ÎCCJ, Secția penală

Decizia penală nr. 126/A/2017

Asupra apelului de față,

În baza actelor din dosar constată următoare:

Prin Decizia penală nr. 74 din 9 februarie 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2016, în baza dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă în principiu, a contestației în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 771 din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2015*.

S-a reținut că prin Decizia penală nr. 771 din 14 noiembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/45/2015*, Curtea de Apel Iași a dispus î

n baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea, ca nefondat a apelului formulat de petenta A. împotriva sentinței penale nr. 33/CC din 15 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Iași, în Dosarul nr. x/45/2015, pe care a menținut-o.

Împotriva Deciziei penale nr. 771 din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/45/2015*, a formulat contestație în anulare petenta A., criticând decizia penală sub aspectul legalității. În motivarea contestației în anulare formulate, petenta A. a arătat că nu au fost citate părțile și există probe, dar nu a fost efectuată cercetare judecătorească.

Potrivit disp. art. 426 C. proc. pen., „Împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când deși legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; când hotărârea din apel a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta era obligatorie, potrivit legii; când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”.

S-a reținut de instanța de fond că d

in interpretarea acestor texte de lege rezultă că, referitor la hotărârile susceptibile de a fi atacate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, art. 426 C. proc. pen. precizează, în mod clar, că pot fi atacate cu contestație în anulare numai hotărârile penale pronunțate de instanțele de apel, respectiv hotărârile penale care au rămas definitive la instanța de apel.

Mai mult, s-a reținut că prin folosirea sintagmei „judecata în apel”, legiuitorul a avut în vedere doar hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, doar aceste hotărâri putând fi atacate cu apel, potrivit. art. 408 și urm. C. proc. pen. Cum petenta A. a indicat formal cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. a) C. proc. pen., iar prin Decizia penală nr. nr. 771 din 14 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2015*, Curtea de Apel Iași, a cărei contestație în anulare se solicită, nu s-a rezolvat fondul cauzei, ci a fost pronunțată în procedura revizuirii împotriva unei sentințe a Judecătoriei Iași prin care se respinsese anterior o altă cerere de revizuire, instanța de fond a constatat că cererea de contestație în anulare îndreptată împotriva acestei hotărâri este inadmisibilă și a dispus respingerea acesteia.

Astfel, concret, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 3735 din 15 noiembrie 1994 a Judecătoriei Iași, menținută prin Decizia penală nr. 205 din 25 aprilie 1995 a Tribunalului Iași a fost condamnată contestatoarea A. la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În urma cererii de revizuire formulate de A., s-a format Dosarul penal nr. x/245/2011 al Judecătoriei Iași, soluționat prin sentința penală nr. 23 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Iași, menținute prin Decizia penală nr. 1038 din 6 octombrie 2011, fiind respinsă cererea de revizuire formulată de A. În continuare, petenta a solicitat revizuirea hotărârii definitive dată în procedura de revizuire în Dosarul penal nr. x/245/2011 al Judecătoriei Iași, fiind format Dosarul penal nr. x/45/2015. În acest dosar, prin sentința penală nr. 33/CC din 15 decembrie 2015, Judecătoria Iași a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 23 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Iași, iar Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr. 771 din 14 noiembrie 2016 a respins ca nefondat apelul.

Concluzionând, prima instanța a constatat că este învestită cu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei decizii a instanței de apel ce respinge apelul împotriva unei sentințe pronunțate în procedura revizuirii unei hotărâri pronunțate și ea în procedura revizuirii.

Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva Deciziei penale nr. 771 din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2015*.

Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatoarea A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție sub nr. x/45/2016, fiind stabilit termen de judecată la data de 11 aprilie 2017.

În ședința publică din data de 11 aprilie 2017, Ministerul Public a ridicat excepția inadmisibilității căii de atac declarate de contestatoarea A.

Analizând admisibilitatea apelului declarat de contestatoarea A.,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

În considerentele Deciziei nr. 5 din 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Penală, obligatorie pentru instanțe, în concepția Codului de procedură penală, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în

art. 431

C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

În cauză contestatoarea A. a formulat apel împotriva Deciziei penale definitive nr. 74 din 9 februarie 2017, prin care s-a dispus

respingerea, ca inadmisibilă în principiu, a contestației în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 771 din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2015*.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Atât la nivel constituțional (

art. 129

din

Constituția

României), cât și în cuprinsul

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a statuat că hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

Având în vedere faptul că în cauză contestatoarea A. a formulat o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 09 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr.

x/45/2016

.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 09 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr.

x/45/2016

.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 aprilie 2017.