ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2013/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13/2011 din 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T.D., împotriva rezoluției procurorului din data de 13 iulie 2010 emisă în dosarul nr. 396/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc L.N.C. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. și a rezoluției procurorului general nr. 777/11/2/2010 din data de 17 noiembrie 2010, rezoluții pe care le-a menținut.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 854/45/2010 petentul T.D. a solicitat instanței de judecată desființarea rezoluției procurorului de caz din data de 13 iulie 2010 emisă în dosarul nr. 396/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de numitul L.N.C. - executor judecătoresc sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și a rezoluției procurorului general nr. 777/11/2/2010 din 17 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.

In motivarea plângerii petentul a susținut, în esență,că soluția pronunțată de procuror este nelegală și netemeinică, apreciind că în cauză există suficiente probe care să susțină vinovăția persoanei reclamate, ceea ce impune admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului și reținerea cauzei spre judecare. Examinând actele și lucrările dosarului nr. 396/P/2010 Curea de Apel Iași a reținut că petentul T.D. a formulat plângere împotriva numitului L.N.C. - executor judecătoresc, acuzându-l de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

A susținut în motivarea plângerii că persoana reclamată, în calitate de executor judecătoresc în cadrul Camerei executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași și-a îndeplinit în mod abuziv atribuțiile specifice funcției cu ocazia realizării executării silite în dosarul nr. 27/2010, în care petentul avea calitatea de debitor, întrucât contractul de leasing nu a fost reziliat și, respectiv, investit cu formulă executorie, iar poprirea s-a înființat asupra tuturor veniturilor prin încălcarea prevederilor Codului de procedură civilă.

În urma efectuării de acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate de petent prin rezoluția procurorului din data de 13 iulie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, reținându-se că în cauză nu poate fi angajată răspunderea penală a persoanei cercetate în condițiile în care nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nu a urmărit prin activitatea desfășurată lezarea drepturilor sau intereselor numitului T.D., motivele invocate de acesta constituind obiectul unei contestați la executare. Soluția adoptată în dosarul nr. 396/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost atacată cu plângere de petent și supusă controlului procurorului general care, prin rezoluția nr. 777/11/2/2010 din 17 noiembrie 2010 a respins ca neîntemeiată plângerea și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Investită în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. cu judecarea plângerii promovată de petent, curtea a constatat că soluția dată de procuror este legală și temeinică, bazându-se pe o corectă analiză și o justă evaluare a actelor și lucrărilor dosarului. Aspectele sesizate de petent nu pot fi reținute drept indicii privind săvârșirea faptei reclamate în sarcina executorului judecătoresc. Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă că petentul T.D. a încheiat cu SC I.L.R. I.F.N. SA un contract de leasing cu nr. 13145 din 15 august 2007, având ca obiect achiziționarea unui autoturism marca Dacia Logan. Ca urmare a neplății ratelor de leasing conform situației facturilor neachitate la data de 6 aprilie 2010 (fila 35) nu au fost respectate prevederile art. 12.4 din contract potrivit cărora utilizatorul avea obligația să predea autoturismul identificat prin UU1FSD1K537813244, nr. de înmatriculare , în caz de refuz contractul fiind reziliat de drept.

Conform dispozițiilor O.G. nr. 51/1997 modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, Titlul II, art. 4, pct. 3.3 „Contractul de leasing constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu predă bunul în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. La data de 15 aprilie 2010 SC I.L.R. I.F.N. SA, prin SC A. SRL a adresat Biroului executorului judecătoresc L.N.C. o cerere de executare silită, cerere ce a stat la baza dosarului de executare silită nr. 27/2010. In realizarea executării, executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Pașcani încuviințarea executării silite. Judecătoria Pașcani, prin încheierea nr. 739 din 20 aprilie 2010 a admis cererea și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu - contract de leasing financiar nr. 03145 din 15 august 2007. Urmare acestei încuviințări, executorul judecătoresc a procedat la somarea debitorului T.D.

pentru a achita suma de 4.717,27 lei reprezentând rate de leasing neachitate. Somația a fost emisă la data de 30 aprilie 2010, însă debitorul nu a achitat suma datorată. în aceste condiții, la data de 12 mai 2010 (conform procesului-verbal aflat la fila 90) autoturismul marca Dacia Logan de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare, serie șasiu UU1FSD1K537813244 a fost identificat, ridicat și predat numitului P.T. - împuternicitul creditoarei SC I.L.I.F.N. SA București și s-a procedat la instituirea popririi asupra unor sume de bani aflate în conturile petentului T.D., conturi deschise la B.R.D. GROUPE G.S.G. și R.F.B. Tocmai această poprire a fost considerată de petent ca fiind abuzivă, acesta nemaiavând posibilitatea de a-și achita ratele cu privire la alte două contracte de leasing.

S-a constatat din analiza întregului material probator că prin activitatea desfășurată, executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu, fără a acționa, intenționat sau din neglijență, într-o manieră de natură a încălca sau îngrădi drepturile petentului, din situația de fapt expusă de petent neconturându-se elementele vreunei infracțiuni. Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, Curtea a apreciat că, în mod corespunzător procurorul a stabilit că în sarcina persoanei reclamate nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală și a dispus soluția legală, bazată pe actele premergătoare efectuate. Împotriva sentinței penale nr. 13/2011 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiționarul T.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 854/45/2010.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiționar, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dispozițiile art. 385 1 C. proc.

pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin sentința penală nr. 13/2011 din 27 ianuarie 2011 Curte de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T.D., împotriva rezoluției procurorului din data de 13 iulie 2010 emisă în dosarul nr. 396/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc L.N.C.

pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. și a rezoluției procurorului general nr. 777/11/2/2010 din data de 17 noiembrie 2010, rezoluții pe care le-a menținut, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context procesual. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 13/2011 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278 1 pct. 10 C. proc.

pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul promovat de către petiționar. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul T.D. împotriva sentinței penale nr. 13/2011 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul T.D. împotriva sentinței penale nr. 13/2011 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2011.