ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2014/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 33/2011 din 3 martie 2011, Curtea

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a), C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul A.G., împotriva rezoluției din 06 decembrie 2010, dată în dosarul nr.

470/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin

rezoluția procurorului general nr. 15/11/2/2011 din 28 ianuarie 2011 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. A menținut rezoluția atacată.

Pentru a hotărî astfel a reținut că

prin plângerea înregistrată sub nr. susmenționat petentul A.G. a contestat în

termen legal rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

dată în dosarul 470/P/2010 la 6 decembrie 2010 și rezoluția procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul

15/II/2/2011 la 28 ianuarie 2011.

In motivarea plângerii petentul a

susținut că procurorul general nu s-a pronunțat în termen legal asupra

plângerii sale, că procurorul nu a efectuat corespunzător cercetările

prealabile asupra magistratului-judecător reclamat, față de infracțiunile -

reclamate art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen.

Petentul a fost prezent în instanță,

nu a depus alte înscrisuri, decât cele aflate în dosarul 470/P/2010.

Curtea a verificat legalitatea și

temeinicia plângerii formulate de petentul A.G. în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. reținând:

Petentul A.G. a formulat o plângere

penală împotriva magistratului-judecător A.M. pentru infracțiunile de abuz în

serviciu și neglijență în serviciu.

Procurorul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași a efectuat acte de cercetare penală prealabile, sub

aspectul infracțiunilor reclamate. Curtea a verificat probele administrate:

declarația petentului, memorii, hotărârile judecătorești depuse de petent în

susținerea plângerii penale (încheierea 122 din 4 mai 2009 a Tribunalului Iași,

dosar 2865/99/2001, sentința civilă 9339 din 1 iulie 2009 a Tribunalului Iași,

dosar 9629/145/2009 a Tribunalului Iași decizia civilă 1 din 5 ianuarie 2005,

dosar 5653/2004 a Curții de Apel Iași, contract credit și garanție imobiliară,

rezoluția din 22 octombrie 2007 (dosar 6555/P/2006 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Iași), sentința civilă 848 din 22 ianuarie 2009 a Judecătoriei Iași

(dosar 18928/245/2008, sentința civilă 7950/2008 a Judecătoriei Iași, decizia

civilă 661/2005 a Tribunalului Iași, sentința civilă 2945/2005, decizia civilă

770/2007 a Î.C.C.J., decizia civilă 19/2004 a Curții de Apel Iași, alte

hotărâri judecătorești și acte stare civilă, facturi).

Față de conținutul plângerii penale

s-a reținut că parte din înscrisurile depuse exced cadrului cercetării

prealabile; nemulțumirea petentului vizând modul de derulare a procedurilor

judiciare de doamna judecător A.M. (ședința de judecată la termenul din 4 mai 2010

- dosar 2865/2009 nu a fost publică, contestatorii P. nu au depus cauțiunea,

concluziile depuse de petentul-reclamant A. nu au fost avute în vedere la

pronunțarea soluției, contestatorii au fost nelegal reprezentați de un avocat).

Procurorul a efectuat temeinic

verificările prealabile față de fiecare element constitutiv al infracțiunilor

reclamate, respectiv:

Art. 246 C. pen. prevede: „Fapta

funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință,

nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta

cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu

închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 249 C. pen. prevede: „încălcarea

din culpa, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin

neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o

tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat

ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o paguba patrimoniului

acesteia ori o vătămare importanta intereselor legale ale unei persoane, se

pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Fapta prevăzută în alin. (1), daca a

avut consecințe deosebit de grave, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10

ani."

In mod temeinic s-a reținut că

magistratul-judecător A.M., în cadrul judecării cauzei civile înregistrate sub

nr. 2865/99/2009 a respectat dispozițiile procedurale, a examinat justețea elementelor

probatorii administrate în pronunțarea soluției.

Aceste aspecte procedurale nu

întrunesc și nu pot echivala vreunui element constitutiv al infracțiunii de

abuz ori neglijență în serviciu; petentul având posibilitatea promovării unor

căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești care l-au nemulțumit, căi de

atac pe care le-a și promovat.

Prin prisma argumentelor expuse s-a constatat

că rezoluția procurorului de neînceperea urmăririi penale față de judecătorul A.M.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. este

legală și temeinică.

Referitor la aspectul criticat de

petent, vizând faptul că procurorul general nu s-a pronunțat în termen legal

asupra plângerii sale, s-a constatat neîntemeiată critica întrucât rezoluția

dată în dosarul 470/P/2010 a fost comunicată acestuia la data de 13 decembrie

2010, iar rezoluția dată de procurorul general din 28 ianuarie 2011 i-a fost

comunicată petentului la data de 1 februarie 2011 - acesta nefăcând dovada

asupra datei la care a înregistrat plângerea la procurorul general.

In consecință, constatând neîntemeiate

criticile petentului A.G., în conformitate cu disp. art. 278

1

alin.

(8) C. proc. pen. Curtea de Apel Iași a respins ca nefondată plângerea

formulată împotriva rezoluțiilor 470/P/2010 la 6 decembrie 2010 și rezoluția

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în

dosarul 15/II/2/2011 la 28 ianuarie 2011.

Împotriva sentinței penale nr.

33/2011 din 3 martie 2011 a Curții de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs

petiționarul A.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 53/45/2011.

Examinând hotărârea recurată, din

oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de

recurentul petiționar, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată

de Curtea de Apel Iași este definitivă.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea

reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate

în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum

și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale

procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C.

proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o

singură dată cu recurs.

Căile ordinare de atac sunt strict și

limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a

persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor

în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză prin sentința penală

nr. 33/2011 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori, potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul petentul A.G., împotriva

rezoluției din 06 decembrie 2010, dată în dosarul nr. 470/P/2010 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin rezoluția procurorului general

nr. 15/11/2/2011 din 28 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași, menținând rezoluția atacată, în condițiile în care textul de lege

prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea

nici unei căi de atac în acest context procesual.

Astfel, în conformitate cu prevederile

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin

Legea 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este

definitivă".

Sentința penală nr. 33/2011 din 3

martie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, ca

instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278

1

pct. 10 C.

proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin

recursul promovat de către petiționar.

Astfel, exercitând o cale de atac în

afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat

cu inadmisibilitatea.

Față de considerentele precizate, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. l

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul A.G. împotriva sentinței penale nr. 33/2011 din 3

martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

In temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiționar la plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul A.G. împotriva sentinței penale nr. 33/2011 din 3

martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

mai 2011.