ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 981/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 111 din 29 octombrie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatoarea U.M. împotriva sentinței penale nr. 37

din 31 martie 2009 a Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 37 din

31 martie 2009 a Curții de Apel Iași, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată

plângerea formulată de petenta U.M. împotriva rezoluției procurorului

din 22 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 377/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași, sentință împotriva căreia

petenta a formulat prezenta contestație în anulare cu motivarea că nu

s-au administrat probe în cauză și că nu a primit copia

hotărârii contestate.

Deși instanța de fond a pus în

vedere contestatoarei să-și precizeze obiectul judecății

întrucât sentința penală mai sus-menționată nu era definitivă,

la termenul ulterior fixat pentru judecarea cauzei, petenta nu s-a mai

prezentat, motiv pentru care s-a constatat că nu sunt incidente

dispozițiile procedurale referitoare la contestația în anulare.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, contestatoarea a declarat recurs prin care a învederat că

hotărârile pronunțate au fost date cu încălcarea legii și a

solicitat să se constate nulitatea absolută a actelor de

procedură întocmite.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare pentru cazurile expres și limitativ arătate în textul de lege

mai sus indicat.

Din examinarea actelor aflate la dosar

rezultă că prezenta contestație în anulare vizează

sentința penală nr. 37 din 31 martie 2009 a Curții de Apel

Iași, care a fost recurată de către petentă, recursul

nefiind încă soluționat.

Ca atare, analizând admisibilitatea în

principiu, în temeiul art. 391 alin. (1) C. proc. pen., instanța de fond

justificat a constatat că această contestație în anulare este

inadmisibilă, nefiind incidente dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

În raport de considerentele arătate,

recursul declarat este nefondat și în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatoarea U.M. împotriva sentinței penale nr. 111 din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 martie 2010.