persoană a cărei ascultare o

consideră utilă cauzei.

S-a

mai reținut că în declarația dată personal avocatul A.F. a consemnat, la final:

"Dau declarația în cunoștință de cauză, fără avocat".

Deși

procurorul a cerut avocatului A.F. la finalul audierii, ora 13:45 - care a

insistat în mod verbal ca avocatul C.V., cu care pretinde că a discutat pentru

a-i asigura asistență juridică însă nu a încheiat contract, să vină să studieze

în perioada următoare dosarul cauzei - să anunțe pe avocatul C.V. să ia

legătura în mod telefonic, în ziua de 23 februarie 2012, cu procurorul pentru a

stabili data când să se prezinte pentru a depune la dosar împuternicirea

avocațială cât și pentru a studia plângerea penală a persoanei vătămate M.I.,

până la data dispunerii prezentei soluții avocatul C.V. nu a contactat

procurorul și nici nu a depus la dosarul cauzei vreo împuternicire avocațială.

Neputând

fi pusă în mod legal în mișcare acțiunea penală împotriva vreuneia dintre

persoanele cercetate penal, nedovedindu-se vinovăția acestora și neputând fi

asigurată tragerea lor la răspundere penală nu pot fi admise pretențiile civile

formulate de către persoana vătămată M.I. urmând a se dispune respingerea lor,

ca fiind neîntemeiate.

De

asemenea, procurorul a mai reținut în motivarea rezoluției că persoana vătămată

poate formula acțiune civilă separată la instanța de judecată competentă pentru

recuperarea lor.

Din

considerentele de fapt reținute și expuse, în baza prevederilor art. 228 alin.

(6) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen.; art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.

Prin

rezoluția din 6 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 323/II/2/2012 a fost respinsă

ca nefondată plângerea petentului M.I. privind rezoluția din 24 februarie 2012

emisă în Dosar nr. 394/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Pentru a pronunța această rezoluție s-au reținut următoarele:

"Prin

rezoluția din 24 noiembrie 2012 emisă în Dosarul nr. 394/P/2011 procurorul a

dispus în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. și art.

192 alin. (3) neînceperea urmăririi penale privind pe A.F. și M.S., cercetați

sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 218

alin. (1) C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a)

rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 26 rap. la art. 218 alin. (1) C.

pen. și art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen."

În

fapt, reclamantul M.I. a solicitat cercetarea penală a avocaților A.F. și M.S.

care împreună cu executorul judecătoresc A.C. au participat abuziv la

expulzarea familiei M. din apartamentul proprietate personală, ocazie cu care

au distrus și bunurile aflate în apartament.

De

asemenea, atât avocații cât și executorul judecătoresc nu au înregistrat în

contabilitate contractul de asistență juridică și chitanțele privind plata

onorariilor primite.

Prin

plângerea formulată împotriva rezoluției, petentul a invocat drept motive de

nelegalitate faptul că procurorul nu a dispus efectuarea unui control de către

Direcția Generală a Finanțelor Publice cu motivarea că "prin raportul de

audit întocmit, acesta ar fi dovedit că nu este corupt" și că a fost citat

pentru a fi ascultat după expirarea termenului de decădere, de 20 de zile.

Examinând

actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că rezoluția

procurorului este legală și temeinică și că motivele invocate nu numai că nu se

confirmă ci că sunt păreri personale (referitor la termenul de decădere).

În

motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că avocatul A.F. și executorul

judecătoresc A.C. sunt soți, astfel că nici nu era necesar ca între cei doi să

existe un contract de asistență juridică. Legea de procedură civilă dă dreptul

soțului jurist să apere și să reprezinte pe celălalt soț, fără niciun mandat

sau o remunerație. Cu toate acestea, între cei doi, la data de 21 ianuarie

2011, s-a încheiat un contract de asistență juridică permanentă anuală, cu

seria S.15/151401 având ca obiect o asistență juridică și reprezentare generală

la toate organele, iar desocotirea urma să se facă în luna decembrie 2011, cu

excepția chitanțelor pentru cheltuieli de judecată, cheltuieli ce sunt

suportate de partea asistată ca persoană fizică.

Cum

în Dosarul 154/45/2011 nu a existat onorariu plătit, nu există nici chitanță

fiscală și nici petentul M.I. nu a fost obligat de instanță la plata acestui

onorariu.

Referitor

la activitatea avocatului M.S., s-a reținut acesta nu a încheiat niciun

contract de asistență juridică cu executorul judecătoresc A.C. ci doar a

substituit pe avocatul A.F. în dosarul 154/45/2011 al Curții de Apel Iași și nu

a încasat niciun onorariu.

S-a

mai reținut în motivarea hotărârii că petiționarul prin plângerea formulată

împotriva rezoluției, impută procurorului că nu are pregătirea necesară în domeniul

finanțelor, a evidenței contabile, însă precizăm că activitatea profesiei de

avocat se exercită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995 care

prevăd ce evidențe trebuie să țină avocatul și cine face verificarea acestora,

astfel că procurorul în urma analizării acestor dispoziții legale și a actelor

premergătoare a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față

de cei trei făptuitori.

Verificând

dosarul cauzei, Dosarul penal nr. 394/P/2011 și 323/II/2/2012 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași, dosarul atașat nr. 755/45/2011 al Curții de Apel

Iași la cererea petiționarului și actele dosarului, instanța de fond a mai

reținut că situația de fapt, rezultând din actele premergătoare efectuate în

cauză corespunde probelor administrate și analizate prin rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale atacată, iar criticile formulate prin plângerea

adresată instanței sunt nefondate.

Astfel,

s-a mai arătat că în cursul efectuării actelor premergătoare, petentul a fost

citat să se prezinte la audiere la data de 17 august 2011 și 25 august 2011,

sens în care s-a emis citație, dovada de îndeplinire a procedurii de citare din

16 august 2011 fiind semnată de petent și respectiv fiind invitat prin adresa

din 18 august 2011 să se prezinte la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

în vederea lămuririi aspectelor faptice care fac obiectul sesizării.

S-a

apreciat că susținerile petentului că nu a fost citat la parchet și că

mențiunile din rezoluție sunt false în ceea ce privește acest aspect sunt

nesusținute.

Cu

privire la intimatul avocat M.S., s-a constat că acesta nu a încheiat contract

de asistență juridică cu B.E.J. A.C. ci l-a substituit pe avocat A.F. în

Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași.

Intimatul

A.F. a încheiat contract de asistență juridică pentru B.E.J. A.C., căruia i-a

asigurat asistența juridică în Dosar nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași,

dosar având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată în care s-a depus împuternicirea

avocațială, contract înregistrat în evidența contractelor de asistență juridică

pe anul 2011. A fost înregistrat în evidențe și contractul de asistență

juridică permanentă anuală încheiat cu B.E.J. A.C. în cauza penală nr.

154/45/2011 nu au fost solicitate de intimată cheltuieli de judecată. Onorariul

de avocat de 1.300 RON a fost plătit de executorul judecătoresc la 17 februarie

2012 conform chitanței, iar onorariul pentru asistența juridică în Dosar nr.

154/45/2011 al Curții de Apel Iași nu a fost achitat până la data de 18 iulie

2011, data sesizării penale, astfel că nu a existat chitanță fiscală emisă de

apărător pentru a fi putut fi evidențiată în registrul de încasări și plăți.

Instanța

de fond a apreciat că nu există dovezi în cauză că intimații au distrus bunuri.

În

acest sens s-a reținut că actele incriminate ca fiind falsificate, contractul

de asistență juridică, delegația de substituire nu s-a dovedit că sunt false

sau falsificate în sensul legii penale.

S-a

mai constatat că executorul judecătoresc A.C., până la pronunțarea rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale nu a achitat onorariul pentru asistență

juridică în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași, pentru a impune

obligația corelativă intimatului avocat A.F. de înregistrare în contabilitate,

declarare de venituri pentru plata implicită a impozitelor și taxelor legale.

Instanța

de fond a constat că în cuprinsul rezoluției atacate nu se menționează că

Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași ar avea ca obiect o cauză

civilă, dimpotrivă. Dosarul atașat 755/45/2011 al Curții de Apel Iași, nu are

nicio legătură cu prezenta cauză având ca obiect plângerea petentului M.I.

privind altă rezoluție de neîncepere a urmăririi penale cu privire la un

magistrat procuror, soluționat definitiv prin Sentința penală nr. 29/1 martie

2012.

Prima

instanță a mai constatat că celelalte critici formulate prin plângerea adresată

instanței exced cadrului procesual de față, plângerea inițială adresată

organelor de urmărire penală referindu-se la distrugerea unor bunuri cu ocazia

executării silite de către intimați, fapt nedovedit și respectiv prin

neînregistrarea în contabilitatea birourilor de avocați și biroul executor

judecătoresc A.C. a contractului de asistență juridică, factura și chitanța de

plată a onorariului în cauza penală nr. 154/45/2011 pentru evaziune fiscală,

fapte care nu au fost probate și raportat la această sesizare s-au efectuat

acte premergătoare, pronunțându-se rezoluțiile atacate în cauză.

Instanța

de fond a apreciat că situația de fapt reținută prin rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale este corespunzătoare probelor administrate în faza actelor

premergătoare și este reținută de instanță.

Soluția

de neîncepere a urmăririi penale față de intimați este legală și temeinică, iar

criticile formulate în plângere sunt nefondate, iar cele rămase neanalizate

exced cadrului procesual creat prin plângerea petentului ca mod de sesizare a

organelor judiciare.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul M.I., cauza fiind înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 decembrie 2012 sub

nr. 394/45/2012.

La

termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, respectiv 15

martie 2013, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, conform dispozițiilor

art. 302 alin. (2), rap. la art. 385

1

art. 385

15

lit. a)

teza a II-a și la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. excepția

inadmisibilității recursului declarat de petiționarul M.I. împotriva Sentinței

penale nr. 135 din 28 august 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Excepția

pusă în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Legea

procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din

Constituția României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992

pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a

satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În

consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în

condițiile legii calea procesuală prevăzută de Codul de procedură penală și în

legi speciale.

Corespunzător

principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile

legii, legea procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum și

cazurile de casare.

Dispozițiile

art. 385

1

pot fi atacate cu recurs, sentința atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul

român de jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi

de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea

procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de

atac, și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportat

la cauza dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202/2010, privind accelerarea soluționării proceselor publicată în M.

Of. nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă.

Potrivit

art. XXIV alin. (1) din aceeași lege, hotărârile pronunțate în cauzele penale

înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac,

motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Per

a contrario, hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii menționate

sunt supuse căilor de atac reglementate de legea nouă.

Prin

urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în

procedura prevăzută de 278

1

categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art.

385

1

În

aceste condiții, se constată că Sentința penală nr. 135 din 28 august 2012 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată sub

imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă

și nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, astfel încât recursul

declarat de petiționarul M.I. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil,

urmând a fi respins ca atare.

Ca

urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționarul M.I.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva Sentinței

penale nr. 135 din 28 august 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 martie 2013.

Procesat

de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1912/2013
Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9 din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2012
Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 152 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a fost respin
ÎCCJ 2012-03-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 684/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 150 din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a fost r
ÎCCJ 2012-03-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 685/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 151 din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a fost r
ÎCCJ 2013-04-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2013
să menționeze că a primit banii de ia V.C.V. și că renunța ia judecata în dosarele civile și la plângerile penale împotriva lui V.C.V. și a executorului judecătoresc G.R. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că faptele sesizate de
Sursă