ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 387/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25 iulie 2012 petentul P.V. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. arătând că solicită exonerarea de obligația de plată a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Petentul nu a indicat în cererea sa care este hotărârea împotriva căreia formulează contestație la executare. Ulterior petentul a depus la dosarul cauzei note scrise în care a precizat că solicitarea sa vizează minuta penală din 17 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 5888/2/2012, prin care a fost obligat să plătească suma de 500 RON cheltuieli judiciare.

Totodată a arătat că înțelege să conteste sentința penală nr. 532 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 2156/2/2010* pe care o consideră abuzivă prin nerespectarea C. pen. și a C. proc. pen. și favorizarea infractorului. Sentința penală nr. 317 din 17 august 2012 este criticată de petent pentru aceea că nu a fost audiat, că nu s-au atașat Dosarele nr. 2156/2/2010* și nr. 4360/2/2011, instanța preferând să se pronunțe în camera de consiliu respingându-i cererea în mod abuziv și ilegal. S-a solicitat admiterea plângerii, casarea în totalitate a deciziilor și sentințelor penale date în defavoarea sa, exonerarea de la plata sumei de 500 RON deoarece nu a fost parte în dosar, pedepsirea intimaților și restabilirea situației anterioare evacuării ilegale, precum și restituirea apartamentului vândut ilegal de B.E.J.A.

Gonț. Analizând cererea formulată de petent raportat la motivele expuse, precum și la solicitarea de a fi exonerat de la plata sumei de 500 RON la care a fost obligat prin sentința penală nr. 317 din 17 august 2012, Curtea a calificat-o contestație la executarea sentinței penale nr. 317 din 17 august 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Prin sentința penală nr. 413 din 23 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul P.V. Curtea a constatat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre cele prevăzute la art. 461 C. proc. pen. A reținut că prin sentința penală nr. 317 din 17 august 2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul P.V.

împotriva sentinței penale nr. 532 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București. Petentul a invocat dispozițiile art. 461 lit. b) C. proc. pen., arătând că executarea sumei de 500 RON este îndreptată împotriva altei persoane decât aceea prevăzută în hotărârea de condamnare. Curtea a constatat că sentința împotriva căreia s-a formulat contestația la executare nu este o hotărâre de condamnare, ci una pronunțată în calea de atac a revizuirii și că, prin sentința penală nr. 317 din 17 august 2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul P.V. împotriva sentinței penale nr. 532 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, astfel că susținerea acestuia în sensul că nu este parte în dosar și deci nu putea fi obligat la plata cheltuielilor este nereală.

Curtea a mai apreciat că toate celelalte motive și solicitări ale petentului nu se încadrează în dispozițiile art. 461 C. proc. pen., ci sunt critici de fond fie privind sentința penală nr. 317 din 17 august 2012, fie privind sentința penală nr. 532 din 15 decembrie 2011, toate având ca scop modificarea acestora și pronunțarea unei alte soluții în fondul cererii, favorabile petentului. S-a mai reținut faptul că motivele invocate de petent, vizând soluția pronunțată în revizuire pot face obiectul unei căi ordinare de atac, în măsura în care legea ar prevede o atare cale de atac; cum însă sentința criticată este una de soluționare a cererii de revizuire împotriva sentinței prin care s-a respins plângerea petentului întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., sunt incidente dispozițiile art. 407 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. Potrivit art. 407 C. proc. pen. hotărârile pronunțate în materia revizuirii pot fi atacate cu aceleași căi de atac ca și hotărârile a căror revizuire o se cere; cum sentința penală nr. 532 din 15 decembrie 2011 nu poate fi atacată cu nicio cale de atac potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., sentința penală nr. 317 din 17 august 2012 pronunțată în revizuire este definitivă. Constatând că motivele invocate de petent nu sunt motive de contestație la executare conform art. 461 C. proc. pen., Curtea a respins ca inadmisibilă cererea petentului P.V. Împotriva sentinței penale nr. 413 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a declarat recurs contestatorul P.V.

criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate în motivele de recurs expuse pe larg în scris și susținute oral în ședință publică, a arătat în esență că temeiul de drept al contestației la executare este art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. A precizat că prin sentințe defavorabile contestatorului, instanțele au încălcat dispozițiile art. 287 alin. (1) și 2 C. proc. pen., favorizând astfel următoarele persoane D. și L.G., P.V., G.B., B.D. și I.C.G. pe care acesta îi consideră infractori. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat este ne fondat pentru următoarele considerente.

Contestația la executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive, sau după executarea hotărârii penale definitive dar în legătură cu aceasta. În temeiul art. 461 C. proc. pen., contestația la executare poate fi formulată doar în cazurile anume prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate. Față de motivele invocate de contestator Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen. Astfel, față de motivul invocat referitor la obligarea sa la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare conform sentinței penale nr. 317 din data de 17 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, Înalta Curte constată că nu există nici un incident care să poată fi circumscris vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 461 C. proc.

pen. și care să poată justifica formularea unei contestații la executare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul respingerii cererii introduse de o persoană, acea persoană va suporta cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de judecarea respective cereri. Cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi contestat prin intermediul contestației la executare. În ceea ce privește celelalte critici formulate și care se referă la modalitatea de soluționare a Dosarului civil nr. 19062/301/2006 în care au fost pronunțate sentința civilă nr. 3310 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei sectorului 3 și decizie civilă nr. 1645R din data de 1 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, acestea nu pot face obiectul unei verificări în prezenta procedură a contestației la executare.

Mai mult, se constată faptul că aspectele invocate de contestator în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 223, 246, 247, 249, 257, 263, 264, 265, 267 1 , 320 și 323 C. pen. de către numiții D. și L.G., P.V., G.B., B.D. și I.C.G. au fost deja verificate în procedura prevăzută de art. 278 1 Cod procedură penală și care nu pot forma obiectul prezentei contestații la executare. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul P.V. împotriva sentinței penale nr. 413 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul P.V. împotriva sentinței penale nr. 413 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2013.