ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 387/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București la data de 25 iulie 2012 petentul P.V. a

formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin.

(1) lit. b) C. proc. pen. arătând că solicită exonerarea de obligația de plată

a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Petentul nu a

indicat în cererea sa care este hotărârea împotriva căreia formulează contestație

la executare.

Ulterior petentul

a depus la dosarul cauzei note scrise în care a precizat că solicitarea sa vizează

minuta penală din 17 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, în Dosarul nr. 5888/2/2012, prin care a fost obligat să plătească suma

de 500 RON cheltuieli judiciare.

Totodată a arătat

că înțelege să conteste sentința penală nr. 532 din 15 decembrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 2156/2/2010* pe care

o consideră abuzivă prin nerespectarea C. pen. și a C. proc. pen. și favorizarea

infractorului.

Sentința penală

nr. 317 din 17 august 2012 este criticată de petent pentru aceea că nu a fost audiat,

că nu s-au atașat Dosarele nr. 2156/2/2010* și nr. 4360/2/2011, instanța preferând

să se pronunțe în camera de consiliu respingându-i cererea în mod abuziv și ilegal.

S-a solicitat

admiterea plângerii, casarea în totalitate a deciziilor și sentințelor penale date

în defavoarea sa, exonerarea de la plata sumei de 500 RON deoarece nu a fost parte

în dosar, pedepsirea intimaților și restabilirea situației anterioare evacuării

ilegale, precum și restituirea apartamentului vândut ilegal de B.E.J.A. Gonț.

Analizând cererea

formulată de petent raportat la motivele expuse, precum și la solicitarea de a fi

exonerat de la plata sumei de 500 RON la care a fost obligat prin sentința penală

nr. 317 din 17 august 2012, Curtea a calificat-o contestație la executarea sentinței

penale nr. 317 din 17 august 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală.

Prin sentința

penală nr. 413 din 23 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală,

a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul P.V.

Curtea a constatat

că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre cele prevăzute

la art. 461 C. proc. pen.

A reținut că prin

sentința penală nr. 317 din 17 august 2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de petentul P.V. împotriva sentinței penale nr. 532 din

15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București.

Petentul a invocat

dispozițiile art. 461 lit. b) C. proc. pen., arătând că executarea sumei de 500

RON este îndreptată împotriva altei persoane decât aceea prevăzută în hotărârea

de condamnare.

Curtea a constatat

că sentința împotriva căreia s-a formulat contestația la executare nu este o hotărâre

de condamnare, ci una pronunțată în calea de atac a revizuirii și că, prin sentința

penală nr. 317 din 17 august 2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de petentul P.V. împotriva sentinței penale nr. 532 din 15 decembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, astfel că susținerea acestuia în sensul

că nu este parte în dosar și deci nu putea fi obligat la plata cheltuielilor este

nereală.

Curtea a mai apreciat

că toate celelalte motive și solicitări ale petentului nu se încadrează în dispozițiile

art. 461 C. proc. pen., ci sunt critici de fond fie privind sentința penală nr.

317 din 17 august 2012, fie privind sentința penală nr. 532 din 15 decembrie 2011,

toate având ca scop modificarea acestora și pronunțarea unei alte soluții în fondul

cererii, favorabile petentului.

S-a mai reținut

faptul că motivele invocate de petent, vizând soluția pronunțată în revizuire pot

face obiectul unei căi ordinare de atac, în măsura în care legea ar prevede o atare

cale de atac; cum însă sentința criticată este una de soluționare a cererii de revizuire

împotriva sentinței prin care s-a respins plângerea petentului întemeiată pe dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., sunt incidente dispozițiile art. 407 C. proc.

pen. și art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

Potrivit art.

407 C. proc. pen. hotărârile pronunțate în materia revizuirii pot fi atacate cu

aceleași căi de atac ca și hotărârile a căror revizuire o se cere; cum sentința

penală nr. 532 din 15 decembrie 2011 nu poate fi atacată cu nicio cale de atac potrivit

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., sentința penală nr. 317 din 17

august 2012 pronunțată în revizuire este definitivă.

Constatând că

motivele invocate de petent nu sunt motive de contestație la executare conform

art. 461 C. proc. pen., Curtea a respins ca inadmisibilă cererea petentului P.V.

Împotriva sentinței

penale nr. 413 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală a declarat recurs contestatorul P.V. criticând hotărârea atacată pentru

netemeinicie și nelegalitate în motivele de recurs expuse pe larg în scris și susținute

oral în ședință publică, a arătat în esență că temeiul de drept al contestației

la executare este art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

A precizat că

prin sentințe defavorabile contestatorului, instanțele au încălcat dispozițiile

art. 287 alin. (1) și 2 C. proc. pen., favorizând astfel următoarele persoane D.

și L.G., P.V., G.B., B.D. și I.C.G. pe care acesta îi consideră infractori.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat este

ne fondat pentru următoarele considerente.

Contestația la

executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor

prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării

hotărârii penale definitive, sau după executarea hotărârii penale definitive dar

în legătură cu aceasta.

În temeiul

art. 461 C. proc. pen., contestația la executare poate fi formulată doar în cazurile

anume prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate.

Față de motivele

invocate de contestator Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazurilor

prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, față de

motivul invocat referitor la obligarea sa la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare

conform sentinței penale nr. 317 din data de 17 august 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, Înalta Curte constată că nu există nici un incident care să poată

fi circumscris vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen. și care

să poată justifica formularea unei contestații la executare.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., în cazul respingerii cererii introduse de o persoană, acea

persoană va suporta cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de judecarea

respective cereri.

Cuantumul cheltuielilor

de judecată nu poate fi contestat prin intermediul contestației la executare.

În ceea ce privește

celelalte critici formulate și care se referă la modalitatea de soluționare a Dosarului

civil nr. 19062/301/2006 în care au fost pronunțate sentința civilă nr. 3310 din

13 aprilie 2007 a Judecătoriei sectorului 3 și decizie civilă nr. 1645R din data

de 1 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, acestea nu pot

face obiectul unei verificări în prezenta procedură a contestației la executare.

Mai mult, se constată

faptul că aspectele invocate de contestator în legătură cu săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 223, 246, 247, 249, 257, 263, 264, 265, 267

1

, 320 și

323 C. pen. de către numiții D. și L.G., P.V., G.B., B.D. și I.C.G. au fost deja

verificate în procedura prevăzută de art. 278

1

Cod procedură penală și

care nu pot forma obiectul prezentei contestații la executare.

Față de considerentele

precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de contestatorul P.V. împotriva sentinței penale nr. 413 din 23 octombrie 2012 a

Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata

sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorul P.V. împotriva sentinței penale nr. 413 din 23

octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul contestator la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

4 februarie 2013.