ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 12.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a declinat competența soluționării contestației la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, avându-se în vedere faptul că la data de 23.03.2017, condamnatul a formulat contestație la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., precizând faptul că nelămurirea invocată vizează sentința penală nr. 47 din 5 februarie 2016 a Înaltei Curți.

Astfel, la data de 13.06.2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 12.09.2017, ocazie cu care, în temeiul art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, pentru argumentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, cauza a fost trimisă completului C10 care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se cerere.

În cauză s-a fixat termen pentru soluționare la data de 13.10.2017, pentru când s-a dispus atașarea Dosarului nr. x/32/2013 în care s-a pronunțat hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație la executare, precum și citarea contestatorului condamnat A. aflat în stare de deținere, care a transmis la dosar cerere de judecare a cauzei în lipsă.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din data de 13.10.2017, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată, în temeiul cazului prevăzut de art. 598 lit. c) C. proc. pen., arătând că prin neredactarea hotărârii de condamnare în termenul prevăzut de lege, condamnatul a fost pus în imposibilitate de a se adresa la C.E.D.O.

Examinând contestația la executare formulată în cauză împotriva deciziei penale nr. 47 din 05.02.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din Dosarul nr. x/32/2013, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, contestatorul A., alături de alți inculpați, a fost condamnat prin sentința penală nr. 45 din 31.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. x/32/2013, după schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel că, prin sentința anterior menționată inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț;

b) art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. pen. de la 1969 și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț;

c) art. 32 alin. (1) lit. c) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) și (4) din Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț.

d) art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) și (3) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. al României și cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 1 lit. a)-d) și a pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 664 din data de 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria Onești, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 665 din data de 13.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamț, jud. Neamț.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv luată împotriva inculpatului.

În baza art. 72 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 12.02.2013, la zi.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 664 din data de 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria Onești, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 665 din data de 13.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei hotărâri.

Împotriva sentinței de fond pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. x/32/2013, s-au declarat apeluri de către inculpați și partea civilă, printre care și de inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 47 din data de 05 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/32/2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., B., C., D. și de partea civilă E. împotriva sentinței penale nr. 45 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Împotriva acestei decizii, contestatorul condamnat a formulat prezenta contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., potrivit cărora contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În esență, prin cererea formulată, contestatorul condamnat A., în temeiul cazului de contestație prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a criticat faptul că a existat o întârziere în motivarea hotărârii împotriva căreia a formulat contestație, ceea ce l-a pus în imposibilitatea de a transmite la C.E.D.O. motivarea hotărârii penale "pentru a arăta și evidenția faptul că nu a beneficiat de un proces echitabil și obiectiv și de o judecată fundamentată pe simple afirmații și nicidecum bazată pe probe concrete, concludente (...) pertinente soluționării cauzei din care să reiasă adevărul".

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul condamnat A. nu pot constitui un temei pentru exercitarea contestației la executare împotriva hotărârii penale de condamnare, din conținutul contestației la executare formulată în cauză nerezultând neclarități care să împiedice punerea în executare a deciziei penale, pentru a putea rezulta incidența vreunui motiv dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Or, analizând cererea de contestație la executare de față, în raport de aspectele menționate de condamnatul contestator A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, în ceea ce privește critica contestatorului referitoare la termenul de motivare al deciziei împotriva căreia a formulat prezenta contestație, nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

În ceea ce privește afirmațiile contestatorului condamnat în sensul că nu a beneficiat de un proces echitabil și obiectiv, că judecata s-a bazat pe afirmații și nu pe probe concrete și concludente, de asemenea, nu constituie nelămuriri cu privire la hotărârea penală care se execută sau vreo împiedicare la executare, în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind în realitate critici care privesc legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, ceea ce nu este permis pe calea contestației la executare, neputându-se ajunge la modificarea hotărârii rămase definitive, întrucât astfel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

În concluzie, constatând că motivele invocate de contestatorul condamnat nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute de dispozițiile art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 47 din 05 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/32/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 47 din data de 05 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/32/2013.

Obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2017.