ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 376/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Prin Sentința penală nr. 115 din 17 noiembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 419/45/2009 s-a dispus respingerea, ca

tardivă, a plângerii formulată de petiționarul D.M. împotriva Ordonanței nr.

384/P/2004 din 26 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Prin Decizia penală

nr. 676 din 22 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 419/45/2009 s-a dispus admiterea

recursului declarat de petiționarul D.M. împotriva Sentinței penale nr. 115 din

17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași.

A casat sentința și a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva deciziei

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a formulat contestație în

anulare de către contestatorul I.A., înregistrată sub nr. 9654/1/2010 din 23

noiembrie 2010.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor

art. 386 și următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă

pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., instanța examinează

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386

lit. a) - c) și e), fără citarea părților.

În alin. (2) al

aceluiași articol se arată că instanța constatând că cererea de contestație

este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină

contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul

contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în

principiu contestația și dispune citarea părților.

Din analiza

dispozițiilor legale enunțate rezultă că legiuitorul obligă, ca în prealabil,

instanța să verifice condițiile admisibilității în principiu a cererii de

contestație și numai ulterior - dacă acestea sunt îndeplinite - să se pronunțe

pe fondul contestației ceea ce impune și citarea contestatorului.

În ceea ce privește

termenul de introducere al cererii de contestație, în art. 388 alin. (1) C.

proc. pen. se arată că, pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e)

contestația poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face

executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către

celelalte părți, în termen de 20 de zile de la data pronunțării hotărârii a

cărei anulare se cere.

În cauză, decizia

contestată a fost pronunțată la data de 22 februarie 2010 iar calea

extraordinară de atac a fost exercitată la data de 22 noiembrie 2010.

În aceste condiții, se

constată ca nefiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 391

alin. (2) C. proc. pen., aspect care atrage respingerea contestației în anulare

ca inadmisibilă.

În ceea ce privește

cererea de sesizare a Curții Constituționale, se reține că o eventuală

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 388 C. proc. pen., putea fi invocate

în condițiile unei regulate sesizări a instanței cu cererea de contestație în

anulare.

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge

contestația în anulare ca inadmisibilă.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.A. împotriva

Deciziei penale nr. 676 din 22 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 419/45/2009.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 02 februarie 2011.