ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 376/2011

Asupra contestației în anulare de față; Prin Sentința penală nr. 115 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 419/45/2009 s-a dispus respingerea, ca tardivă, a plângerii formulată de petiționarul D.M. împotriva Ordonanței nr. 384/P/2004 din 26 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. Prin Decizia penală nr. 676 din 22 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 419/45/2009 s-a dispus admiterea recursului declarat de petiționarul D.M. împotriva Sentinței penale nr. 115 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași. A casat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a formulat contestație în anulare de către contestatorul I.A., înregistrată sub nr. 9654/1/2010 din 23 noiembrie 2010. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 386 și următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e), fără citarea părților. În alin. (2) al aceluiași articol se arată că instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate rezultă că legiuitorul obligă, ca în prealabil, instanța să verifice condițiile admisibilității în principiu a cererii de contestație și numai ulterior - dacă acestea sunt îndeplinite - să se pronunțe pe fondul contestației ceea ce impune și citarea contestatorului. În ceea ce privește termenul de introducere al cererii de contestație, în art. 388 alin. (1) C. proc. pen. se arată că, pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) contestația poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 20 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.

În cauză, decizia contestată a fost pronunțată la data de 22 februarie 2010 iar calea extraordinară de atac a fost exercitată la data de 22 noiembrie 2010. În aceste condiții, se constată ca nefiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aspect care atrage respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, se reține că o eventuală neconstituționalitate a dispozițiilor art. 388 C. proc. pen., putea fi invocate în condițiile unei regulate sesizări a instanței cu cererea de contestație în anulare. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 676 din 22 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 419/45/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2011.