ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 56 din 7 aprilie 2011

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus

respingerea, ca nefondată a plângerii petiționarului împotriva rezoluției

procurorului din data de 15 decembrie 2010 emisă în Dosarul nr. 433/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a Ordonanței nr. 1063/11/2/2010

din data de 28 ianuarie 2011 emisă de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași, soluții pe care le-a menținut.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 91/45/2011 petentul S.I. a

solicitat instanței de judecată desființarea ordonanței procurorului din data

de 15 decembrie 2010 emisă în Dosarul nr. 433/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1), art.

10 lit. a) C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen., art. 25 și art. 30 C. proc.

pen., în baza art. 38 și art. 42 C. proc. pen.:

- neînceperea

urmăririi penale față de numiții B.A.T. și B.C. pentru art. 215 alin. (1) - (3)

C. pen. (în interpretarea petentului art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) -

(3) C. pen.);

- neînceperea

urmăririi penale față de C.B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215

alin. (1) - (3) C. pen. (în interpretarea petentului art. 26 raportat la art.

215 alin. (1) - (3) C. pen.);

- disjungerea cauzei

privind săvârșirea aceleiași infracțiuni de înșelăciune în dauna petentului de

către numiții T.A.C. și D.C.V.;

- declinarea

competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Bârlad.

În motivarea

plângerii petentul a susținut că soluția pronunțată de procurorul de caz și

menținută de procurorul general prin Ordonanța nr. 1063/11/2/2010 din data de

28 ianuarie 2011 este nelegală și netemeinică, apreciind că în cauză există

suficiente probe care să susțină vinovăția persoanelor reclamate, ceea ce

impune admiterea plângerii, desființarea ordonanței procurorului și reținerea

cauzei spre judecare.

Examinând actele și

lucrările Dosarului nr. 433/P/2010, reunit cu Dosarul nr. 495/P/2010, Curtea de

Apel Iași a reținut că:

Petentul S.I. a

formulat plângere împotriva numiților B.A.T. - avocat în cadrul Baroului Iași,

B.C. - administrator al S.C. A.C.C. S.R.L. Iași, T.A.C. și D.C.V. sub acuzația comiterii

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., în

calitate de autori sau complici.

A susținut în

motivarea plângerii că în ziua de 25 mai 2010 (și în ziua de 31 mai 2010) sub

pretextul mincinos că deplasarea la Iași se efectuează în scopul de a semna

niște acte în vederea angajării sale la o societate comercială, a fost condus

la Cabinetul de avocat B.A.T. unde, în prezența numitei B.C. ar fi fost

determinat de T.A.C. și D.C.V. să semneze mai multe documente referitoare la modificări

în structura acționariatului și a conducerii S.C. M. S.R.L. Iași.

Inițial, petentul a

făcut referiri și la numita C.B. - avocat în cadrul Baroului Iași, dar prin

precizările și completările ulterioare a făcut trimitere în mod explicit la

persoanele mai sus indicate.

În urma efectuării de

acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petent

(art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., sub forma autoratului și sub forma

complicității) prin ordonanța procurorului din data de 15 decembrie 2010 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B.A.T., C.B. și B.C. în

condițiile în care pretinsa faptă de înșelăciune nu există, întrucât

susținerile petentului cu privire la inducerea în eroare cu ocazia semnării

documentelor de preluare a unor societăți comerciale, prin ascunderea

conținutului documentelor prezentate și a consecințelor semnării, sunt

neverosimile raportat la numărul mare de documente (acte adiționale, acte

constitutive, specimen de semnătură), semnate în împrejurări diferite, în

locuri diferite și în fața unor persoane/autorități diferite.

În urma plângerii

formulate de petent soluția adoptată în Dosarul nr. 433/P/2010 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost supusă controlului procurorului general

care, prin Ordonanța nr. 1063/11/2/2010 din 28 ianuarie 2011 a respins ca

neîntemeiată plângerea și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Învestită în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen. cu judecarea plângerii promovată

de petent, Curtea de Apel Iași a constatat că soluția dată de procuror este

legală și temeinică, bazându-se pe o corectă analiză și o justă evaluare a

actelor și lucrărilor dosarului.

Aspectele sesizate de

petent nu pot fi reținute drept indicii privind săvârșirea faptei reclamate în

sarcina avocaților C.B. și B.A.T. precum și a administratorului S.C. A.C.C.

S.R.L. Iași - B.C.

Singurul temei al

răspunderii penale îl constituie săvârșirea unei infracțiuni, iar existența

infracțiunii implică, în mod necesar, existența unei fapte ce prezintă anumite

trăsături caracteristice.

Din analiza

întregului material probator a rezultat următoarea situație de fapt:

În urma unui anunț

apărut în presa locală în vederea găsirii unui partener (investitor) cu care să

continue activitatea S.C. M. S.R.L. Iași, administratorul H.D. a fost contactat

telefonic și s-a întâlnit cu doi tineri, respectiv petentul S.I. și numitul

T.A.C. care i-au propus să cedeze societatea.

Fiind de acord,

pentru parcurgerea procedurilor și perfectarea formalităților legale s-au adresat

avocatului B.A.T.

În baza unui contract

de colaborare, întocmirea documentelor necesare s-a realizat prin intermediul

S.C. A.C.C. S.R.L. Iași, societate care are sediul în aceeași clădire cu Biroul

de avocat B.A.T. și este administrată de numita B.C., soția avocatului.

La semnarea

documentelor legale cei trei nu au ajuns în același timp, astfel încât actele

au fost semnate pe rând (lucru posibil întrucât valabilitatea actelor este

dată, printre altele, de existența tuturor semnăturilor necesare, fapt ce

atestă acordul de voință al părților, acord declarat verbal anterior în fața

avocatului), după ce au fost legitimate de avocat B.A.T. și de numita B.C.,

care le-a prezentat conținutul înscrisurilor și semnificația juridică a

acestora.

După semnarea documentelor

la sediul cabinetului, însoțiți de intimata B.C. numiții S.I. și T.A.C. au mers

la Oficiul Registrului și Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, unde au

semnat documentele în care și-au dat specimenele de semnături, primul în

calitate de administrator, celălalt, în calitate de asociat al S.C. M. S.R.L.

Iași.

Alte verificări

efectuate în cauză au evidențiat că numiții S.I. și T.A.C., împreună/singuri au

semnat acte de preluare active societăți comerciale, în calitate de

administrator sau asociați la șase societăți comerciale; demersurile numitului

T.A.C. în acest sens își au originile în luna mai 2009, iar petentul are

semnate astfel de documente începând cu luna ianuarie 2010.

S-a constatat din

analiza întregului material probator că activitatea desfășurată de inculpații

B.A.T. și B.C., intimata avocat C.B. nefiind implicată în vreun mod pentru

parcurgerea procedurilor și perfectarea formalităților de preluare de către

petentul S.I. - în calitate de administrator a S.C. M. S.R.L. Iași, nu se

circumscrie conținutului infracțiunii de înșelăciune, din situația de fapt

expusă de petent neconturându-se elementele vreunei infracțiuni.

În cauza de față nu

s-a probat inducerea în eroare a petentului cu consecința producerii unei

pagube.

Pe cale de

consecință, față de considerentele expuse, Curtea de Apel Iași a apreciat că,

în mod corespunzător procurorul a stabilit că în sarcina persoanelor reclamate

nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală și a dispus

soluția legală, bazată pe actele premergătoare efectuate și în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petent.

Împotriva Sentinței

penale nr. 56 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, a declarat recurs petiționarul S.I. cauza fiind înregistrata

pe rolul Înaltei Curți sub nr. 91/45/2011.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.

385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că

recursul formulat de recurentul petiționar, este inadmisibil, având în vedere

că decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o

singură dată cu recurs.

Căile ordinare de

atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză

prin Sentința penală nr. 56 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, potrivit art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins plângerea petiționarului S.I. ca nefondată și a

menținut rezoluția procurorului din data de 15 decembrie 2010 emisă în Dosarul

nr. 433/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a Ordonanței

nr. 1063/11/2/2010 din data de 28 ianuarie 2011 emisă de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în condițiile în care textul de

lege prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permite

formularea nici unei căi de atac în acest context procesual.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 „Hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința penală nr.

56 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278

1

pct.

10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului

judiciar prin recursul solicitat de petiționar.

Astfel, exercitând o

cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.I. împotriva

Sentinței penale nr. 56 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.I. împotriva Sentinței penale

nr. 56 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2011.