ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2014/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 33/2011 din 3 martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a), C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.G., împotriva rezoluției din 06 decembrie 2010, dată în dosarul nr. 470/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin rezoluția procurorului general nr. 15/11/2/2011 din 28 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. A menținut rezoluția atacată. Pentru a hotărî astfel a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr. susmenționat petentul A.G.

a contestat în termen legal rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul 470/P/2010 la 6 decembrie 2010 și rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul 15/II/2/2011 la 28 ianuarie 2011. In motivarea plângerii petentul a susținut că procurorul general nu s-a pronunțat în termen legal asupra plângerii sale, că procurorul nu a efectuat corespunzător cercetările prealabile asupra magistratului-judecător reclamat, față de infracțiunile - reclamate art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. Petentul a fost prezent în instanță, nu a depus alte înscrisuri, decât cele aflate în dosarul 470/P/2010. Curtea a verificat legalitatea și temeinicia plângerii formulate de petentul A.G.

în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. reținând: Petentul A.G. a formulat o plângere penală împotriva magistratului-judecător A.M. pentru infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu. Procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a efectuat acte de cercetare penală prealabile, sub aspectul infracțiunilor reclamate.

Curtea a verificat probele administrate: declarația petentului, memorii, hotărârile judecătorești depuse de petent în susținerea plângerii penale (încheierea 122 din 4 mai 2009 a Tribunalului Iași, dosar 2865/99/2001, sentința civilă 9339 din 1 iulie 2009 a Tribunalului Iași, dosar 9629/145/2009 a Tribunalului Iași decizia civilă 1 din 5 ianuarie 2005, dosar 5653/2004 a Curții de Apel Iași, contract credit și garanție imobiliară, rezoluția din 22 octombrie 2007 (dosar 6555/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași), sentința civilă 848 din 22 ianuarie 2009 a Judecătoriei Iași (dosar 18928/245/2008, sentința civilă 7950/2008 a Judecătoriei Iași, decizia civilă 661/2005 a Tribunalului Iași, sentința civilă 2945/2005, decizia civilă 770/2007 a Î.C.C.J., decizia civilă 19/2004 a Curții de Apel Iași, alte hotărâri judecătorești și acte stare civilă, facturi).

Față de conținutul plângerii penale s-a reținut că parte din înscrisurile depuse exced cadrului cercetării prealabile; nemulțumirea petentului vizând modul de derulare a procedurilor judiciare de doamna judecător A.M. (ședința de judecată la termenul din 4 mai 2010 - dosar 2865/2009 nu a fost publică, contestatorii P. nu au depus cauțiunea, concluziile depuse de petentul-reclamant A. nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției, contestatorii au fost nelegal reprezentați de un avocat). Procurorul a efectuat temeinic verificările prealabile față de fiecare element constitutiv al infracțiunilor reclamate, respectiv: Art. 246 C. pen. prevede: „Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 249 C. pen. prevede: „încălcarea din culpa, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vătămare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. Fapta prevăzută în alin. (1), daca a avut consecințe deosebit de grave, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani." In mod temeinic s-a reținut că magistratul-judecător A.M., în cadrul judecării cauzei civile înregistrate sub nr. 2865/99/2009 a respectat dispozițiile procedurale, a examinat justețea elementelor probatorii administrate în pronunțarea soluției.

Aceste aspecte procedurale nu întrunesc și nu pot echivala vreunui element constitutiv al infracțiunii de abuz ori neglijență în serviciu; petentul având posibilitatea promovării unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești care l-au nemulțumit, căi de atac pe care le-a și promovat. Prin prisma argumentelor expuse s-a constatat că rezoluția procurorului de neînceperea urmăririi penale față de judecătorul A.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. este legală și temeinică.

Referitor la aspectul criticat de petent, vizând faptul că procurorul general nu s-a pronunțat în termen legal asupra plângerii sale, s-a constatat neîntemeiată critica întrucât rezoluția dată în dosarul 470/P/2010 a fost comunicată acestuia la data de 13 decembrie 2010, iar rezoluția dată de procurorul general din 28 ianuarie 2011 i-a fost comunicată petentului la data de 1 februarie 2011 - acesta nefăcând dovada asupra datei la care a înregistrat plângerea la procurorul general. In consecință, constatând neîntemeiate criticile petentului A.G., în conformitate cu disp. art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen.

Curtea de Apel Iași a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluțiilor 470/P/2010 la 6 decembrie 2010 și rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul 15/II/2/2011 la 28 ianuarie 2011. Împotriva sentinței penale nr. 33/2011 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiționarul A.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 53/45/2011. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiționar, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași este definitivă.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin sentința penală nr. 33/2011 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul petentul A.G., împotriva rezoluției din 06 decembrie 2010, dată în dosarul nr. 470/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin rezoluția procurorului general nr. 15/11/2/2011 din 28 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținând rezoluția atacată, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context procesual. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 33/2011 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278 1 pct. 10 C. proc.

pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul promovat de către petiționar. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.G. împotriva sentinței penale nr. 33/2011 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. In temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.G. împotriva sentinței penale nr. 33/2011 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2011.