ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 56 din 7 aprilie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus respingerea, ca nefondată a plângerii petiționarului împotriva rezoluției procurorului din data de 15 decembrie 2010 emisă în Dosarul nr. 433/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a Ordonanței nr. 1063/11/2/2010 din data de 28 ianuarie 2011 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, soluții pe care le-a menținut. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 91/45/2011 petentul S.I. a solicitat instanței de judecată desființarea ordonanței procurorului din data de 15 decembrie 2010 emisă în Dosarul nr. 433/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1), art. 10 lit. a) C. proc.

pen., art. 45 C. proc. pen., art. 25 și art. 30 C. proc. pen., în baza art. 38 și art. 42 C. proc. pen.: - neînceperea urmăririi penale față de numiții B.A.T. și B.C. pentru art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. (în interpretarea petentului art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen.); - neînceperea urmăririi penale față de C.B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. (în interpretarea petentului art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen.); - disjungerea cauzei privind săvârșirea aceleiași infracțiuni de înșelăciune în dauna petentului de către numiții T.A.C. și D.C.V.; - declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

În motivarea plângerii petentul a susținut că soluția pronunțată de procurorul de caz și menținută de procurorul general prin Ordonanța nr. 1063/11/2/2010 din data de 28 ianuarie 2011 este nelegală și netemeinică, apreciind că în cauză există suficiente probe care să susțină vinovăția persoanelor reclamate, ceea ce impune admiterea plângerii, desființarea ordonanței procurorului și reținerea cauzei spre judecare. Examinând actele și lucrările Dosarului nr. 433/P/2010, reunit cu Dosarul nr. 495/P/2010, Curtea de Apel Iași a reținut că: Petentul S.I. a formulat plângere împotriva numiților B.A.T. - avocat în cadrul Baroului Iași, B.C. - administrator al S.C. A.C.C. S.R.L. Iași, T.A.C. și D.C.V.

sub acuzația comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., în calitate de autori sau complici. A susținut în motivarea plângerii că în ziua de 25 mai 2010 (și în ziua de 31 mai 2010) sub pretextul mincinos că deplasarea la Iași se efectuează în scopul de a semna niște acte în vederea angajării sale la o societate comercială, a fost condus la Cabinetul de avocat B.A.T. unde, în prezența numitei B.C. ar fi fost determinat de T.A.C. și D.C.V. să semneze mai multe documente referitoare la modificări în structura acționariatului și a conducerii S.C. M. S.R.L. Iași. Inițial, petentul a făcut referiri și la numita C.B. - avocat în cadrul Baroului Iași, dar prin precizările și completările ulterioare a făcut trimitere în mod explicit la persoanele mai sus indicate.

În urma efectuării de acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petent (art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., sub forma autoratului și sub forma complicității) prin ordonanța procurorului din data de 15 decembrie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B.A.T., C.B. și B.C. în condițiile în care pretinsa faptă de înșelăciune nu există, întrucât susținerile petentului cu privire la inducerea în eroare cu ocazia semnării documentelor de preluare a unor societăți comerciale, prin ascunderea conținutului documentelor prezentate și a consecințelor semnării, sunt neverosimile raportat la numărul mare de documente (acte adiționale, acte constitutive, specimen de semnătură), semnate în împrejurări diferite, în locuri diferite și în fața unor persoane/autorități diferite.

În urma plângerii formulate de petent soluția adoptată în Dosarul nr. 433/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost supusă controlului procurorului general care, prin Ordonanța nr. 1063/11/2/2010 din 28 ianuarie 2011 a respins ca neîntemeiată plângerea și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale. Învestită în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. cu judecarea plângerii promovată de petent, Curtea de Apel Iași a constatat că soluția dată de procuror este legală și temeinică, bazându-se pe o corectă analiză și o justă evaluare a actelor și lucrărilor dosarului. Aspectele sesizate de petent nu pot fi reținute drept indicii privind săvârșirea faptei reclamate în sarcina avocaților C.B.

și B.A.T. precum și a administratorului S.C. A.C.C. S.R.L. Iași - B.C. Singurul temei al răspunderii penale îl constituie săvârșirea unei infracțiuni, iar existența infracțiunii implică, în mod necesar, existența unei fapte ce prezintă anumite trăsături caracteristice. Din analiza întregului material probator a rezultat următoarea situație de fapt: În urma unui anunț apărut în presa locală în vederea găsirii unui partener (investitor) cu care să continue activitatea S.C. M. S.R.L. Iași, administratorul H.D. a fost contactat telefonic și s-a întâlnit cu doi tineri, respectiv petentul S.I. și numitul T.A.C. care i-au propus să cedeze societatea. Fiind de acord, pentru parcurgerea procedurilor și perfectarea formalităților legale s-au adresat avocatului B.A.T.

În baza unui contract de colaborare, întocmirea documentelor necesare s-a realizat prin intermediul S.C. A.C.C. S.R.L. Iași, societate care are sediul în aceeași clădire cu Biroul de avocat B.A.T. și este administrată de numita B.C., soția avocatului. La semnarea documentelor legale cei trei nu au ajuns în același timp, astfel încât actele au fost semnate pe rând (lucru posibil întrucât valabilitatea actelor este dată, printre altele, de existența tuturor semnăturilor necesare, fapt ce atestă acordul de voință al părților, acord declarat verbal anterior în fața avocatului), după ce au fost legitimate de avocat B.A.T. și de numita B.C., care le-a prezentat conținutul înscrisurilor și semnificația juridică a acestora.

După semnarea documentelor la sediul cabinetului, însoțiți de intimata B.C. numiții S.I. și T.A.C. au mers la Oficiul Registrului și Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, unde au semnat documentele în care și-au dat specimenele de semnături, primul în calitate de administrator, celălalt, în calitate de asociat al S.C. M. S.R.L. Iași. Alte verificări efectuate în cauză au evidențiat că numiții S.I. și T.A.C., împreună/singuri au semnat acte de preluare active societăți comerciale, în calitate de administrator sau asociați la șase societăți comerciale; demersurile numitului T.A.C. în acest sens își au originile în luna mai 2009, iar petentul are semnate astfel de documente începând cu luna ianuarie 2010. S-a constatat din analiza întregului material probator că activitatea desfășurată de inculpații B.A.T.

și B.C., intimata avocat C.B. nefiind implicată în vreun mod pentru parcurgerea procedurilor și perfectarea formalităților de preluare de către petentul S.I. - în calitate de administrator a S.C. M. S.R.L. Iași, nu se circumscrie conținutului infracțiunii de înșelăciune, din situația de fapt expusă de petent neconturându-se elementele vreunei infracțiuni. În cauza de față nu s-a probat inducerea în eroare a petentului cu consecința producerii unei pagube. Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, Curtea de Apel Iași a apreciat că, în mod corespunzător procurorul a stabilit că în sarcina persoanelor reclamate nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală și a dispus soluția legală, bazată pe actele premergătoare efectuate și în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent. Împotriva Sentinței penale nr. 56 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiționarul S.I. cauza fiind înregistrata pe rolul Înaltei Curți sub nr. 91/45/2011. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiționar, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin Sentința penală nr. 56 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petiționarului S.I. ca nefondată și a menținut rezoluția procurorului din data de 15 decembrie 2010 emisă în Dosarul nr. 433/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a Ordonanței nr. 1063/11/2/2010 din data de 28 ianuarie 2011 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context procesual. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 56 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278 1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.I. împotriva Sentinței penale nr. 56 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.I. împotriva Sentinței penale nr. 56 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011.