ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2013/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2013/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 13/2011 din
27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,
în baza dispozițiilor
art. 278 ind. 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată
plângerea formulată de petentul T.D., împotriva rezoluției procurorului din
data de 13 iulie 2010 emisă în dosarul nr. 396/P/2010 al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale
față de executorul judecătoresc L.N.C. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C.
pen. și a rezoluției procurorului general nr. 777/11/2/2010 din data de 17
noiembrie 2010, rezoluții pe care le-a menținut.
Pentru a hotărî astfel a reținut
următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea
de Apel Iași sub nr. 854/45/2010 petentul T.D. a solicitat instanței de
judecată desființarea rezoluției procurorului de caz din data de 13 iulie 2010
emisă în dosarul nr. 396/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași
prin care s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc.
pen. neînceperea urmăririi penale față de numitul L.N.C. - executor
judecătoresc sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și a rezoluției procurorului
general nr. 777/11/2/2010 din 17 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă ca
neîntemeiată plângerea formulată de petent.
In motivarea plângerii petentul a
susținut, în esență,că soluția pronunțată de procuror este nelegală și
netemeinică, apreciind că în cauză există suficiente probe care să susțină vinovăția
persoanei reclamate, ceea ce impune admiterea plângerii, desființarea
rezoluției procurorului și reținerea cauzei spre judecare.
Examinând actele și lucrările dosarului
nr. 396/P/2010 Curea de Apel Iași a reținut că petentul T.D. a formulat plângere
împotriva numitului L.N.C. - executor judecătoresc, acuzându-l de comiterea
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.
246 C. pen.
A susținut în motivarea plângerii că
persoana reclamată, în calitate de executor judecătoresc în cadrul Camerei
executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași și-a îndeplinit în
mod abuziv atribuțiile specifice funcției cu ocazia realizării executării
silite în dosarul nr. 27/2010, în care petentul avea calitatea de debitor, întrucât
contractul de leasing nu a fost reziliat și, respectiv, investit cu formulă
executorie, iar poprirea s-a înființat asupra tuturor veniturilor prin
încălcarea prevederilor Codului de procedură civilă.
În urma efectuării de acte
premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate de petent prin
rezoluția procurorului din data de 13 iulie 2010 s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de executorul judecătoresc, reținându-se că în cauză nu
poate fi angajată răspunderea penală a persoanei cercetate în condițiile în
care nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nu a urmărit prin activitatea
desfășurată lezarea drepturilor sau intereselor numitului T.D., motivele
invocate de acesta constituind obiectul unei contestați la executare.
Soluția adoptată în dosarul nr.
396/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost atacată cu
plângere de petent și supusă controlului procurorului general care, prin
rezoluția nr. 777/11/2/2010 din 17 noiembrie 2010 a respins ca neîntemeiată
plângerea și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Investită în condițiile art. 278
1
C. proc. pen. cu judecarea plângerii promovată de petent, curtea a constatat că
soluția dată de procuror este legală și temeinică, bazându-se pe o corectă
analiză și o justă evaluare a actelor și lucrărilor dosarului.
Aspectele sesizate de petent nu pot fi
reținute drept indicii privind săvârșirea faptei reclamate în sarcina
executorului judecătoresc.
Din examinarea actelor premergătoare
efectuate în cauză rezultă că petentul T.D. a încheiat cu SC I.L.R. I.F.N. SA
un contract de leasing cu nr. 13145 din 15 august 2007, având ca obiect
achiziționarea unui autoturism marca Dacia Logan.
Ca urmare a neplății ratelor de
leasing conform situației facturilor neachitate la data de 6 aprilie 2010 (fila
35) nu au fost respectate prevederile art. 12.4 din contract potrivit cărora
utilizatorul avea obligația să predea autoturismul identificat prin
UU1FSD1K537813244, nr. de înmatriculare , în caz de refuz contractul fiind
reziliat de drept.
Conform dispozițiilor O.G. nr. 51/1997
modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, Titlul
II,
art. 4, pct. 3.3 „Contractul de
leasing constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu predă bunul în cazul
rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
La data de 15 aprilie 2010 SC I.L.R.
I.F.N. SA, prin SC A. SRL a adresat Biroului executorului judecătoresc L.N.C. o
cerere de executare silită, cerere ce a stat la baza dosarului de executare
silită nr. 27/2010.
In realizarea executării, executorul
judecătoresc a solicitat Judecătoriei Pașcani încuviințarea executării silite.
Judecătoria Pașcani, prin încheierea nr. 739 din 20 aprilie 2010 a admis
cererea și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu - contract de
leasing financiar nr. 03145 din 15 august 2007.
Urmare acestei încuviințări,
executorul judecătoresc a procedat la somarea debitorului T.D. pentru a achita
suma de 4.717,27 lei reprezentând rate de leasing neachitate. Somația a fost
emisă la data de 30 aprilie 2010, însă debitorul nu a achitat suma datorată. în
aceste condiții, la data de 12 mai 2010 (conform procesului-verbal aflat la
fila 90) autoturismul marca Dacia Logan de culoare roșie, cu nr. de
înmatriculare, serie șasiu UU1FSD1K537813244 a fost identificat, ridicat și
predat numitului P.T. - împuternicitul creditoarei SC I.L.I.F.N. SA București
și s-a procedat la instituirea popririi asupra unor sume de bani aflate în
conturile petentului T.D., conturi deschise la B.R.D. GROUPE G.S.G. și R.F.B.
Tocmai această poprire a fost considerată de petent ca fiind abuzivă, acesta
nemaiavând posibilitatea de a-și achita ratele cu privire la alte două
contracte de leasing.
S-a constatat din analiza întregului
material probator că prin activitatea desfășurată, executorul judecătoresc și-a
îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu, fără a acționa, intenționat
sau din neglijență, într-o manieră de natură a încălca sau îngrădi drepturile
petentului, din situația de fapt expusă de petent neconturându-se elementele vreunei
infracțiuni.
Pe cale de consecință, față de
considerentele expuse, Curtea a apreciat că, în mod corespunzător procurorul a
stabilit că în sarcina persoanei reclamate nu poate fi reținută săvârșirea
vreunei fapte de natură penală și a dispus soluția legală, bazată pe actele
premergătoare efectuate.
Împotriva sentinței penale nr. 13/2011
din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,
a declarat recurs
petiționarul T.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 854/45/2010.
Examinând hotărârea recurată, din
oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385
6
alineat ultim C.
proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385
15
alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de
recurentul petiționar, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată
de Curtea de Apel Iași este definitivă.
Înalta Curte reține că
inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când
părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau
îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept
epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozițiile art. 385
1
C.
proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o
singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict și
limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a
persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor
în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentința penală
nr. 13/2011 din 27 ianuarie 2011 Curte de Apel Iași, secția penală și pentru cauze
cu minori, potrivit art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a
respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T.D., împotriva rezoluției
procurorului din data de 13 iulie 2010 emisă în dosarul nr. 396/P/2010 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de executorul judecătoresc L.N.C. pentru infracțiunea
prev. de art. 246 C. pen. și a rezoluției procurorului general nr.
777/11/2/2010 din data de 17 noiembrie 2010, rezoluții pe care le-a menținut,
în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278
1
alin. (10)
C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context
procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile
art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin
Legea 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este
definitivă".
Sentința penală nr. 13/2011 din 27
ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,
ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278
1
pct. 10 C.
proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin
recursul promovat de către petiționar.
Astfel, exercitând o cale de atac în
afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat
cu inadmisibilitatea.
Față de considerentele precizate, Înalta
Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
alin. (1) pct. 1
lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de petiționarul T.D. împotriva sentinței penale nr. 13/2011 din 27
ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
În temeiul dispozițiilor art. 192
alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiționar la plata
cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de petiționarul T.D. împotriva sentinței penale nr. 13/2011 din 27
ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata
sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16
mai 2011.