ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 981/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 111 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea U.M. împotriva sentinței penale nr. 37 din 31 martie 2009 a Curții de Apel Iași. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin sentința penală nr. 37 din 31 martie 2009 a Curții de Apel Iași, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta U.M. împotriva rezoluției procurorului din 22 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 377/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, sentință împotriva căreia petenta a formulat prezenta contestație în anulare cu motivarea că nu s-au administrat probe în cauză și că nu a primit copia hotărârii contestate.

Deși instanța de fond a pus în vedere contestatoarei să-și precizeze obiectul judecății întrucât sentința penală mai sus-menționată nu era definitivă, la termenul ulterior fixat pentru judecarea cauzei, petenta nu s-a mai prezentat, motiv pentru care s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile procedurale referitoare la contestația în anulare. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, contestatoarea a declarat recurs prin care a învederat că hotărârile pronunțate au fost date cu încălcarea legii și a solicitat să se constate nulitatea absolută a actelor de procedură întocmite. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare pentru cazurile expres și limitativ arătate în textul de lege mai sus indicat.

Din examinarea actelor aflate la dosar rezultă că prezenta contestație în anulare vizează sentința penală nr. 37 din 31 martie 2009 a Curții de Apel Iași, care a fost recurată de către petentă, recursul nefiind încă soluționat. Ca atare, analizând admisibilitatea în principiu, în temeiul art. 391 alin. (1) C. proc. pen., instanța de fond justificat a constatat că această contestație în anulare este inadmisibilă, nefiind incidente dispozițiile art. 386 C. proc. pen. În raport de considerentele arătate, recursul declarat este nefondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea U.M. împotriva sentinței penale nr. 111 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2010.